logo
Tradiții de Sfântul Gheorghe, ziua în care începe anul pastoral. Fetele mănâncă usturoi semănat cu un an înainte ca să se căsătorească cât mai repede, iar flăcăii merg în pădure cu un vas cu apă, să își vadă viitorul
Tradiții de Sfântul Gheorghe, ziua în care începe anul pastoral. Fetele mănâncă usturoi semănat cu un an înainte ca să se căsătorească cât mai repede, iar flăcăii merg în pădure cu un vas cu apă, să își vadă viitorul
În fiecare an, pe 23 aprilie, se sărbătorește Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Cunoscută în tradiția populară și sub numele de Sân-George, ziua este celebrată diferit în fiecare zonă a țării, unele obiceiuri pierzându-se, însă, între timp. Se spune că pe 23 aprilie nu trebuie să speli sau să calci haine, pentru că apa folosită se va transforma în șiroaie de lacrimi. De asemenea, bărbații nu au voie să iasă cu capul descoperit, pentru că ar putea fi prinși de spirite malefice.


 

Potrivit crestinortodox.ro, se spune că în ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregăteau cu grijă brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfigeau ramuri înmugurite de salcie și flori galbene de primăvară cunoscute, în Bucovina, sub numele de "calce". În noaptea sau dimineața zilei de Sân-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza brazdele astfel împodobite "de strajă" la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire. Se credea că, în acest fel, oamenii, vitele și semănăturile erau protejate de forțele malefice care deveneau extrem de active în acest moment de început a anului pastoral. Măsurile de protecție se luau mai ales împotriva strigoilor și strigoaicelor care, conform tradiției, furau mâna vitelor cu lapte.

Conform Institutului Național al Patrimoniului, pe 22 aprilie, denumită popular Sângiorzul vacilor sau Alesul, se marcheaza ritual începutul anului pastoral, fiind o sărbătoare a ciobanilor. Obiceiurile legate de Sfântul Gheorghe presupun alegerea ciobanilor, a locului unde se va face strunga sau stâna, alegerea mieilor și pregătirea oilor pentru primul muls, precum și prepararea primului caș.

În ajunul sărbătorii de Sfântul Gheorghe, găleata în care urmează să se pună laptele de la primul muls e pregatită în mod minuțios: se toarnă “apa curgatoare, adică din râu” sau “apa neîncepută din fântână” și iarba verde. Marginea găleții este decorată, în ajunul zilei de Sfântul Gheorghe, cu fire de salcie împletite în forma unei cununi subțiri, cărora li se adaugă uneori un ban de argint. Mănunchiul de plante este aruncat apoi într-o fântână, având rolul de a asigura o cantitate îndestulătoare de lapte, urmând principiul magiei prin similitudine, invocat în textul care însoțește acest gest: “Așa să izvorască laptele în pulpa oii, ca apa în fântână!”.

Fetele își văd ursitul

În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că își pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-un vas plin cu apă.

În dimineața zilei de 23 aprilie, fetele puneau în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa, pe furiș, care fecior va călca peste ele. Daca flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli sau pentru a se face cu ele farmece de dragoste.

În această zi, fetele mai obișnuiau să semene usturoi, pe care-l păstrau până anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, ele credeau că vor fi înzestrate cu toate virtuțile și că se vor căsători în cel mai scurt timp.

Dis - de - dimineață, înainte de a se scutura roua, fetele mergeau pe furiș in pădure, în locuri ferite și indepartate, pentru a culege mătrăgună și năvalnic, pe care le aduceau acasă și le puneau în pod sau sub streașiă, cu credința că aceste plante miraculoase le vor aduce pețitori bogați.

Flăcăii merg în pădure să își vadă viitorul

Flăcăii căutau, în dimineata zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasă ce putea să sfarâme lacătele și lanturile sau putea să le confere proprietăți miraculoase. În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă din pădurea localității în care traiau, ducând cu ei câte o cofa cu apă neîncepută. Fiecare tânăr își ascundea vasul într-un loc doar de el știut, rostind numele fetei ce-i era dragă. Apoi, până la ivirea zorilor, se prindeau cu toții în hora, cântând din fluiere. La răsăritul soarelui fiecare privea în cofa. Dacă în vas se afla un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu fata iubită și că vor trăi împreună până la adânci bătrâneți. Dacă în apă se afla o floare uscată sau veștedă, era semn că tânărul nu se va insura în acel an, iar dacă găseau pamant, se credea că feciorul va muri curând.

Practici pentru bunul mers în gospodărie

Femeile casatorite săvârșeau și ele practici magice pentru bunul mers în gospodărie. De exemplu, în dimineața zilei, înainte de răsăritul soarelui, mergeau în pădure și culegeau plante doar de ele știute (mulgătoare, untul vacii), pe care le adăugau în hrana animalelor, în credința că vacile vor da lapte mult și de bună calitate.

Tot în această zi, se prepară și "unsoarea oilor", un medicament obținut din plante și grăsimi animale, unguent ce se aplica pe ugerul oilor pentru a le apăra, astfel, de boli pe tot parcursul verii.

Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi, deoarece se credea că acela care incălca interdicția avea să fie somnoros întregul an.

"Urzicatul" era un alt obicei de Sân-George, practicat de tinerii din comunitățile tradiționale bucovinene. Tinerii se atingeau, pe furiș, peste părțile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzică, nutrind convingerea că în felul acesta vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși de-a lungul întregii veri care urma sa înceapă. (A. M.)




comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

Gaudeamus

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
carrefour
Licitatie publica

accentmedia