Tribuna
Astra film
Taxa pe lăcomie este o lăcomie bugetară într-o ţară fără buget
Andrei ILENI
714 vizualizari
Taxa pe lăcomie este o lăcomie bugetară într-o ţară fără buget

Taxa pe lăcomie e o lăcomie finanţistă (şi, deja antologică) prin "naţionalism" aplicat pe timbre, titluri la purtător şi analogii fals monetare. Taxa pe lăcomie e o capcană în care sângerează banii fără culoare. Taxa pe lăcomie a fost aplicată de despoţi locali şi de fanarioţii care "băteau" monedă inflaţionistă.

Ideologic - e o tâmpenie. Informal şi indiferenţi - suntem la fel. Infernul bancar, indus populist prin propagandă politicianistă, există şi se dezvoltă între preferinţele (impuse) ale creditelor. Dobânda nu are buget.

Taxa dobândei este tangenţială cu furtul vieţii. Intenţia de a vorbi despre banii ţării este doar o supraveghere personală: fără expertiză în lăcomie şi pe fumărit, taxa de parlamentar şi dobânda la plata tăcerii, contribuţia artificială din ROBOR, şi alte "robotizări" financiare. Taxa pe timpul pierdut este atemporală: întârzierile CFR au cumulat 6,5 ani în anul trecut; plata întârzierilor a fost amânată până în tampoanele gării finale.

Taxa pe lăcomie este instituţionalizată prin legiferare de urgenţă, dar nu poate fi explicată. Unii au "tradus-o" prin pasivitatea debitorului şi nu poţi face bici din amânarea trecutelor sale plăceri pecuniare, pe care şi le-a asumat. Prin urmare, să plătească băncile, au decis alţii, prin perseverenţa lăcomiei politice. Lăcomia e mai firească decât bătaia, pentru un pesmet, în tranşee. E o stare de spirit. Omori - şi dacă scapi - nu ai datorii în viaţă...

În viaţă se moare cu fiecare împrumut. La nivel naţional, împrumutul este un concept care glisează între averea bugetară şi neputinţa plăţilor (datoriilor) dintre păpuşari fito-sanitari-guvernamentali-finanţişti şi cormorani care îţi ciugulesc monedele din căuşul palmei, unde culcuşul înţelepciunii e betonat ideologic.

Afirmat. Cuvântat. Gesticulat. Şi amânat.

Taxa pe lăcomie este de interes public. Să ştim dacă lăcomia este un act de trădare, sau:

1. Bugetul României nu există.

2. Dacă nu există, de ce mai există un ministru al Finanţelor?

3. De ce vor trage obloanele unele filiale ale băncilor neautohtone (din care au rămas trei)?

4. Există intermediari.

5. Sunt şi alţii, asemănători mie, care presupun?

6. Alţii sunt mai deştepţi.

7. De ce se întâmplă (încă) să gândeşti între taxe şi datorii, când în mintea altora nu se întâmplă nimic - decât, poate, diferenţa între şireturi şi talpa pusă pe bugetele locale?

Trădarea nu se taxează. E un animal care pune stăpânire pe "trădările" noastre native: lăcomia şi blestemul.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

casino

Profesional PN

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia