logo
Șura Mică, locul în care alcoolul, drogurile și jocurile de noroc nu au ce căuta
Andra MARINESCU
4238 vizualizari
Șura Mică, locul în care alcoolul, drogurile și jocurile de noroc nu au ce căuta
An de an, aproximativ 140 de bărbați renasc la Așezământul "Nazaret" din Șura Mică. Vin cu ochii în pământ, cu gândul la paharul de vin lăsat acasă sau la masa din cârciumă, unde îi așteptau prietenii, dar și cu o dorință- deși incertă, apăsătoare - de a se vindeca. Alcoolul le-a răpit viața, drogurile i-au dus într-o lume paralelă, iar jocurile de noroc i-au ruinat. Și-au distrus familii, au pierdut încrederea celor din jur și au găsit o speranță la centrul din Șura Mică. În fiecare primă zi de sâmbătă din luna iulie, se reunesc "acasă", așa cum denumesc ei Așezământul unde s-au regăsit.

Cu ani în urmă, nu dădeau doi bani pe viața lor, nu le păsa de cât rău provocau celor dragi, dar nici de consecințele pe care le aveau dependențele asupra vieții lor. Sute de bărbați au renăscut la Șura Mică, în locul unde de un sfert de secol își desfășoară proiectul Asociația Crucea Albastră. "Sunt 25 de ani de când Asociația Crucea Albastră din România a preluat vechea casă parohială evanghelică din Șura Mică și a început activitatea ca primul centru de recuperare din România pentru persoane dependente de alcool, droguri și jocuri de noroc. La Șelimbăr există un centru dedicat femeilor cu dependențe. În fiecare an reușim să oferim o șansă tuturor care au nevoie. Anual, sunt 120 - 140 bărbați și aproximativ 500 de femei. Și la ora aceasta dependența care face cele mai multe ravagii, 60%, constă în alcool. 30% dintre pacienți sunt dependențe de droguri, de la clasice la etnobotanice, iar 10 % jocuri de noroc. Personal, sunt de 22 de ani directorul acestui centru și mă bucur că ajutăm oamenii", spune dr. Holger Lux, directorul Așezământului "Nazaret" din Șura Mică.

Stop și de la capăt...

Un fost pacient este și Gabi, care până în anul 2001 se simțea ca o epavă, ca un deșeu, după cum povestește. Ajunsese să se gândescă că e mai bine să își curme viața și, astfel, să anuleze și suferința celor care îl înconjurau și iubeau.

"În 2001, am avut o perioadă în care am băut și mă gândeam de multe ori la sinucidere. Nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine. Auzisem de la cineva din Cluj că există la Șura Mică această comunitate. Am venit pe 10 ianuarie aici. Atunci a fost startul noii mele vieți", spune Gabi.

"Pasiunea" lui pentru băutură a început din copilărie. Povestește că atunci fura din damigeana cu vișinată a bunicului fructele și le mânca. "Mi-a plăcut din prima clipă alcoolul. La liceu ajunsesem să beau regulat. Pe la 16 ani deja eram alcoolic. La orice petrecere, la chefuri, mă duceam exclusiv pentru a mă face praf. În perioadele grele beam în jur de 1,5 kg de tărie, cam 5-6 sticle de vin, doi litri de bere. Asta era doza zilnică. Nu mai știam pe ce planetă sunt. Nu înțelegeam de ce trebuie să beau atât. Eram depresiv. Eram genul de tip care fugea de realitate, nu aveam o părere bună despre mine, mă simțeam incomplet, un soi de deșeu", mai spune Gabi.

În timp ce era dependent de alcool, și-a întâlnit și femeia care avea să îi fie soție.

"Din cauza adicției am ales o persoana nepotrivită. Nu era o persoană rea, dar nu eram potriviți. Nu rezonam, dar nu îmi dădeam seama de asta, că eram mai mereu praf. În 2001 am divorțat", mai mărturisește bărbatul.

Când și-a dat seama că viața lui are nevoie de o schimbare, s-a gândit inițial cum să își trateze băutul astfel încât să poată bea în continuare, dar și să trăiască o viață normală. Înainte de a ajunge la Șura Mică, a urmat tratamente la Psihiatrie, în Cluj, de unde este originar, dar și la un sanatoriu din Petrești, în județul Alba.

După "Nazaret", a avut câteva recidive, dar ultima gură pe un pahar de băutură a pus-o în 2008.

"De atunci nu mai beau. Dacă pun gura pe pahar, se reinstalează obsesia", spune Gabi, care, în prezent, ajută la rândul lui oameni cu dependențe pentru a-și regăsi viața.

Departe de familie, de sărbători

La centrul din Șura Mică și-a regăsit sensul vieții și Mihai, din Deva. A venit aici la sfârșitul anului trecut și își amintește că a fost greu pentru el să își petreacă sărbătorile de iarnă departe de familie.

"Eram extrem de furios, nervos, pentru că am venit oarecum forțat. Am stat aici două luni, dar a fost o experiență inedită. Nu știam că se pot întâmpla atâtea lucruri în creierul unui om", spune acesta.

Mihai era dependent de jocuri de noroc, "boală" de care nu putea să scape singur, așa cum făcuse cu alte adicții. "Eu am trecut prin multe dependențe. Am fost dependent de xanax, dar am reușit să scap singur de el, apoi de alcool, dar am renunțat acum 10 ani. La jocuri de noroc nu am putut...", spune Mihai.

Dependența lui de a juca la "păcănele" a debutat acum trei decenii, în perioada liceului. Atunci, adaugă el, vedea jocurile de noroc ca pe o distracție, dar pe măsură ce au trecut anii, s-au înmulțit și banii băgați la aparate. "Am o firmă de import al produselor stomatologice, în colaborare cu fratele meu. Ajunsesem să iau bani din firmă și să îi bag la păcănele. Fratele meu m-a forțat cumva să vin aici", spune Mihai.

După experiența de la "Nazaret", a rezistat șase zile până să se întoarcă la aparate. A continuat să mai joace două luni, după care a renunțat. "Mi-am dat seama că era o nebunie felul cum îmi alesesem să trăiesc. După serviciu, fugeam la păcănele. Pe 16 aprilie am renunțat la ele. Acum nu vreau să mă mai gândesc. Am recăpătat liniștea de care îmi era așa de dor. Acum, toți cei din jurul meu sunt mândri de mine", conchide Mihai.

"Mi-e dor de ai mei..."

La Așezământul "Nazaret", de o săptămână, se află și Relu, care a avut, de-a lungul timpului, mai multe dependențe. Consuma droguri, bea șapte beri pe zi, până într-o zi când s-a gândit să meargă la câteva ședințe de terapie. După ele, ajunsese să consume o sticlă de vin zilnic.

"Am decis să vin aici pentru a-mi reda viața. Aici mă simt foarte bine. M-am integrat, am activități în fiecare zi, fac curățenie. De două zile am intrat și în bucătărie, să fiu ajutor de bucătar. Am experiență în domeniu, pentru că am fost plecat în Austria la restaurant de patru stele. Mi-e dor de ai mei, acum", spune Relu.

După ce își va recăpăta viața, spune el, vrea să se întoarcă la cursurile de stomatologie.

"Am făcut stomatologie șase ani, numai că în acea perioadă consumam mult alcool. Nu am putut lua ultimele patru examene din anul 6", ne destăinuie Relu.

După modelul Occidentului

Aşezământul "Nazaret", patronat de Asociaţia Crucea Albastră din România, este primul centru din ţară de reabilitare pentru bărbaţii dependenţi de alcool, droguri și jocuri de noroc. Oferă pacienţilor cure cu o durată cuprinse între 2-6 luni de zile, după modelul unor clinici similare din ţările occidentale.

"În general, recidiva este caracteristică pentru aceste adicții, dar dacă un om parcurge o terapie completă, de la consiliere, la detofixiere, reintegrare în comunitate, atunci șansele sunt bune. 2/3 dintre pacienți reușesc", spune dr. Holger Lux.

Costul standard al unei luni de internare este de 2.700 lei de pacient, iar internarea se face pentru o perioadă de minim o lună. Perioada optimă pentru tratament este de trei luni.

Foto:Răzvan NEGRU

 






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

brukenthal

Targul de Craciun Selimbar

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia