logo
Scribul de marţi: Între fiordurile memoriei se adăposteşte plagiatorul cinstit
Andrei ILENI
580 vizualizari
Scribul de marţi: Între fiordurile memoriei se adăposteşte plagiatorul cinstit

În principiu, nimeni nu este mai bun decât un principe fără supuşi (în amintirea fără memorie!) neavând cum să-şi plagieze blazonul, şi cavoul moştenit prin plagiat genetic. Doar din principiu. Dovezile, din aduceri aminte, ne dezvăluie adevărul ocolit, cu jumătate de normă, care întregesc suspiciunea şi hazul mut dintr-o erată scrisă înaintea spunerii.

În principiu, suntem plagiatori cu jumătate de normalitate, ondulată pe ipotezele vorbelor  - din moment ce ispita destăinuirii e mai cinstită decât rememorarea fără ghilimele. În principiu, timpul nu are dorinţe duplicitare. Doar făpturile îşi dublează emoţiile, prin obsesie repetabilă...

Mi-a atras atenţia afirmaţia unui scriitor islandez. Se numeşte Jon Kalman Stefansson, are trei romane traduse în limba română, care compun "Trilogia fiordurilor" şi cam atât, dacă nu ar fi spus într-un interviu că "un scriitor bun este un hoţ bun". Când am citit propoziţia mi-a sărit siguranţa, neştiind cum să interpretez o afirmaţie gestată între metaforă şi "hoţia literaturizată" prin impulsuri creative.

E ceva adevărat de subit în afirmaţia islandezului.

Brusc i-am înţeles subtilitatea prin care acuză, fără să fie vindicativ. Generează o complicitate exprimată într-o propoziţie simplă: se referă, cu eleganţă reflexivă. la condiţia scriitorului în blocaj cu el însuşi. Ceea ce se traduce prin "talentul" inspiraţiei dintre el şi viziunea dintr-un gând împrumutat (nu ştiu cum sună în limba islandeză, dar la noi este acceptabilă, prin duplicitate de breaslă: s-a demonstrat că un tractor nu poate fi "plagiat" într-o poezie patriotică!)

În principiu, un scriitor bun "fură" din orice pulsaţie în care îşi concepe asemănarea literară. Probabil este un defect profesional, mai firesc decât respiraţiile dintr-o afirmaţie prevestitoare: "un scriitor bun este un hoţ bun". Islandezul este profetic, dar nu mă convinge, din moment ce în literatura română s-a întâmplat ca un "hoţ bun" să plagieze inspiraţia suprapusă memoriei altora.

                                                  ***

S-au scris şi se vor "scrie" plagiate. Există o cerere, la mâna a doua, pentru autenticitatea furată, compromisă, trădată, nevorbită între fiordurile memoriei, scrisă (câteodată) de un scriitor mai bun decât un hoţ surprins în propria-i imaginaţie dintr-un seif gol.

Subtilitatea autorilor, când se plagiază între ei, este o cenzură a "talentului", cumulat şi exprimat prin memoria inspiraţiei celorlalţi. Subtilizarea ideilor este hoţie literară. Cu adeverinţă de "hoţ bun" poţi deveni un scriitor bun de amnistiat...






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

salonul auto

turboclima

saltsib

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia