Tribuna
brukenthal museum
Zeul din labirint vede din nou lumina tiparului la 30 de ani de la Revoluție: „Cine erau indivizii pe care lumea i-a văzut mișunând prin podurile caselor, pe sub guri de canale, prin cimitir și prin alte locuri obscure?”
Sorana MAIER
898 vizualizari
Zeul din labirint vede din nou lumina tiparului la 30 de ani de la Revoluție: „Cine erau indivizii pe care lumea i-a văzut mișunând prin podurile caselor, pe sub guri de canale, prin cimitir și prin alte locuri obscure?”

Una dintre cele mai realiste cărți legate de Revoluția din Decembrie 1989, de la Sibiu, Zeul din labirint, scrisă de profesorul, scriitorul și publicistul Vasile Avram, vede din nou lumina tiparului cu prilejul împlinirii a 30 de ani de Revoluție.

Cu intenția de a înălța în scris o „rugă pentru cei căzuți”, volumul scris de Vasile Avram în vara anului 1991, pentru a marca doi ani de la Revoluție, a apărut inițial în anul 1992 prin grija Asociației pentru cinstirea eroilor martiri căzuți în Revoluția din decembrie 1989 și sub girul Consiliului Județean Sibiu, fiind reeditat acum, la 30 de ani de la Revoluție și la 17 ani de la moartea autorului, prin grija urmașilor Ioan Nemeș și Ilie Alexandru Nemeș.

Cartea este inedită prin mărturiile personale pe care le cuprinde, valoroasă prin scriitura profesorului sibian și impresionant de actuală, în ciuda timpului scurs de la apariția sa și până acum.

„Nu știm nici măcar ce a fost această Revoluție. Un plan de dinainte gândit și executat la momentul potrivit de către niște oameni mai mult sau mai puțin providențiali; o acțiune spontană, scăpată de sub controlul necesității, dezlănțuită de niște mase de oameni care știau ce vor dar nu prea știau ce fac? Ori poate pur și simpli un sprint al Istoriei zăngănind din armele fenomenalității, un capriciu al timpului iremediabil trecând și confruntându-se la colțuri de milenii cu fenomene miraculoase și inexplicabile?

Dar oricât de nebuloase ar fi încă evenimentele, oricâte mistere va mai trebui să descâlcim până când adevărul faptelor va ieși la iveală, cert este un lucru: că în decembrie 1989 au murit oameni. Cei mai mulți fără altă vină decât de a fi existat pur și simplu ca oameni vii și sociabili. Unii s-au prăbușit în mijlocul grupurilor de manifestanți, spre uimirea și revolta celor din jur, alții neștiuți de nimeni, îmbrățișați de singurătatea morții și de sclipirea de gând că, dacă n-ar fi fost atâta spaimă și derută în preajma lor, ar fi putut supraviețui”, scria Vasile Avram în Argumentul cărții.

Încă din primele pagini, autorul lansează 10 întrebări la care la doi ani de la Revoluție nu avea răspuns, și care, din nefericire, nici la 30 de ani tot nu au un răspuns. El se întreba cine au fost cei care au tras în dimineața zilei de 21 decembrie în Piața Mare a orașului. Au fost securiști, militari, lunetiști și de ce o făceau ascunși în podurile caselor din jur? Se întreba dacă au sosit forțe represive cu un controversat avion ROMBAC și cine le-a trimis. O altă întrebare este cine a tras în 22 decembrie și dacă au fost distribuite arme civililor? „Cine erau indivizii pe care lumea i-a văzut mișunând prin podurile caselor, pe sub guri de canale, prin cimitir și prin alte locuri obscure?”, se mai întreba Vasile Avram.

Primele ore ale Revoluției, clipele nedefinite dinaintea primilor împușcați, episodul șchiopului rămas să înfrunte cu curaj tunurile de apă, gazele lacrimogene și mușcăturile câinilor special antrenați, „fără să crâcnească, fără să se sperie de amenințarea armelor, fără să se lase ajutat de cineva, stătea în mijlocul pieței și din când în când amenința cu cârja stângă ridicată în sus, ca un sperjur care provoacă cerul la duel”, primele semne că oamenii Armatei încep să treacă de partea manifestanților sunt toate cuprinse în carte.

Nu lipsesc nici episoadele simbolice, inscripția „Jos Ceaușescu” scrisă la repezeală cu cretă, pe o lopată de curățat zăpada, eliberarea muncitorilor de la Drapelul Roșu, Independența, Libertatea, Flaro, IPL, 13 Decembrie,  sechestrați de șefii lor pentru a nu protesta, scena în care portretul dictatorului alunecă pe apa Cibinului, garoafa așezată în gura puștii, cornurile oferite de manifestanți soldaților. Cartea cuprinde descrieri detaliate ale ultimelor ore din viața eroilor Revoluției și mărturii ale celor din apropierea lor.

Ultimele clipe ale vieților ce aveau să fie secerate de gloanțe sunt descrise cu un realism cutremurător, iar de-a lungul întregii cărți autorul și oamenii pe care îi intervievase încercau să afle de ce s-a tras în acele zile și de ce au ajuns să fie împușcați unii dintre sibieni.

O carte pe care generațiile de acum ar trebui să o parcurgă pentru a înțelege felul în care curajul unor oameni le-a dăruit libertatea. Întrebările au rămas încă, la 30 de ani de la Revoluție, urmașii eroilor de atunci încă încearcă să afle răspunsurile.

 

 

 






comentarii
4 comentarii

Nu e in regula! Ne e frica sa spunem adevărul! Trăiască pensiile speciale! In rest nu mai contează nimic în Romania! Unii au plătit cu viața, noi plătim acum cu munca noastră. Totul pt aceiași beneficiari ai sistemului! Pt cei speciali! Cei pt care inca 2-3 generații vor mai plati dobânzi!
Dragoman
02.12.2019 23:33
La cei 30 de ani de la REBO_lutie se bantuie prin realitate si actualitate din pacate. Un profesor de istorie roman din Germania.
Marcel
02.12.2019 23:46
Cand se lanseaza cartea? Unde va fi pusa in vanzare?
Neagu Cristian
03.12.2019 06:29
Adevarul poate fi inactual? Și cam care ar fi cărțile alea mai puțin realiste despre Decembrie 1989? Se dă liber la flacăra revoluției de lângă sala Ion Besoiu?
04.12.2019 09:29
Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Comunicat de presa policrom final

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia