logo
FITS
Vreme vine, vreme trece...
Pr. Constantin NECULA
10620 vizualizari
Vreme vine, vreme trece...

Răsuflăm ușurați. A mai trecut un prag de sărbători. Biserica atât a putut face. Să ne țină cuminți și luminoși din 24 decembrie. Preocupați de cer. E mult? E puțin? Fiecăruia după sufletul său. De-acum, veți vedea, ne întoarcem într-ale noastre. Ne pornim motoarele de ură și comentarii, de critică și tot soiul de tensiuni. Nu cred că va fi un an liniștit 2019. Nu prea sunt premise. Mai ales că se deschid, timp din timpul nostru, tot felul de fronturi reale ori închipuite. Pierdem din vedere că ne cresc copiii, că ni se tocesc vârstele, că parte din bucuriile noastre mor sufocate de răul de fond din jur. Da, da, avem o rumoare de fond în viețile noastre care nu are legătură nici cu politicul și nici cu nepoliticul. E vorba de noi. De adâncimea de răutate în care ne scăldăm sufletele.

Poate de aici sensul Bobotezei, ultimul praznic major al Sărbătorilor. Nevoia de curăție, de liniște, de cumințenie. Integrate într-un Cosmos înnoit. Dar, desigur, acestea sunt gânduri de teolog, nu au valoare în efortul general de a tulbura totul ca să fie stăpânit totul. E tare curios cum e construit brandul Iisus Hristos. E opusul la tot ce ni se propune pe piața de valori. Pare că El coboară mereu, e în descendență totală. Pleacă din inima de piatră a Betleemului și ajunge în miezul de piatră al Golgotei. Nu pare mare mutație. Dar, din peșteră în groapă, Cel ce coboară - Întruparea Lui fiind deja o coborâre, umple de sens suișurile noastre. Ceilalți sunt oameni cu plin de carieră. Irod, Anna, Caiafa, Pilat din Pont... ceilalți care-l judecă, scuipă, înjură sunt în ascensiunea funcției lor. El nu. Coboară. Spre buza morții, spre hăul morții. Abia acolo poți percepe smerenia Sa Mântuitoare. Când totul pare pierdut și chiar este. Când nici funcțiile, nici intrigile și nici găștile adunate partinic și ideologic nu pot însoți. Și omul devine simplu: mort. Fără nimic. Acolo se vădește puterea Lui, a Coborâtorului lipsit de carieră umană. Învie. Șocând. Nu doar viermii din pământ, ci și oamenii. Cel ce Coboară se întâlnește mereu, în coasta vieții, cu noi, cei care credem că urcă.

Vreme este a urca și vreme a coborî. Vreme a prăznui și vreme a uita de sărbători. Poate că e momentul să luăm de la capăt filele unui calendar mai serios decât cel pe care-l ținem pe perete, ori în agende, pe ecranele smarturilor, ori pe ecranele computerelor. Calendarul întâlnirilor noastre cu El, Cel care coboară ca noi să putem învia. E doar o propunere. Vreme vine, vreme trece...

Nu e nimic mai mult decât în zilele acelea în care Iordanul și-a întors apele să plinească Botezul. Mână de om pe creștetul lui Dumnezeu. Celelalte mâini ce-L vor atinge vor cere vedere, sănătate, pâine... Ultimele mâini ce-L vor atinge viu îl vor ucide. Un Dumnezeu mereu la contact, gata să ne răspundă chemărilor. Un an cu El înseamnă să urcați spre Înviere.

Vreme trece, vreme vine...Vremea este să lucreze Domnul, căci oamenii au stricat Legea.






comentarii
1 comentarii

Condei are,harul a ramas in biserica.
Justwords
11.01.2019 12:45
Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia