Tribuna
Astra film
TRECUTUL PREZENT
Tribuna, acum 135 de ani: „Bătuţi de valurile furioase a două mări de popoare, maghiarii şi noi, în loc să fim uniţi spre a putea lupta cu succes, ne separăm tot mai mult unii de alţii”
Sorana MAIER
628 vizualizari
Tribuna, acum 135 de ani: „Bătuţi de valurile furioase a două mări de popoare, maghiarii şi noi, în loc să fim uniţi spre a putea lupta cu succes, ne separăm tot mai mult unii de alţii”

135 de ani de la înfiinţarea în 1884 a cotidianului Tribuna la Sibiu, de către Ioan Slavici, alături de un grup de intelectuali şi negustori din Sibiu şi Braşov, între care se afla şi Ioan Bechnitz, doctrinarul ziarului, se împlinesc anul acesta.
Tribunismul s-a afirmat ca un adevărat curent politic, social, literar în epocă, paginile ziarului găzduind eforturile gazetarilor săi de a educa populaţia românească din Transilvania, prin publicarea de fragmente din opera scriitorilor consacraţi, poezie sau proză, dar şi folclor şi numeroase articole care susţineau scrierea fonetică.
Pentru că suntem în anul în care aniversăm 135 de ani de la apariţia la Sibiu a publicaţiei lui Slavici, de o importanţă majoră pentru populaţia din această provincie, redăm o parte din scrierile publicate în vara anului 1884 de Tribuna, atât pentru frumuseţea stilului, cât şi pentru ideile exprimate, dar şi ca un omagiu adus înaintaşilor pentru efortul lor în sprijinul emancipării cititorilor săi.
Am ales un text publicat în luna august 1884, care se vrea o reafirmare a misiunii Tribunei, un semnal că, în ciuda constrângerilor şi ameninţărilor (mulţi dintre gazetari urmând să fie condamnaţi la închisoare pentru articolele de presă în care au susţinut drepturile românilor din Transilvania), îşi vor păstra neschimbat drumul pe care au pornit. Nesemnat, textul a fost publicat în pagina 1 a numărului din 90, Anul I, 3/15 august 1884, vorbeşte tocmai despre menirea Tribunei şi despre felul în care gazetarii săi au înţeles care este rolul presei pentru întreaga societate:
"Presa trebuie să fie fotografia istoriei zilnice; în ea are de a se oglindi întreaga viaţă socială, politică şi economică  a diverselor popoare. Aceasta şi este cauza pentru care se dă atâta importanţă presei în toate statele civilizate.
Ea este numită a patra putere în stat, şi guvernele, care doresc în adevăr propăşirea ţarei în fruntea căreia sunt puse, urmăresc cu cea mai mare atenţie glasul ziaristicei, spre a cunoaşte răul şi a întrebuinţa mijloacele de îndreptare.
La noi sferele conducătoare politice se cred a se fi dispersate de acest instrument menit a realiza progresul.
Am luat sarcina de a ne face expresiunea curentului care domneşte în poporul român, de a pune sub ochii celor competenţi necazurile şi suferinţele poporului, de a da pe faţă abuzurile celor chemaţi a face să fie păzită legea şi nu credem că am deviat cât de puţin dela linia de conduită ce                  ne-am tras.
Vocea noastră a răsunat şi desigur că va răsuna şi pe viitor în pustie. Pentru oamenii, cari nu s-au botezat în Iordanul maghiar, uşile celor cari ne cârmuiesc sunt închise. Putem să ne plângem oricât de mult, că suntem jigniţi  în dezvoltarea noastră fie pe terenul economic, fie pe terenul pur cultural; putem să dăm la lumină ori ce călcări a legilor în vigoare, toate sunt în zadar: baţi toaca la urechea surdului.
Este trist, dar aşa este.
(...)
Urmarea firească a acestei direcţiuni politice este lupta de rasă. Cel ce jigneşte face ca în cel jignit să se accentueze sentimentul conservării. Şi cu cât atacurile sunt mai violente, cu atât mai înverşunată este şi apărarea. Timpul din urmă ne-a arătat îndeajuns cât de urcat este termometrul vieţii publice la noi. Orice adiere de vânt, în statul nostru este furtună.
Şi cu toate acestea nimenea din cei chemaţi nu-şi dă silinţa să vadă răul la adevărata lumină. Ochii lor sunt puternic înarmaţi cu ochelari roşii sau negri.
Noi, ca reprezentanţi ai opiniunei publice la români, am căutat întotdeauna să înfăţişăm lucrurile în adevărata lor culoare, pentru ca cei de la cârmă să poată a se orienta şi găsi mijloacele de îndreptare. Nu se crede ceea ce spunem. Suntem taxaţi de agitatori, daco-romanişti, duşmani ai statului.
Unde vom ajunge pe această cale? Când va dispărea odată prăpastia dintre noi şi maghiari? Când vor înţelege maghiarii că lovind în noi, lovesc în ei?
Bătuţi de valurile furioase a două mări de popoare, maghiarii şi noi, în loc să fim uniţi spre a putea lupta cu succes, ne separăm tot mai mult unii de alţii.
Sfârşitul, în asemenea condiţiuni, de sine se înţelege, că are să fie tragic şi pentru noi şi pentru maghiari.
(...)
Ce voiţi nu se mănâncă. Suntem tari acum, puteţi face multe năzdrăvănii, dar nu veţi putea face apă din sânge.
(...)
Cu toate acestea noi ne facem datoria. Plini de încredere în vitalitatea poporului român, şi făcându-ne răsunetul gândirilor şi sentimentelor lui, nu vom înceta de a chiema atenţiunea celor cari conduc destinele patriei, asupra direcţiunei greşite şi păgubitoare ce urmează cu atâta îndărătnicie.
Suntem ori nu suntem crezuţi, noi vom căuta a face fotografia istoriei zilnice. Prin aceasta voim a ne achita de datoria ce ne-am luat asupră-ne. Cât pentru urmări, răspunderea o vor purta aceia care ar fi putut, dar n-au voit să înţeleagă".





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

Profesional PN

acedo

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia