Tribuna
Scribul de marţi
Plec acasă, îmi cumpăr un struţ şi mă joc în nisip
Andrei ILENI
745 vizualizari
Plec acasă, îmi cumpăr un struţ şi mă joc în nisip

Destăinuirea se compromite prin mascarea intenţiei sau prin masacrarea patimilor individuale. Afirmaţia se referă la Andrei Pleşu, care şi-a anunţat dorinţa (derivată din intenţie concretă?) de a se retrage din spaţiul public, unde a interpretat roluri diverse: publicist, conferenţiar-invitat, moderator şi ministru galant al guvernelor pe care nu le-a slujit cu patimă filosofică; le-a reprezentat, cu indiferenţă filosofală.
Motivele domnului Pleşu sunt, doar în parte, publice. Nu voi face, în schimb, nici o referire la motivele extra-publice, de ordin familial sau de intimitate intelectuală, care nu sunt în măsură să definească o destăinuire.
Pe de altă parte, domnul Andrei Pleşu inventează tragismul personal. Mai de mult bănuit de noi, rareori afirmat cu convingere între "dilemele" sale, de parcă se gândeşte, încă, la ceea ce s-a scris deja, filosoful-estet se cătrăneşte pe lume. Mizează pe faptul că nimeni nu-i poate citi (sau afla) gândurile. Se "bosumflă", ca în titlul acestui articol şi îşi compromite vocaţia universală.
Andrei Pleşu nu foloseşte o metaforă când spune că se duce, prin retragere, îşi face grădină de zarzavaturi în bibliotecă şi s-ar putea să fie obosit. Metafora inspiraţiei retragerii e prăfuită pe raftul unde convieţuiesc şi prosperă alte dileme. Mai degrabă redescoperite, decât vechi, mai noi decât s-ar putea să fie reale.
Dl. Pleşu ştie foarte bine de ce (şi din ce) se retrage. El este dubios de "secret" când afirmă ce îşi doreşte. Afirmaţiile sale sunt cumpănite şi nu au obligativitate. Parcă te roagă, când îţi vorbeşte (aici e problema!), să constaţi că realitatea se înfăşoară pe fuiorul fiinţei sale. Nu înţeleg oamenii care se închipuie şi se reînchipuie prin trecutul politic, care nu au făcut" filosofie şi devin anxioşi prin omisiune.
                                                                  ***
Dilema (deja veche) a domnului Pleşu e mai nouă decât ultima sa destăinuire. Retragerea publică e interpretabilă, dacă eşti obosit de filosofie politică. Tocmai de aceea s-a inventat nisipul din capul ascuns într-o închipuire.
Patimile lui Pleşu sunt dileme care anunţă indiferenţa, prin dezamăgire spirituală. Retragerea publică e mai concretă dacă ţi-ai da jos hamurile de pe propriul trecut...
Andrei Pleşu nu este concret, când se retrage din gura lumii. Îi plac pricinile implicate în false destăinuiri, încâlcite pe calea descoperirii pietrei filosofale- despre care am aflat, mai demult, că nu există. Cam asta înseamnă retragerea publică a unei persoane publice şi care se doreşte, în continuare "instituţionalizată", dar în afara spaţiului public...





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

casino

CibinFEST

Profesional PN

Neo Plan

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia