Gorgandin  Domeniul Viticol Apold
logo
Apulum
Scribul de marţi: Prezentul falsificat (Ştiinţa minciunii dintr-o ştire fabricată)
Andrei ILENI
586 vizualizari
Scribul de marţi: Prezentul falsificat (Ştiinţa minciunii dintr-o ştire fabricată)

Orice afirmaţie, într-un ziar, are garanţia conştientizării prezentului, în perspectivă. Evidenţele şi statistica nu se afirmă printr-o afirmaţie. Niciodată lectura nu a preţuit informaţia, ci doar evenimentul, iar invers este un chin disimulat, din moment ce informaţia e mai preţioasă decât adevărul evidenţei. Aşa se afirmă când evidenţa dintr-o convingere devine ştire.
Ziariştii - cei care ştiu cum "se face" un ziar - sunt convinşi că deţin puterea informaţiei. Ei îşi publică meseria, de pe vremea când se fabricau adevăruri. Jurnaliştii sunt mai entuziasmaţi, după anii '90 ai secolului trecut. Au văzut multe la viaţa lor şi interpretează grila istoriei dintre (şi după) mineriadele deontologice. Gazetarii, cât ar părea trucată ideea, sunt nostalgici pe gheaţa subţire deasupra valurilor dintr-o maree a evenimentelor.
Metafora este o ştire a evenimentului, destăinuit aşa cum crezi că-l poţi transforma într-o ştire. Toţi se metamorfozează în ştiri, până le seacă "adevărul" din afirmaţia scrisă - deci asumată şi tehnologică prin multiplicare. Forţând morala prezentului, aş spune că, de multe ori, scriem în umbra trecutului, dintr-o ştire fabricată.
Consecinţa minciunii fabricate e credibilă. Şi molipsitoare, prin ştiinţa falsificării. Un jurnalist, angajat la primul ziar de tiraj din Germania, a demonstrat în patru ani că se poate scrie, şi publica, sub cupola mercenariatului dintr-o redacţie "trucată". Redau textul, apărut în presa scrisă: "Un caz recent (...) a arătat în toată splendoarea cum minciuna se foloseşte de tehnologie. Premiat în mai multe rânduri, omul nostru (sic!) nu a avut nici o jenă să falsifice interviuri, să inventeze personaje, să relateze despre evenimente la care nu a participat, să strângă bani pentru refugiaţi cu care nu s-a întâlnit vreodată (...) Toate acestea au fost posibile sub ochii redactorilor şefi care l-au trimis în călătorii, oferindu-i inventarea de personaje şi evenimente. Omul şi-a inventat personajul şi evenimentul - şi a "relatat de la faţa locului"ceea ce credea că se întâmplă într-o sufragerie plină de personaje închipuite.
                                        ***
Nu aşa se încheie o ştire. Conţinutul estetic al unul articol publicat trebuie să impună şi să revigoreze reflexele cititorului, convins că nu are  nevoie de confirmare, chiar dacă nimicul s-a "întâmplat". Acum, dacă se întâmplă, nu mai funcţionează încrederea? Nu prin confirmare, ci în conţinut...
Toţi suntem nostalgici între articulaţiile cuvintelor.
Le preţuim, când ne convin (sau ne conving?) şi cititorii le preţuiesc, retraşi într-o bulă instabilă între socializare şi credibilitatea momentului.
Chiar şi aşa, consecinţa minciunii fabricate e molipsitoare. Credibilă, chiar, până când "păcăleşti" adevărul trucat.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

mcdonalds

Covoare

Respect Construct

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia