logo
Scribul de marţi: Am fost. I-am uimit. Am convins
Andrei ILENI
1582 vizualizari
Scribul de marţi: Am fost. I-am uimit. Am convins

Până de curând, tăcut în interpretarea gesturilor - prea vocale şi răbufnite aproape bestial - dintre opoziţie şi "grosul" parlamentar, de conjunctură anti-prezidenţială, Klaus Iohannis a imaginat şi a reuşit o lovitură diplomatică de proporţii: a susţinut Europa de Est şi a ridicat România la nivelul diplomatic de perspectivă internaţională.
Cot la cot  s-a desfăşurat conferinţa de presă de pe peluza Casei Albe. La un moment, uşor ironic, Klaus Iohannis şi-a permis să-şi destindă poziţia impozantă de la pupitrul său, demonstrând egalitate în gesturi şi continuând să se exprime într-o engleză impecabilă. Uşor amuzat, Trump l-a admirat. Să nu uităm că pe parcursul aceleiaşi conferinţe de presă, preşedintele SUA i-a oferit de patru ori strângerea unei mâini bărbăteşti. Rar se întâmplă în gestica lui Trump, fiind aproape de decriptare a poziţiei sale de gazdă, obişnuită să impună, nicidecum să-şi dezvăluie admiraţia sau chiar prietenie.
Preşedintele României a intrat în graţiile Americii. A devenit, "pe tăcute", un lup de perspectivă diplomatică şi partener "de vânătoare" al lui Trump. De neimaginat, până în urmă cu 3 săptămâni, ca incomodul şef de la Casa Albă să-i spună cuiva, din sfera înaltă a politicii, că el este onorat şi prieten al României. Îţi stă mintea, te mândreşti, dar îţi este şi teamă: nu este prea mult, aşa, dintr-o dată?
Nu cred. Această conferinţă de presă a detensionat starea de incertitudine a întâlnirii celor 7 de la Bruxelles. Klaus Iohannis a fost configurat şi sortit, după discuţiile tensionate Merkel - Macron - Trump (cu figuraţie şi din partea premierilor Canadei şi Angliei), drept şi echilibrat interpret al momentelor traumatice din Europa. Nu m-ar mira ca decizia politică (şi militară) să fie mai consistentă, din moment ce, în Biroul oval, gazda americană i-a spus oaspetelui său oficial: "Te susţin, pentru că îmi eşti prieten. Avem un parteneriat prin care România demonstrează că este cea mai hotărâtă, în ultimii 20 de ani, să susţină NATO şi, implicit, America. Felicitări!".
Spun multe gânduri de perspectivă aceste cuvinte. Nuanţele s-au cristalizat la Bruxelles, când Iohannis şi Trump s-au înţeles "din prima" şi au constituit o revizuire a politicii europene, în întregul ei clasic, dar, mai ales a Estului european, încă nedefinit. Prin intermediul României se liniştesc (dar se şi reconfigurează) disfuncţiile diplomatice, în sensul uniformizării unor istorii traumatizate de uitare şi indiferenţă, transpuse prin naţionalismele revanşarde.
Desantul diplomatic românesc în America s-a concretizat prin trei gesturi care au surprins agenţiile de presă şi cancelariile europene: strângeri de mână bărbăteşti, o amicală bătaie pe umăr şi dialogul perfect pe peronul Casei Albe. Ce s-a mai discutat în Biroul oval vom afla, dacă prietenia preşedinţilor se va transforma într-o stare de fapt trans-atlantică, cu un susţinut cap de pod în estul Europei.
Nu doresc să se vorbească despre ţara mea prin superlative de conjunctură. Mi-am dorit să văd şi, am văzut, că suntem în viaţă. Indiferent de tălmăcirea unui eveniment, cu ecou şi gestică internaţionale.

 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Fabrica de lactate Sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica