Tribuna
brukenthal museum
FOTO: Sibieni sinistraţi după viitura din Tălmăcel: „A venit apa şi ne-a lăsat fără nimic. Încercăm să mai salvăm ce putem. Dar nu prea mai avem ce. A luat tot, tot, tot...”
Laura BUCIU
7442 vizualizari
FOTO: Sibieni sinistraţi după viitura din Tălmăcel: „A venit apa şi ne-a lăsat fără nimic. Încercăm să mai salvăm ce putem. Dar nu prea mai avem ce. A luat tot, tot, tot...”
© Răzvan NEGRU

La 20 de kilometri de Sibiu, în Tălmăcel, viaţa pare să curgă într-un alt ritm. Oamenii parcă zâmbesc mai mult, vorbesc mai mult unii cu alţii, cu cei care le calcă pragul şi sar mai repede în ajutorul celor loviţi. Știu toţi unii de alţii, îşi ştiu bucuriile şi necazurile. Dar necaz mai mare decât al familiei Dancu nu a mai fost de mult timp în satul de sub munte.

De cum intri în sat, toată lumea ştie ce s-a întâmplat „în deal”.

„Dacă mergeţi mai sus, după al treilea pod, pe partea stângă, o să vedeţi. Acolo e dezastrul. Acolo a venit apa şi a luat tot”, ne spune o tânără care aştepta autobuzul să o ducă în oraş, la muncă.

Reluăm drumul, trecem de locul unde se udă Ionii de „Sfântul Ioan”, iar drumul şerpuieşte pietruit printre case clădite parcă în munte. Undeva pierdem şirul podurilor şi oprim să mai întrebăm pe cineva unde a venit viitura.

„Întoarceţi, nu podul ăsta care vine, următorul. Bieţii oameni sunt acolo, muncesc, fac curăţenie, salvează ce mai pot salva. E vai de capul lor, aşa ceva, mai rar să se întâmple”, spune o tălmăceancă trecută de 70 de ani, în timp ce dă din mâini a pustiu.

Într-adevăr, după al treilea pod, parcă numărul celor ieşiţi din case este mai mare decât tot ceea ce întâlnisem până atunci.

„Știţi unde sunt casele inundate?”, îl întreb pe un bătrân care stă la poartă.

„Parcaţi-vă aici. Sunt acolo, pe stradă. Săracii oameni, tot le-a luat apa. Uite, muncesc acolo toţi. Nu a lăsat potopul nimic”, spune omul şi se uită în zare.

 

„Nu mai am nici mâini, nici picioare, nu mai pot respira. A luat tot”

 

Ajungem pe strada Râuşor. De-a stânga şi de-a dreapta, oameni mulţi, care încearcă să ajute care cum pot.

„La dumneavostră a inundat?”, întreb.

„La toţi, dar mergeţi acolo unde a luat tot şi întrebaţi oamenii, la noi e cât de cât bine. La vecinii de acolo, de jos, a luat tot”, ne spune o femeie care deretica la poartă.

Pe o stradă plină de resturile aduse de viitură ajungem la familia Dancu. Ne întâmpină doamna Elena. Abia mai poate respira de durere, de plâns, de gânduri.

„A venit apa şi ne-a lăsat fără nimic. Nu mai am mâini, nu mai am picioare, nu mai pot respira. De ieri de când a venit apa, parcă nu mai sunt om. Încercăm să mai salvăm ce putem. Dar nu prea mai avem ce. A luat tot, tot, tot...”, spune şi pleacă înainte să ne arate.

„Acolo a fost zid... L-a luat. Trei maşini, toate le-a dus. A intrat pe la noi şi a ieşit pe partea cealaltă, a ajuns la copii, casa de peste drum, şi a luat totul şi de acolo”, ne spune femeia.

Intrăm în ceea ce a fost cândva garajul familiei. Nu mai e nimic. Zidul s-a rupt şi a ieşit cu totul în curte. De acolo a luat păsări, porci, câinii de vânătoare şi oile.

„Nu te poţi pune cu furia apei. De ieri muncim continuu. Patru remorci de pământ am scos din curte. Tot ce a adus viitura de sus, din deal, s-a oprit aici. Nu ne-a lăsat nimic. Aveam oi, porci, găini, câini. A luat tot, nu ne-a lăsat nimic. Dacă ieşiţi din curte... dacă asta se mai cheamă curte, că gard nu mai e, o să vedeţi maşinile în râu. Una am scos-o, e mai sus, dar e ruptă toată. Una am dus-o, nu mai avem ce face cu ea, alta e acolo lângă râu, nu mai e bună de nimic. Viitura a luat tot”, ne spune bărbatul căruia furia naturii i-a luat agoniseala de-o viaţă.

 

Apă până în tavan

 

Bucătăria Elenei Dancu nu mai există. Pivniţa e plină de apă, iar în casă a ajuns la tavan. şi totul s-a întâmplat în câteva minute. Unul dintre copii a fost oprit să nu se ducă să după maşini când le-a luat apa.

„Bine că l-au oprit oamenii, că îl lua şi pe el viitura. Nu scăpa viu. Restul le-om mai face, dar dacă pierea un om, omul nu îl faci înapoi”, spune cuscra Elenei Dancu.

„Nimic nu am putut salva. A luat şi soba din bucătărie, am aruncat tot, aragaz, frigider, tot, nu mai merge nimic. A început ploaia puternic, apoi a venit viitura de la deal. A venit cu lemne şi s-a înfundat podul de la vecinul. Și când s-a înfundat podul a venit apa înapoi şi a intrat pe geamuri, pe uşi. A ieşit pe geam, în drum, a trecut strada şi a intrat în garaj, a rupt zidul. Nu mai avem putere, nu mai avem cuvinte. Aşa nu a fost niciodată”, povesteşte Elena Dancu modul în care a venit viitura.

 

Ajutor de la autorităţi

 

Viceprimarul Tălmaciului, Dacian Ion, spune că se face tot ce e omeneşte posibil pentru a-i ajuta pe oamenii care şi-au văzut agoniseala de-o viaţă sub ape.

„Facem toate diligenţele, adunăm toate datele şi cu cei de la ISU şi ce avem noi, să facem un centralizator să putem trimite la Prefectură şi să vedem cum putem ajuta oamenii”, spune viceprimarul.

Potrivit acestuia, dincolo de furia naturii, este şi vina oamenilor, care nu au înţeles că nu trebuie să mai arunce deşeuri în râu.

„Mă doare sufletul cum sunt oamenii de necăjiţi. A fost rupere de nori şi au curs pâraiele şi a venit cu tot felul de aluviuni. şi nămol, şi lemne din pădure, şi ce au mai aruncat oamenii, că la ieşirea din sat către munte, oamenii mai aruncau crengi când se duceau la lemne. Când a venit viitura mare, a luat tot. A fost groaznic. Acum facem tot ce putem să îi ajutăm”, a mai spus viceprimarul Dacian Ion.

 

© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU
© Răzvan NEGRU






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia