Pe scurt, şi bune şi rele

Adevărul: „Cioclul Ceauşeştilor a dat lovitura la 6/49”. Norocul lui. După aceea aflăm că Andrei Kemenici („cioclul” în cauză) mai avea alături 14 persoane * „Regina ţiganilor a găurit bugetul Regatului Unit”. Interesant este că aceasta era şi o militantă antirasism. De aceea e cool să fii „minoritar”. Când o comiţi, strigi sus şi tare că e vorba de rasism... * „Senatorii Puterii s-au înţeles pentru schimbarea lui Mircea Geoană”. Am mai zis recent că domnul Geoană e pe făraş. Restul de evenimente trecute, prezente şi viitoare, confirmă aceasta. * „Cum s-au tocat banii de la FMI”. Cu talent şi dăruire, evident. Şi cu rezultate în jur de zero. * Evenimentul zilei: „Şomerii de la stat, mai cu moţ decât cei de la privat”. Păi se ia în considerare experienţa în a nu face nimic. * „Am fost înşelat cu un clip publicitar mincinos!”. Acum, sincer, îţi trebuie ceva pregătire ca să citeşti cu adevărat un clip publicitar sau un afiş asemenea. Uite, de exemplu, anul trecut, un hypermarket scria, cu litere de mai multe şchioape, că îţi dă banii înapoi pe produs dacă găseşti în altă parte mai ieftin. Cu litere mult mai mici, erau trecute condiţiile: că trebuie să fie tot un hypermarket, că trebuie să fie aşa şi pe dincolo, etc, etc. La fel, o bancă arăta cum creşte dobânda la depozite, într-un grafic mai în pantă decât o pistă de sărituri la trambulină. Diferenţa dintre cifre rea, de fapt de câteva procente. Şi putem continua la nesfârşit cu diferenţele între ce se urlă cu voce tare şi ce se vorbeşte repede-repede, între ce e scris mare şi ce scrie sub steluţe, ş.a.m.d.* Gândul: „The Hurt Locker, dezamorsat de geniştii români: „Oi fi tu american, dar respecţi procedurile”. Băieţii EOD-işti români (de la Explosive Ordnance Disposal, după cum sunt cunoscute bombele artizanale în mediul militar) fac praf proaspătul câştigător al Oscarului, profesional vorbind. Acum, fraţilor, filmul e film. Cu faze trase de păr, cu adrenalină, cu proceduri atipice. Iar „The Hurt Locker” chiar e un film excelent (mersi Gazeta Sporturilor, că l-aţi pus la vânzare), care a meritat Statuia. Românilor le-ar fi imposibil să facă un film asemănător. Păi, în primul rând, s-ar lovi de birocraţia militară, care are nevoie de aprobări speciale şi pentru ace de gămălie, apoi de filmat acţiuni în forţă, cu armament, trupe, etc. Apoi ar fi problema ce să filmezi, să nu fie cumva „clasificat”. Apoi ar fi problema limbajului actorilor: fără înjurături, cuvintele să fie conform regulamentului nuştiucare, „mijloace specifice”, „provocarea”, ş.a. Apoi ar trebui ca 65 % din film să fie o culegere de osanale la adresa comandantului unităţii care e cel mai înţelept, cel mai manager, cel mai tare. Restul de 25 % ar fi despre cum suntem noi NATO şi ce fericiţi suntem că facem parte din cea mai mare alianţă a lumii. Restul ar fi filmul. Păi s-ar compara cu „Locker-ul”?. * „Oana Andoni despre terapia prin media: „Televiziunea mi-a dat încredere în mine””. Şi în mine. De când deschid tot mai rar „aparatul”. Jurnalul Naţional: „Bir nou pe sănătate”. Păi ar trebui clar să se spună: „Voi, prăpădiţilor, nu meritaţi servicii sanitare* Libertatea: „La noapte îi spălăm creierul!”, zic nişte vrăjitoare despre „deputatul care vrea să le bage în puşcărie”. Păi atunci va deveni un adevărat român...