logo
Scribul de marţi: Imprevizibilul trecut-prezent (o panoramă a prieteniilor predestinate)
Andrei ILENI
422 vizualizari
Scribul de marţi: Imprevizibilul trecut-prezent (o panoramă a prieteniilor predestinate)

E o diferenţă între legea atracţiei dintre noi şi muţenia în care (presupun) ne gesticulăm, indiferenţi...
În anii când nu existam, dar aş fi vrut să mă împiedic printre cuvintele prietenilor, nu existau decât doi: Camil Petrescu şi Mihail Sebastian. Fiinţe neconforme cu "legea atracţiei" dintre personajele lor, au scris despre tragismul metaforei cotidiene. Scriau puţin, de parcă se sinucideau cu fiecare frază. Scriau "la ziare", din pasiune politică - pe vremea când pasiunea era de genul masculin al amorului comprimat într-un oraş cu pasiunile dezvăluite.
Mai târziu, când existam, au început să se cristalizeze atracţiile: la mijlocul anilor '70, l-am cunoscut pe Ion Mircea, fals melancolic prin ruperea ermetismului poetic. Prin el, l-am descoperit pe Mircea Ivănescu: personaj conceput de literatura modernă - universală, prin traducerile sale, poet complicat al universului literaturii române - şi care este personajul "complicat" al amintirilor mele.
Într-o paranteză a anilor '80, m-am împrietenit, destul de rapid şi în ciuda legii atracţiei, cu prozatorul Vladimir Munteanu, între scurta lui viaţă şi crunta despărţire, am bântuit prin oraşul acesta, adresându-ne în franţuzeşte, alteori prin gesturi cu doză de prietenie mutuală. Ştiam că muţenia unor dialoguri nesfârşite va pune stăpânire pe monologurile mele despre Vladimir...
Cu ceva timp înainte, prea comprimat la sfârşitul acelor ani, poetul Florin Predescu mi-a fost frate de suflet (el recunoaşte şi acum), dar, odată cu exilul lui, a devenit un transfug din prietenie.
Anii '90 au fost mai limpezi, în sensul că prieteniile nu mai erau supuse sau confirmate prin legea atracţiei. Era complicat să constaţi că ai prieteni. Se consuma un experiment al experienţelor ultra-umane, prin care indiferenţa presupunea ritmul vieţii literare. Sau, cum spunea Cioran: "La mine, refuzul a fost întotdeauna mai puternic decât entuziasmul".
Culmea entuziasmului: filosoful Ion Dur, cel care scrie despre Cioran - "conform cu originalul" - a devenit prietenul meu. Prin confirmarea unor dialogări ne-didactice, persistente prin relaţia apogeului din conjugarea versului a face, suntem speculativi şi sugestivi, adică indiferenţi în afara prieteniei.
Tânărul poet şi eseist Gabriel Hasmaţuchi este, încă, speriat de prietenia pe care i-am oferit-o. Prozatorul Vasile Chifor a revenit, după o duzină de volume. A făcut un salt în memoria mea şi a cicatrizat partea întunecată a gândului unde se desconspiră uimirea.
Legea atracţiei se comprimă în prietenia oferită de gravitaţia adevărului (la rândul lor prieteni): profesorul Constantin Catrina - moralist al matematicilor aproape fireşti - şi Mircea Biţu, care acceptă şi îmi publică eseurile jurnalistice. Dar nu pentru asta. Pentru formula care nu este la îndemâna celor dinafara atracţiei prieteniei predestinate...

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

filarmonica

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia