Radu Stanca – 90

Radu Stanca s-a născut în micul târg transilvan Sebeş, la 5 martie 1920. Familia lui s-a stabilit în anul 1922 la Cluj, unde viitorul poet şi-a petrecut copilăria, şi-a făcut studiile medii, la liceul "Gh. Bariţiu" şi le-a început pe cele universitare, pe care, apoi, le-a continuat la Sibiu, unde şi-a dat licenţa în filozofie (1942) cu teza de estetică "Problema cititului" publicată în acelaşi an. A fost numit asistent la catedra profesorului Lucian Blaga, funcţionând în această calitate până în 1945. Rămas în Sibiu, pasionat de tot ce se leagă de scenă, a înfiinţat, în 1946, împreună cu un colectiv de amatori, teatrul popular din Sibiu, în cadrul căruia a activat ca actor şi regizor şi pe care l-a condus efectiv, până când a înfiinţat Teatrul de Stat, al cărui regizor a fost până în 1960, când a trecut în aceeaşi calitate la Teatrul Naţional din Cluj. Activitatea lui teatrală a fost încununată în anul 1953 cu Premiul de Stat.
Radu Stanca a debutat în literatură ca poet încă de pe când era elev de liceu, colaborând cu publicaţiile "Naţiunea Română" şi "Gând Românesc" (conduse de Ion Chinezu) şi apoi ca student la revista de factură neoclasică şi de preocupări filozofice "Sympozion" (condusă de St. Bezdechi). În vremea războiului a făcut parte dintre acei scriitori care au combătut literatura oficială, şovină şi belicoasă, hipertrofia unui neosemănătorism patriotard. Personalitatea lui lirică a început să se desprindă din poeziile publicate în revistele "Kalende" (condusă de Vladimir Streinu) şi "Vremea", originalitatea sa configurându-se deplin odată cu baladele care au apărut în 1945 în "Revista Cercului Literar" de la Sibiu.
Condeiul scriitorului nu s-a restrâns însă numai la domeniul poeziei. Eseist valoros, cu o cultură şi sensibilitate estetică deosebite, Radu Stanca a publicat mai întâi în "Revista Cercului Literar" şi apoi în revistele "Teatrul", "Contemporanul" şi "Tribuna", articole pătrunzătoare şi foarte personale, ocupându-se fie de problema artistică a baladei, a stilisticii, ca disciplină teoretică, a teatrului ca fenomen propriu (termenul de "metaforă regizorală", pe care l-a lansat el, a făcut carieră). Dramaturg de vocaţie, Radu Stanca a lăsat în manuscris drame, tragedii, comedii şi piese pentru tineret. Opera lui postumă cuprinde în sfârşit aforisme de o strălucitoare inteligenţă şi expresivitate şi remarcabile traduceri din Schiller (Maria Stuart şi Moara lui Wallenstein). S-a prăpădit prematur, la 26.XII.1962. Astăzi, ar fi împlinit 90 de ani.

Paul MOCANU.