logo
spartan
Solstiţiul de vară, cea mai lungă zi din an: 15 ore şi 32 de minute. Ce se întâmplă şi care sunt semnificaţiile
Solstiţiul de vară, cea mai lungă zi din an: 15 ore şi 32 de minute. Ce se întâmplă şi care sunt semnificaţiile

Vara astronomică începe în 21 iunie, ziua solstiţiului de vară. De acum încolo, ziua va fi tot mai scurtă, devenind egală cu noaptea la echinocţiul de toamnă. 
Prilej de bucurie şi sărbătoare, solstiţiul de vară a fost socotit, încă din cele mai vechi timpuri,  momentul care marchează strângerea recoltelor, mai exact debutul acestor activităţi. 

  • "În jurul datei de 21 iunie, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°. Pământul execută atât o mișcare anuală de revoluție în jurul Soarelui, cât și o miscare diurnă de rotație în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor păstrează (în prima aproximație) o poziție fixă în spațiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului (numit planul eclipticii) cu 66° 33'. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor", potrivit astro-urseanu.ro.
  • "Pentru un observator terestru, fenomenul se materializează pe sfera cerească prin mişcarea anuală aparentă a Soarelui în lungul eclipticii cu aproximativ 1° pe zi, planul eclipticii fiind înclinat față de cel al ecuatorului ceresc cu 23° 27'. La momentul solstițiului de vară, Soarele se va afla la 23° 27' distanța unghiulară nord fața de ecuatorul ceresc, el descriind mișcarea diurnă pe un cerc paralel cu ecuatorul, numit tropicul racului", explică sursa citată.

 

Cea mai lungă zi din an: 15 ore şi 32 de minute


"Denumirea de solstițiu ("Soarele stă") este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mișcarii Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Soarele aflându-se la culminație (pentru latitudinea medie a țării noastre) la 67° 52' deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15h 32m, durata nopții fiind de numai 8h 28m. Din acelasi motiv și crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor "nopți albe".

După momentul solstițiului de vară, durata zilei va începe sa scadă, iar a nopții să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstițiului de iarnă. Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers", precizează astro-urseanu.ro.

 

Prima operaţie geodezică din lume


Un lucru mai puţin ştiut este descoperirea învăţatului grec Eratostene, cel carea izbutit să determine, cu o precizie remarcabilă, lungimea meridianuli trerestru. Se întâmpla în anul 250 î. Ch., când Eratostene a observat Soarele la momentul culminației în ziua solstițiului de vară în orașele egiptene Siena, unde acesta se află chiar la zenit, și Alexandria, unde Soarele avea o distanță zenitală de 7° 12'. Cunoscând distanţa terestră dintre cele două oraşe, a reuşit să obţină valoarea lungimii cercului meridian. Istoria consemnează asta ca fiind prima operaţie geodezică din lume. 


Geneză, mituri şi limbariţa legendei


Termenul "solstiţiu" vine din limba latină şi înseamnă "soarele oprit". De-a lungul timpului, evenimentul care se petrece în fiecare an a generat şi întreţinut numeroase superstiţii şi mituri. Cu imaginaţia ei bogată, credinţa populară atribuie solstiţiului de vară puteri magice, capabile să influenţeze în rău sau bine sănătatea, prosperitatea, creativitatea, belşugul sau vitalitatea. 
Slobode la gură, legende vechi de cînd lumea despre solstiţiul de vară că e un prilej de aflare şi de folosire a apei magice. Îmbăierea în lacuri şi râuri este socotită un ritual care înseamnă renaştere, prin valorificarea efectului curativ. 
Sunt multe regiuni în ţară unde şi astăzi se crede că spălatul cu roua adunată în zorii solstiţiului poate face un "armistiţiu" cu frumuseţea fără pereche. De asemenea, sănătatea şi vigoarea pot spori după îmbăierea în apa cu ierburi din noaptea solstiţiului, spun legende una mai gureşă ca alta.
Solstiţiul de vară e legat de sărbătoarea Sânzienelor, din 24 iunie. Potrivit mitologiei româneşti, sânzinele sunt zâne bune, precum ielele, dar pot deveni zâne rele, surate cu Rusaliile, dacă nu le este respectată sărbătoarea. Noaptea ded Sânziene e momentul când misterele, magiile, vrăjile şi descântecele găsesc cele mai vocale formule de exprimare, iar tradiţiile populare vestesc toată această abundenţă. 
Depsre florile culese de Sânziene se spune că le puteau ajuta pe fete să-şi vadă ursitul în somn, dacă le aşezau sub pernă, în noaptea de 23 spre 24 iunie.  Coroniţele de flori lăsate noaptea afară arată că vine nunta în vară dacă erau găsite dimineaţa  acoperite cu rouă. 
Sânzienele sau Drăgaicele sunt considerate personaje mitice, care apar doar noaptea şi dansează pe câmpuri înainte de ziua Sf. Ioan Botezătorul. Au puteri suprapământeşti, pot zbura sau pluti, sunt aducătoare de rod, pot înmulţi păsările şi animalele, vindecă boli şi apără recoltele de vreme rea. Dacă ziua le este nesocotită, devin răzbunătoare şi stârnesc vijelii şi furtuni, lăsând câmpurile fără rod. 


Ritualuri de prin alte colţuri de lume


 În China antică, solstiţiul de vară era o sărbătoare închinată pământului, forței feminine și pricipiului Yin. În mod complementar, solstițiul de iarnă era rezervat sărbătoririi cerurilor, forței masculine și principiului Yang.
Triburile slave, germanice sau celtice, străvechii păgâni ai Europei făceau focuri de tabără pentru a sărbători solstiţiul de vară. Credeau că lanurile de cereale vor creşte până la înălțimea la care săreau peste foc cuplurile de îndrăgostiți. Cu puterile magice ale focului, fetele își ghiceau viitori soți, iar flăcările alungau demonii și spiritele rele.
În vremea Romei antice, festivalul Vestalia, desfăşurat între 7 şi 15 iunie, era închinat zeiţei romane a căminului, Vesta. Preţ de o săptămână, femeile măritate aveau dreptul să intre în templul zeiței, în restul anului accesul fiind îngăduit doar fecioarelor vestale.
În Suedia, momentul solstiţiului de vară era marcat printr-un arbore înălţat şi decorat în fiecare aşezare. Sătenii dansau apoi în jurul lui, iar fetele şi femeile se îmbăiau în râu, ritual considerat că poate aduce ploaia peste recolte. 
Termenul latinesc "solstitium" era deja utilizat la sfârșitul Republicii Romane; în secolul I î.Hr., Plinius cel Bătrân îl folosește în mai multe rânduri în cunoscuta sa lucrare Istorie Naturală, în același sens cu cel actual. De asemenea, din punctul de vederea astronomic modern, este perioada în care declinația Soarelui pare constantă, iar mișcarea sa aparentă spre nord sau spre sud pe sfera cerească pare să se oprească înainte de a-și schimba direcția, potrivit wikipedia.ro.






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
artmania
Licitatie publica

accentmedia