logo
Sărbători creştine: Înălţarea Domnului
Gh. DOBRIN
1118 vizualizari
Sărbători creştine: Înălţarea Domnului

În fiecare an, la 40 de zile după Învierea Domnului, Biserica Creştină prăznuieşte Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos cu trupul la ceruri. Căci, Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ, luând chip de om şi vieţuind între oameni, a pătimit pentru păcatele noastre, a înviat şi s-a înălţat iarăşi la Tatăl. După Învierea Sa, din morţi, Domnul nostru Iisus Hristos a mai petrecut pe pământ vreme de patruzeci de zile cu ucenicii, răstimp în care li S-a arătat de mai multe ori, convingându-i de realitatea Învierii sale şi dându-le ultimele sfaturi şi îndemnuri.

În acest timp, a mâncat împreună cu ei şi le-a vorbit despre lucrurile veşnice ale Împărăţiei lui Dumnezeu.

Pe Toma l-a întărit în credinţă, pe Petru l-a repus în apostolat. De asemenea, le-a dat apostolilor putere de a lega şi dezlega păcatele oamenilor (Mt. 28, 18) şi i-a trimis la propovăduire în lume, ca să predice Evanghelia Sa la toată făptura.

La împlinirea acestor zile, Mântuitorul îi va lua cu Sine pe apostolii şi ucenicii Săi, ducându-i pe Muntele Măslinilor, aproape de Betania, unde, după ce i-a binecuvântat, sub privirile lor, s-a înălţat la ceruri într-un nor de lumină.

Cartea "Faptele Apostolilor" adaugă faptul că pe când Iisus se înălţa la cer, doi bărbaţi în haine strălucitoare au stat lângă apostoli şi le-au zis: "Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi priviţi la cer? Acest Iisus care s-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer".

Prin Înălţarea Sa, Iisus se înfăţişează înaintea Tatălui în plinătatea persoanei Sale, adică împreună cu firea Sa dumnezeiască, El suie în sânul Treimii şi firea noastră omenească pe care şi-a asumat-o la întrupare, însă restaurată, glorificată şi înnoită. Astfel, El ridică firea umană la o demnitate şi cinste nemaiîntânite până atunci. Cu minunea Înălţării Domnului la ceruri se încheie lucrarea Sa pământească pentru mântuirea neamului omenesc şi asistăm la întoarcerea Sa la "Slava pe care a avut-o de la început la Tatăl". Înălţarea Domnului la ceruri nu este o mutare spaţială, şi nici o despărţire, cum am fi noi tentaţi să credem, ci doar o ieşire din realitatea văzută a simţurilor şi trecerea în realitatea nevăzută a strălucirii Sale dumnezeieşti. Căci, după învierea Sa din morţi, Mântuitorul nu mai aparţinea trupeşte vieţii pământeşti. Trupul Său transfigurat, spiritualizat şi îndumnezeit era menit pentru o altă lume, pentru un alt plan de existenţă. După Înviere, Iisus trece cu trupul prin uşile încuiate, apare, dispare, se volatilizează. De aceea, înălţarea sau ieşirea Sa din această realitate văzută a simţurilor este urmarea firească a Învierii. Prin aşezarea Sa de-a Dreapta Tatălui, Iisus este de acum Mijlocitorul mântuirii noastre înaintea Tatălui ceresc.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

artmania

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia