Programul educaţional Futaki, în traducere liberă

Poate unii aşteaptă să mai despicăm firul remanierii în patru, să mai analizăm mutările de pe tabla de şah a politicii, dar spunem "pas", şi aşa s-a întors pe toate feţele subiectul. Singurul regret care mă încearcă după remaniere este acela că pe lista miniştrilor lăsaţi la vatră nu l-am găsit pe conaşul Funeriu Daniel, acest roboţel cu instrucţiuni de folosire netraduse din japoneză. Vă mai amintiţi poate serbările de început de an, când, în timp ce directorul şcolii şi profesorii ne vorbeau despre noul an şcolar, reînnodam prieteniile uitate peste vară, ne bucuram de revederea cu colegii înghiontindu-ne copilăros, ne aclimatizam. Duse-s toate, pentru că domnul ministru Funeriu a bătut cu pumnul în masă, cerând întregii suflări şcolare să înceapă cursurile în forţă, din prima zi de şcoală. De ce? Pentru că, motivează dumnealui, trebuie să existe un ton de seriozitate în actul de învăţământ. Îşi închipuie oare acest personaj că luni, 13 septembrie, la ora opt şi jumătate elevii vor rezolva ecuaţii sau vor analiza fraze? Ăsta o fi fost singurul amănunt ce trebuia rezolvat în învăţământul românesc într-un mod atât de hei - rup-ist? Te pomeneşti că lucrurile se petrec într-atât de echilibrat, responsabil, încât pentru deplina seriozitate era nevoie doar de această sarcină trasată printre fălcile ministeriale încleştate. Ca în fiecare an, multe şcoli din ţară îşi primesc elevii în stadiul de şantier, ceea ce, într-adevăr, domnule ministru, denotă seriozitate cu carul. Sau seriozitate căcălău, ca să mă exprim în ton cu situaţia Educaţiei. Poate n-ar fi stricat ca viteazul ministru, scăpat de remaniere să fi aruncat o privire către imaginile pixelate ale şcolilor, chiar dacă nu ministerul pe care-l conduce e direct răspunzător de lucrările de reparaţii sau cosmetizare; vorbim despre şcoli, iar tot ce ţine de bunul mers al procesului de învăţământ ar trebui să-l intereseze pe bădia Funeriu. Ar trebui spun, ceea ce nu e totuna cu ce se întâmplă. Că printre bănci mai găseşti o găleată cu var, o scară, o bidinea, nişte scule, că mai trebuie montat un geam, că ar fi recomandat să se monteze întregul acoperiş, uşile sălilor de clasă, n-are a face. Cum necum, să se înceapă cursurile în forţă, să fie tanti Gigica încredinţată că fi-su are parte de învăţământ serios, dat dracului, cum n-a văzut România până la Daniel Funeriu. E reiterarea inaugurărilor unor investiţii neterminate. De fapt, domnul ministru are idei bune: începi în forţă din prima zi şi te mai şi foloseşti de sculele din clasă. La matematică aduni o bidinea cu două găleţi şi cu o scară, scazi un ciocan şparlit de nu se ştie cine şi ai pus-o de-o aritmetică practică. Başca orele de engleză, unde poţi vizualiza la botul calului o bucket (găleată) sau un hammer (ciocan). Hai că-i bine, suntem noi răutăcioşi şi ne legăm de bietul om. Astea or fi rigori şi reţete deprinse în Japonia? Or fi, dar cred că s-a luat traducerea greşit, de la altceva, iar Daniel Funeriu nu s-a prins încă. Ca să vezi: o fi programul educaţional Futaki, băi nene! În traducere liberă.