logo
Scribul de marţi: Votul din colivie sau papagalul împăiat
Andrei ILENI
568 vizualizari
Scribul de marţi: Votul din colivie sau papagalul împăiat

Orice partid (ne place sau nu-i agreăm existenţa), îşi consumă existenţa prin repetabile implozii şi reajustări ale orbitei sinuoase din jurul unui punct fix, deseori interpretat prin adulaţia, aproape divină, faţă de o persoană sau din frică instituţionalizată. Prin cutume şi practici partizane, interpretate de liberul arbitru maximus al fiecărui partid, se cauzalizează şi se tălmăceşte voinţa de moment ori efemeridele din perspectivă personalizată.
Orice partid, din inexistenţa opoziţiei sau dinspre conţinutul fără formă politică, până la motivaţia neputinţei (sau răutăţii), supuse voinţei şi, nicidecum, unor aspiraţii, de multe ori neconcepute ideologic, până la confirmarea "conducătorului", are nevoie de un congres. Se pune hîrtia de turnesol peste reacţia din picătura de milă oferită electoratului. Sau, cum s-a demonstrat în urmă cu trei zile, sub reacţia pasională dintr-o eprubetă încălzită la flacăra din laboratorul PSD.
Indiferent ce partid ar fi convocat un congres, desfăşurarea şi clasamentul propunerilor, prin nominalizări imperative de funcţii şi printre aplauzele de sine, ar fi fost întocmai. Nu există partid, în România, care să organizeze un congres consensual, măcar plauzibil prin dialogul interior şi fărâma de bună-credinţă din monologul electoratului său. Nu există pendulare ideologică, morală, de conţinut politic sau civic, între partide. Oricare e mai deştept decât celălalt, cu o singură condiţie: să nu-i sune ceasul la congres.
Orice partid din conglomeratul steril al politicii româneşti putea să anunţe că sâmbăta trecută şi-a "ţinut" congresul. Nicio diferenţă între stânga înmănuşată (deocamdată) a lui Dragnea şi dreptacii (second-hand) din opoziţie. Repet, cea care nu există. Poate, sub formă de anemie cronică şi la nivel de concentrare politică, şi-ar mai motiva tăcerea.
Congresele, fie şi "extraordinare" - dar nu e de înţeles faţă de ce şi de ce - nu fac politică naţională.
La un congres se propune şi apoi se votează. Atât. Înainte se fac jocurile, după care urmează şotronul de pe trotuarul electoratului fidel, dar şchiopătând şi orbecăind între rigole şi afişele  de pe zidurile cazarmelor unde au fost înregimentaţi ideologic.
Nu mă interesează, în contextul vieţii de partid din colivia PSD, nici fixismul lui Dragnea, nici inconsistenţa gastrică (de papagal împăiat) a lui Tăriceanu. Cei doi au soluţionat o enigmă contra-făcută şi arhicunoscută a guvernării în tandem: reducerea interpretării prin motivarea muţeniei votate. Toţi şefii de partid li se aseamănă.
Între sordid şi tragic, pendulează istoria congreselor (au fost XIV, dar ştafeta e în desfăşurare), aşa încât diferenţele de opinie sunt estompate, între vorbe şi fapte. Cum să înţelegi, dacă în urechea interioară sunt amintiri ale creşterii şi descreşterii în perspectiva mersului vertical? Să te trezeşti într-o sâmbătă mută şi să-ţi citeşti  pertaful scris de foştii prieteni? Cum ar fi să ai o "întrevedere" cu cei care îţi contestă moartea politică când eşti pe năsălie? Simplu: îi ucizi şi le iei voturile!
Nu mi-am propus să înţeleg temeinicia unui congres convocat la întâmplare (e prea evidentă manopera politicianistă) şi care nu propune decât sulfilări, ajustări, sau retipizări ale aceluiaşi manechin împăiat cu hârtie de voturi dintr-o colivie în care s-au împăunat câinele şi pisica. Doar că în afară e colivia şi în interior e libertatea dezlănţuită dintr-un strigăt împăiat.
Chiar nu contează numele aleşilor pentru funcţiile executive sau conformiste din PSD. Şi alte partide îşi altoiesc dietele pe foamea de putere. Unii se uită la colivie, alţii privesc din interior. Fiind împăiaţi, nu-şi părăsesc trupul umflat de voturi, în speranţa "congresului de apoi". Alţii au cheia de la colivie. Nu sunt disidenţi, nici măcar cameleonici (cum ar fi Andronescu sau Bănicioiu, sau Ştefănescu, complet defazat, sau patroni de primării). Cheia de la colivie a fost aruncată în cuşca în care dormita, până sâmbăta trecută, o speranţă mută. Restul e geo-politică la sfârşitul unei săptămâni nicidecum extraordinară.



comentarii
1 comentarii

Yaroslavjuigo
13.03.2018 11:44
Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia