Pentru ultima oară s-au îmbrățișat, și-au văzut chipurile trecute prin timp, și-au povestit năzbâtiile de acum mai bine de jumătate de secol și, la final, și-au luat rămas bun, pentru că nu se vor mai revedea niciodată. A fost o ultimă întâlnire, una plină de emoție și nostalgie, la final de august, pentru promoțiile 1951, 1952 și 1954 ale Grupului Școlar Tehnic Agricol Sibiu, actualul Colegiu Agricol "D. P. Barcianu".

Au venit din Orăștie, Hunedoara, Călărași, Brașov, București, Deva și multe alte orașe să își vadă foștii colegi de clasă, cei cu care poartă nenumărate amintiri în suflet, din perioada liceului. Este vorba despre cei din generațiile 1951, 1952 și 1954, care s-au reașezat în bănci după aproximativ șase decenii și jumătate de când au spus "Adio!" acelor ani.
Eleganța a fost cheia revederii lor. Domnii au venit toți îmbrăcați la costum, cu cravată și pantofi, iar doamnelor nu le-au lipsit pălăriile și rochiile. "Vin în fiecare an. Îmi place să mă văd cu ei", spune Aurelia Ștefan, una dintre participante, din Orăștie.

Emoție

Întâlnirea a fost pusă la cale, ca de fiecare dată, de Igor Serghievici, absolvent al promoției 1952, care a semnat și în cartea de onoare a Colegiului Agricol, în numele generației din care a făcut parte.

• "Noi felicităm conducerea și întregul colectiv profesoral pentru conștiinciozitatea continuării unei frumoase tradiții de a pregăti cadre ce reprezintă cu cinste acest bastion al învățământului sibian", a scris Igor Serghievici, mulțumind, totodată, conducerii Colegiului, care a fost prezentă preț de câteva minute la emoționanta lor revedere.

Promoției 1952 i s-au alăturat și promoțiile 1951 și 1954, alegând să spună împreună "Adio!" liceului, pentru totdeauna.

• "Vai de mine, ce mult timp a trecut... Țin minte că în clasa noastră am avut patru fete, dintre care mai trăiesc trei. Eram copii cuminți. Băieții nu puneau mâna pe fete, că era o rușine. Nici de mână nu mergeam cu ele", spune Petcu Năstase, absolvent al promoției 1954.

"Cu amintiri frumoase, de bravi învingători"

Cu toții, se numesc supraviețuitori, niște eroi care au trecut testul timpului și au păstrat, chiar și după zeci și zeci de ani, prietenii. Pentru ultima lor întâlnire, organizatorul, Igor Serghievici, a compus și câteva versuri: "În viață rămas-am  un grup de luptători/ Cu amintiri frumoase, de bravi învingători./ Clopoțelul sună, chemându-te din nou / Prezent la datorie, iubit coleg erou!".
"Din cele cinci clase paralele, am rămas 21 în viață. Eu i-am considerat pe toți eroi, pentru eforturile pe care le fac, unii venind în baston, cu probleme deosebite... Am mari emoții. De obicei, sunt o fire calmă, dar astăzi sunt foarte emoționant, știind că e ultima oară când îi văd pe toți", a povestit Igor Serghievici.
Pe parcursul întregii lor revederi, au făcut nenumărate fotografii, care să le hrănească amintirile vechi de mai bine de jumătate de veac și să își mai vadă, ori de câte ori își doresc, încă o dată și încă o dată vechii camarazi. Au decis să fie ultima lor întâlnire, din cauza vârstelor înaintate. O întâlnire în lacrimi...