Tribuna
brukenthal museum
Scribul de marţi: Memoria este şoapta prin care se silabiseşte libertatea
Andrei ILENI
586 vizualizari
Scribul de marţi: Memoria este şoapta prin care se silabiseşte libertatea

 

Greu de prezis când memoria va deveni amintire. Orice adevăr este duplicitar: se suprapune gândurilor dar nu are stare de veghe. Adevărul are o stare feminizată, înspre exces, disipată între ceea ce credem şi nu vrem să aflăm că există (dar ne place).

Aşa este memoria, ca o enclavă în amintirile în care avem încredere. Şi ne furişăm, sau defrişăm gânduri. Ne amintim ceea ce credem. Uitarea face parte din memoria elefantină a şoarecilor dintr-o bibliotecă arsă.

Memoria este imprevizibilă şi nu se vede de aproape. Este gândită prin scriitură tăcută. Memoria este retransmisă prin reţelele de samizdat (copierea textelor interzise şi distribuirea, şi citirea lor în clandestinitate). Deci, memoria transmisă - sau remodelată - prin samizdat, poate fi o practică a reamintirii dintre graniţele impuse memoriei colective, unde se poate întrerupe cursul libertăţii...

 

                                         ***

Există detalii, de neuitat, în cortextul memoriei sau în contextul libertăţilor complotiste: parlamentari dincolo de azimutul electoratului, afacerişti cu trecut pecuniar în PCR, patroni mass-media şi politologi modelaţi la "Ştefan Gheorghiu", academicieni pe viaţă partinică, eşalonul neo-liberal al Securităţii şi duplicitari sindicalişti, sau cameleonicii din jungla civică, paraziţi de circumstanţă ai democraţiei neo-marxiste, uituci vocali şi opozabili propriei lor inconsistenţe declarative, revoluţionari renăscuţi de sub tamponul de sugativă al sângelui altora, ambientali TV şi amorfi într-un acvariu gol - dar gălăgioşi de câte ori se iveşte o vocaţie cu perspectivă electorală -, vorbitorii din pustiul retoricii eşalonului al treilea al democraţiei cu faţă după chipul lor, dezumanizat, "umanişti", cu perspicacitatea antimemoriei, partizani pe cablul dintre televiziuni de nişă, şi toată menajeria trans-partinică, sunt şi îşi fac veacul după asemuirea memoriei lor.

Fireşte, de parcă trăim în certitudinea prezentului uitat, se poate vorbi despre falsificarea viitorului prin interpretarea, interzisă, a libertăţii. Sau, memoriei i se interzice să gândească.

Titlul acestui articol nu este metaforic sau haotic. Este o revoltă prin măsura cuvintelor. Ce s-a spus aici este o încercare de "a spune" că memoria mai are timp, dacă îi oferi şansa amintirilor.

Fără memorie, s-ar putea să ne amintim mai repede uitarea. Asta nu înseamnă că suntem liberi, deştepţi, vocaţionali sau complotişti: suntem aşa cât se poate să trăieşti într-o şoaptă. Sau, cum se poate să fii liber, înafara ei?






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Comunicat de presa policrom final

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia