logo
Psihologul Gabriela Marcu, despre jocul „Balena albastră”: „O subcultură care a atras adolescenți aflați în plină criză de identitate”
Ana Maria MĂTUŞOIU
37134 vizualizari
Psihologul Gabriela Marcu, despre jocul „Balena albastră”: „O subcultură care a atras adolescenți aflați în plină criză de identitate”

În ultimele zile s-a vorbit tot mai mult despre jocul care împinge tinerii la sinucidere. „Balena albastră” sau „jocul morții” îi face pe adolescenți să accepte provocări extrem de stranii, ultima dintre ele fiind sinuciderea. Ce e de făcut pentru a ține adolescenții departe de tentațiile acestui joc? Gabriela Marcu, psiholog și lect. univ. dr. în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu crede că inițiatorul jocului a creat o subcultură care a atras adolescenți aflați în plină criză de identitate, iar factorii care îi determină pe tineri să practice acest „joc al morții” sunt curiozitatea, teribilismul sau depresia. Psihologul Gabriela Marcu spune că tema sinuciderii nu e străină adolescenței, dimpotrivă, „cabinetele psihologice abundă în cazuri de tineri care fie s-au gândit și chiar au încercat această >”. Principala cauză? Depresia adolescentului, o tulburare care, este de părere psihologul sibian, ar merita mai multă atenție din partea familiei.

 Reporter: Se vorbește tot mai mult, și la noi în țară, despre jocul „Balena albastră”. Ce e de făcut pentru a ține tinerii departe de acest joc „al morții?”

Psiholog Gabriela Marcu: A ține pe cineva „deoparte” este o strategie care nu a funcționat în cele mai multe cazuri, de la cel mai cunoscut caz, al Prohibiției, până la poveștile individuale ale fiecărei tinere generații aflate în conflict cu generația anterioară. Pe de altă parte, tehnologia și comunicarea aproape instantanee a diverselor conținuturi, bune și rele, au venit „la pachet” cu extinderea limitelor de informare și contacte. A devenit, astfel, foarte greu să gândești un mecanism de prevenție anume, de pildă pentru jocuri precum „Balena albastră” care să poată fi generalizat spre alte posibile amenințări. Inventatorul jocului a avut sau a preluat o idee și a speculat pe anumite nevoi într-o nișă a populației maxim previzibilă și, prin urmare, cel mai ușor de manipulat - adolescenții. A creat o subcultură care a atras, nu e de mirare, adolescenți în plină criză de identitate sau de sens, în luptă cu gestiunea propriilor emoții și a rolului lor social. A oferit un protocol aproape ritualic și o identitate construită pe fotografii, filme, muzică, fragmente de text cu tentă nihilistă, dar care putea crea un sentiment de apartenență. Pe o astfel de „rețetă”, orice poate fi creat și poate străluci atractiv. Ca urmare, cu siguranță vor mai exista și alte astfel de construcții, mai ales în mediul virtual. Curiozitatea, teribilismul sau depresia tinerilor pot funcționa ca adevărate motoare pentru a-i face să participe. Probabil că intervenția ar trebui să se facă înainte de acest moment de „prea târziu”.

Rep.: Cum de adolescenții pot fi influențați atât de ușor încât să accepte 50 de provocări, dintre cele mai sinistre, ultima fiind sinuciderea? Care sunt factorii care îi împing către un astfel de joc?

Psiholog: Poate că am fi tentați să punem „vina” pe adolescență în sine, ca vârstă a trăirilor extreme și a experimentării limitelor. Nu este total greșit, mai ales dacă e să ne gândim la ce ne oprește pe noi, adulții, de pildă, să nu ne suim pe o clădire de 20 de etaje pentru a face tumbe? Frica, posibil. Adulții conștientizează frica, anxietatea, pentru că au avantajul de a gândi în consecințe. Ca adult, pot anticipa viitorul și anumite alegeri riscante îmi creează anxietate și le voi evita. Spre deosebire de copii, adolescenții pot gândi în consecințe, însă nu toți sunt dispuși să o facă. Intensitatea emoțiilor îi determină să gestioneze cu greu prezentul, o tristețe la adolescent e adâncă, o bucurie e atât de intensă că trebuie anunțată pe toate canalele de comunicare.  E greu să te gândești la riscuri și la viitor când ai atât de multe de trăit aici și acum. Din păcate, acel „aici și acum” este trăit tot mai mult în lumea virtuală, iar pericolul stă în dependența de feedback-ul social. Fiecare ajunge să interpreteze corect sau eronat ceea ce primește de pe rețeaua de socializare – în care un „like” sau „ACEL like” au valențe și impact diferit.

Rep. : De ce acceptă adolescenții regulile unui astfel de joc, mai ales că – știm cu toții – la această vârstă nu prea e acceptat să ți se spună ce să faci? 

Psiholog: Pentru a avea un răspuns, m-aș duce spre o perspectivă mai largă, cea a generațiilor de părinți moderni, clienți ai anumitor cursuri de parenting, care s-au aliniat ideii de „cel mai bun prieten al copilului” abandonând, uneori, rolul de părinte. Dacă această abordare vine cu recompensele ei, cât copiii sunt încă mici, până spre pubertate (copilul povestește, se implică cu plăcere în activitățile adulților-prieteni, preia roluri din ce în ce mai mature etc.), la adolescență tânărul are nevoie de repere pe care părintele i le poate da doar din rolul de părinte, nu de prieten. Unii adolescenți nu-și pot stabili singuri limitele, nu văd riscurile, nu au frică și au nevoie ca un adult să poată face toate astea pentru ei. Chiar dacă e greu, chiar dacă apar conflicte, chiar dacă nu mai esti „cel mai bun prieten al copilului”, îl ajuți, îi dai acele repere pe care nu le poate găsi de unul singur. Adolescenții care nu primesc acest sprijin din partea părinților ar putea deveni copleșiți de greutatea propriei libertăți. Se văd nevoiți să ia decizii singuri, să își asume trăirile, nevoile emoționale singuri sau doar prin raport la grupul de apartenență și asta pare visul de libertate al oricărui adolescent, nu? Dar unii nu pot duce atâta libertate care ajunge să fie resimțită ca abandon. Asta a speculat și creatorul „Balenei albastre”, care a pus la dispoziție personaje de tip „Guardian” – antrenând subtil nevoia de îngrijire, de protecție, de apartenență a adolescenților. Pe lângă asta, protocolul clar, setul de reguli a fost creat ca o soluție la oboseala dată de „libertatea” vieții de zi cu zi care, pentru unii, e greu de gestionat. 

Rep. : Ce fel de tineri sunt atrași de acest joc și de ce?

Psiholog: Dincolo de extremul situației, din acest motiv tentant pentru adolescent, de goana după o imagine originală, cool, diferită, „rețeta” jocului cu câștig sinistru atrage deopotrivă adolescenți teribiliști (care vor fie să pună la încercare regulile jocului, fie să afișeze virtual o activitate care să-i diferențieze), adolescenți curioși (născuți și crescuți într-o lume care le-a oferit o hiperstimulare senzorială, de la jucăriile interactive, până la jocurile de tip multitasking) dar și adolescenți anomizați, depresivi, cu stima de sine scăzută, cu eșecuri, cu lipsă de feedback familiar adecvat nevoilor proprii. Aceștia din urmă sunt și cele mai sigure victime ale unor jocuri de tipul „Balenei albastre”, ale cărui sarcini sunt accesibile, primesc feedback, iar succesul în realizarea lor, indiferent cât de bizar ar suna, este resimțit, poate, ca unicul succes pentru care se pot califica. 

Rep.: Este adolescența o perioadă de tranziție la care părinții trebuie să fie mult mai atenți?

Psiholog: Adolescența este o perioadă de tranziție în care sunt puse la încercare capacitatea și viteza de adaptare a fiecăruia. Așa cum un adult trebuie să se adapteze unui nou loc de muncă, adolescentul are de parcurs un efort de adaptare pentru un mozaic de schimbări: dezvoltare fizică accelerată, asediu hormonal, schimbări psihologice marcate de furtuni emoționale, imaginație febrilă, sensibilitate la critică, competitivitate, criză de identitate, căutarea sensului.  Predispoziția spre devianță este frecventă, iar deciziile sunt luate adesea pe principiul „fructului oprit”. Relațiile sociale ocupă un rol central, familia trece pe planul doi. Adolescentul poate începe să de detașeze de părinte ca model, să își exerseze spiritul critic specific vârstei, pe acesta. Asta poate fi uneori frustrant pentru părinte. Asumarea rolului de părinte înseamnă însă și asumarea acestei realități, precum și a unor moduri corecte de a-i face față. Unul dintre acestea este renunțarea la orientarea adolescentului spre viitor, spre un model de viață pentru vârsta adultă, la constrângerea acestuia să intre în anumite tipare. Această renunțare trebuie urmată de creșterea preocupării pentru problemele prezente, specifice vârstei adolescenței. Tema sinuciderii nu e străină adolescenței, dimpotrivă, cabinetele psihologice abundă în cazuri de tineri care fie s-au gândit și chiar au încercat această „soluție”. Principala cauză este depresia adolescentului, iar aceasta este o tulburare care ar merita mai multă atenție, în primul rând din partea familiei. Sunt semne subtile cum ar fi, de pildă, incapacitatea de a răspunde la întrebarea „ce-ți place?” ori conduite bizare, dar și semne mai evidente, precum o dispoziție tristă constantă sau o izolare în spațiul virtual, pe termen lung.

Rep. : Ce e de făcut în acest caz? Cum își pot ajuta părinții copiii pentru a nu pica pradă unor astfel de tentații care, vedem, au ca efect moartea? 

Psiholog: Comunicarea este cheia în relația cu părintele, iar pentru ca ea să funcționeze în adolescență trebuie exersată încă din copilărie. Un mod de comunicare în care copilul nu se teme să mărturisească propriile greșeli, să ceară sfatul părintelui, să îi prezințe ceea ce îi place sau ceea ce a făcut (chiar dacă știe că părintelui nu îi va plăcea) etc., va avea mai multe șanse de a supraviețui la vârsta adolescenței. Pentru asta e nevoie ca părintele să fie previzibil pentru copil, să nu aibă reacții exagerate în raport cu importanța celor comunicate, practic să transmită, prin tot ceea ce spune și face, deschiderea și ajutorul necondiționat. Adolescenții nu mai acceptă vechile relații din copilărie, pe care le aveau cu membrii familiei, ca urmare, se vor manifesta astfel încât să stabilească noi relații în care să le fie acceptată identitatea, personalitatea nou descoperită. Eșecul în stabilirea noilor relații cu părinții se poate materializa în înstrăinare, evitare, evadare a adolescentului. Orice subcultură disponibilă care va veni să ofere un surogat mai convenabil al acestei relații va atrage adolescentul, indiferent de riscurile implicate.  




comentarii
1 comentarii

Nu vrei s? ne
Bumblebee
24.03.2017 16:33
82.137.14.218
Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica