logo
Scribul de marţi: Destăinuiri dure despre o existenţă pură
Andrei ILENI
1066 vizualizari
Scribul de marţi: Destăinuiri dure despre o existenţă pură

Într-un calm - ce prefigurează furtunile memoriei -, aparent şarjat între mânuirea stiletului (între amintiri) şi acurateţea diamantului (şlefuit pe muchiile dintre memorii), Ion Dur atenţionează asupra implicării cititorului într-o lectură "domestică": "Dacă e deschis pentru a afla în el (Jurnalul) literatură, viaţă literaturizată sau senzaţională, atunci acest jurnal poate fi închis la loc. Dacă fără nicio pierdere (...) Dar jurnalele se citesc, nu se prea recuzează, căci scrierea «despre» pare să ucidă farmecul discret al mărturisirii".

Ion Dur, care mi se adresează, la telefon, cu nedezminţitul "dragă poete", iar când mă vizitează acasă, comunică, prin introctubilul "prietene", ceea ce pentru mine este o onoare, ca un semn de carte - unic între paginile cărţilor sale, între capitole de vorbire culturală - de dincolo de bine şi de rău, se destăinuie. Filosoful despre el însuşi...

O pildă, datată 29 octombrie '81: "Repetiţia, nu doar a zilei şi a nopţii, sau a anotimpurilor, dar a vieţii noastre ca atare, tinde să devină o crasă stereotipie (...) O repetiţie care, paradoxal, nu ne linişteşte prin conservatorismul ei, ci, dimpotrivă, naşte teamă. Teama că nimic nou nu se va ivi, în condiţiile în care omul e avid de noutate, sau teama că «seria» de acum poate fi, totuşi, în cele din urmă, înlocuită cu alta. Iar deasupra lor, sentimentul trecerii noastre prin lume, care ne cutremură fiinţa (...) Omul are la îndemână două remedii pentru a se proteja de eroziunea timpului... cultura şi iubirea. Cultură fără dragoste, fără iubirea celuilalt, duce la o însingurare rece, infecundă, sterilă pentru spirit. Iar dragoste fără cultură sau spiritualitate, chiar dacă una este una pură, neprihănită, chiar dacă e, cum se spune, adevărata dragoste, căci nu cunoaşte rănile sau cenzura spiritului, ei bine, această dragoste poate fi o admirabilă animalitate sau, pur şi simplu, anatomie şi fiziologie. Doar atât!" De ce este consistent de frumoasă această destăinuire? Pentru că există.

Complicat de simplu se exprimă (în Jurnal) Ion Dur. Simplitatea vieţii complicate, când te consideri naiv în antecamera farmecului discret al mărturisirii, se complică (pentru că aşa e viaţa) prin sinceritatea memoriei re-memorate. Demonstraţia prin memorie este o temă filosofică, dacă ai darul povestirii despre sine. Tema unui Jurnal nu se poate traduce. Demonstraţia, prin cuvinte, îi oferă dreptate lui Ion Dur, care şi-a comprimat timpul în marsupiul ca o metaforă a familiei.

Epitaful filosofic al lui Ion Dur este înmărmurit într-o inscripţionare pe o marmură neagră, la mormântul soţiei sale: "Un chin s-aveţi: de-a nu muri deodată". Uşor de citit, vorba filosofului în viaţă. Greu de îndurat. Sublimul în berna iubirii...

Memoria domestică a lui Ion Dur nu este "domesticită" (în Jurnal) Nici de numele său, predestinat de simplu - într-un sens eminescian? dar percutant, ca o idee noiceană! -, nici de recursul la monologul care instruieşte dialoguri între timpuri. Când, uneori, tristeţea ţine loc de Jurnalul care îţi ocupă (şi trebuie) să-ţi reocupe timpul.

Ion Dur trăieşte, definitiv, într-un gând al lui Montaigne: "Ne căutam înainte de a ne fi văzut".

De fapt, eu scriu despre amintiri la îndemâna memoriei. Cititul este o prietenie, suplimentară, a gândurilor dintr-un Jurnal* unde destăinuirea este sacralizată. Justificată prin sacrificiu.

(*) Ion Dur, Jurnal domestic (1971-2017). Însemnările unui in=formator (Cartea Românească, 2018)





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

tdc sibiu

traistuta culturala

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
brukenthal
Licitatie publica

accentmedia