logo
Scribul de marţi: Un ţăran care a scris lectură particulară pentru istoria cuvintelor
Andrei ILENI
1458 vizualizari
Scribul de marţi: Un ţăran care a scris lectură particulară pentru istoria cuvintelor

9 mai 1918. A murit George Coşbuc, năsăudean de loc şi bucureştean până la sfârşit. Liviu Rebreanu spunea că "e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii române". Octavian Goga a înfiinţat camera de oaspeţi şi chilia, sau camera de rugăciune, care vor deveni muzeu memorial...

Cătrăniţi am fost şi după '90, tot nişte ţărani am rămas. Răscoalele din "tinda" satului au culminat cu dispariţia satului. Ţăranul a devenit CAP-ist, iar fiii moşierului nu             s-au mai întors de la studiile din Occident. Cine s-a întors, avea diplomă şi accent ideologic (uniculturala) de la Moscova.

Cine gândea despre ţărani - masă electorală de vreo 4 milioane în Ardeal - era utopic. Sau romantic întârziat. Ca George Coşbuc. Romantic timpuriu într-un Ardeal tri-lingv şi unic traducător al lui Dante, "poetul ţărănimii" ar fi împlinit la 9 mai binecuvântarea centenarului morţii.

Nu ştiu, dar bănuiesc cum se întâmplă să afli despre o limbă străină înainte să ai curajul tălmăcirii. Coşbuc s-a gândit vreo 5 ani - având "latineasca" la purtător - şi a tradus o odisee pan-europeană.

L-au apucat curiozităţile şi s-a apucat de decriptat istoria dacilor şi a vociferat (în rime) contra adverbului semi-istoric. Nu uităm uimirea latinească din traducerea cuvintelor deja latine. Mai limpede, dacă avem voie să ne amintim, Coşbuc a continuat să destăinuie interpretări de uzanţă ale politicii externe din Regat.

George Coşbuc a fost primul interpret al unei teorii a evoluţiei social-politice: a demonstrat, în paginile Tribunei că cenzura, în jurnalism, stă la masă cu patronatul politic. Cu alte cuvinte, a spus că cenzura este pecuniară...

Omul acesta, Coşbuc, s-a crucit în faţa neînţelesului şi a început să traducă neînţelesul...

Omul acesta, bântuit între firele tortului vieţii, s-a oprit. A murit în chinuri, refuzând funcţii politice. Nu a prins sfârşitul Marelui Război. S-a sfârşit între uimirile lui, ca o eclipsă trezită înaintea celor 400 de cuvinte de tradus, zilnic.

George Coşbuc îşi face timpul. E centenar, ca o făptuire în care se rezolvă totul, ca în familie. El este managerul din şedinţa fără sfârşit a tuturor ziarelor (care mai sunt scrise) într-o dimineaţă de luni, când toată lumea minte. În aceeaşi dimineaţă, primeai acasă, la trezire, o ediţie Coşbuc...

Coşbuc nu e suportat de critici. Fără alură de poet şi năsăudean indiferent faţă de politica fără "domenii", era mai degrabă uimit decât convins.

Coşbuc a tradus şi a tălmăcit limba lui faţă de vorbele "frumoase" din alte limbi. Traducea de parcă nu-i păsa că-i vorbeşti în limba română...

Ştiţi de ce a murit Coşbuc? Nu mai avea improvizaţie (de oferit) peste tortul Zamfirei din ţara mea dintre cuvintele lui. Şi ne-a oferit o stradă, pe care ne facem că traducem mersul cuvintelor...





comentarii
1 comentarii

Excelent scris! Bine ca mai avem parte si de asemenea texte ...
Sibian
15.05.2018 00:16
Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

guitar

cibinfest

zilele recoltei

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
auchan
Licitatie publica

accentmedia