Tribuna
Poveștile curajului de a lupta cu alcoolismul. „Cât costă revenirea unei mame acasă?”
Sorana MAIER
3756 vizualizari
Poveștile curajului de a lupta cu alcoolismul. „Cât costă revenirea unei mame acasă?”

Oameni care și-au recâștigat propria viață, învingând o slăbiciune ce i-a îndepărtat de cei din jur și de ei înșiși. Și oameni care încă se luptă să își recunoască dependența și să fie mai puternici decât ea. Alături de medici, psihologi, preoți, voluntari, adică echipa Asociației Crucea Albastră din România ce are două centre specializate în îngrijirea persoanelor cu dependențe.

Cu toții s-au întâlnit în week-end la Șelimbăr, pentru o zi specială, în care să se revadă - uneori după ani de zile - să își povestească izbânzile sau înfrângerile, să își găsească curajul de a merge mai departe din exemplul celor care au reușit să o facă. Și să își spună unii altora că nu este nimic rușinos în a recunoaște că ai nevoie de ajutor.

Cu o activitate începută în urmă cu mai bine de două decenii, Asociația Crucea Albastră este o organizație non-guvernamentală și non-profit care are ca scop asigurarea de asistență de specialitate pentru cei bolnavi de alcoolism sau alte dependențe și pentru familiilor lor, având două centre, Așezământul Nazaret din Șura Mică - centru de recuperare pentru bărbații dependenți de alcool și alte droguri, cel mai vechi astfel de centru din țară, și „Insula Speranței” – centrul de reabilitare pentru femei dependente de alcool, droguri, medicamente și alte dependențe, situat în localitatea Șelimbăr.

În toți acești ani, zeci de familii și-au primit înapoi mamele, tații sau chiar copiii sănătoși după ce au fost internați aici timp de luni de zile pentru a-și trata dependențele. Zilele trecute a avut loc reuniunea, devenită deja tradiție o dată pe an, reuniune pentru care unii au venit de departe, chiar de dincolo de granițele țării, pentru a le povesti și celor care încă sunt la început că pot să reușească și că există viață și pentru cei care au de înfruntat astfel de probleme. Unele dintre femei au trecut pragul casei în care și-au recâștigat viața având lacrimi în ochi și brațele pline cu flori, altele au avut curajul de a vorbi deschis despre problemele lor, despre modul în care au reușit dându-le astfel încredere și celorlalți că acest lucru este posibil.

„Este o zi specială pentru noi toți, o zi în care avem bucuria să ne revedem, unii după ani de zile, și în care avem plăcerea de a rememora gânduri și trăiri din acest centru. (...) Vedem că munca noastră nu este în zadar, cu fiecare persoană care trece pragul centrului nostru și pleacă spre o viață nouă ne simțim mai întăriți, mai motivați în munca noastră”, a spus Marius Oltean, directorul executiv  al Asociației Crucea Albastră.

 

Hristos stă între cei pe care nu-i vrea nimeni

 

Asociația îl are în funcția de președinte pe preotul ortodox Constantin Necula și în cea de vicepreședinte pe preotul evanghelic Dietrich Galter.

„Am îmbătrânit împreună în acești peste 20 de ani și cred că noi nu conștientizăm ce dar mare este Crucea Albastră, ce mult bine ne-a făcut nouă, celorlalți, nu mă refer acum la beneficiarii muncii noastre, care la o primă vedere nici nu poate fi contabilizată. Am să vă spun: cât costă revenirea unei mame acasă în condiții normale de viață? Mă întreabă lumea cât cheltuim și eu răspund: cheltuim tot, dăm tot, pentru că prea mult oamenii contabilizează a plus b egal c. Aici a plus b egal plus infinit. Să te întorci acasă lucid și bucuros sunt medaliile cele mai importante pe care le-am primit. În urmă cu câțiva ani, când noi tocmai ne gândeam cum să facem cu centrul cel nou, când fugea de sub picioarele noastre pământul, a venit o fetiță a unui vindecat de la Nazareth, s-a apropiat de mine și mi-a spus: Am venit să mulțumesc că s-a întors tata sănătos acasă!”, a spus părintele Constantin Necula.

El i-a încurajat pe cei încearcă să scape de problemele cauzate de alcool, spunându-le că este firesc să ceară ajutor, iar personalul asociației este acolo de câte ori va fi nevoie.

„Știu că pentru foarte mulți Crucea Albastră, „Insula Speranței”, ca și „Nazareth”, înseamnă acasă, pentru că acasă este un loc în care poți să te întorci și să te simți în siguranță. Vreau să știți asta, că ori de câte ori aveți nevoie noi suntem aici. (...) Dintre toate lucrurile pe care le facem în viață, cele care privesc sufletul sunt cele mai importante. Aici este o investiție în oamenii care au nevoie de ajutor. Nu este nimic rușinos să ai nevoie de ajutor! M-am săturat să aud că toată lumea aceasta este formată din oameni puternici, toată lumea crede că trebuie să fim fier-beton. Nu suntem! Vreau să știți că ați biruit și nu este puțin lucru! (...)”, a mai spus părintele Necula.

Constantin Necula, președintele Asociației Crucea Albastră, le-a vorbit și despre faptul că oamenii care au astfel de probleme, dependențe de alcool, de droguri, de jocuri de noroc sunt parte dintr-o categorie de oameni despre care se poate spune că nu îi vrea nimeni, însă „Isus Hristos stă între cei pe care nu-i vrea nimeni”.

Preotul Dietrich Galter a fost și el prezent la întâlnirea de la centrul din Șelimbăr.

„De fiecare dată este o mare bucurie să fiu aici, alături de voi, este o fereastră către Cer, este un cămin cu suflet, cu omenie, căldură. Uneori sunt momente foarte grele și în acești ani am trecut prin multe, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit. Și în viitor sper să reușim”, a spus el.

Alexandru Leșcău, psiholog clinician și psihoterapeut al centrului a mărturisit că este bucuros să audă povești de succes, că îi place să vadă cum cineva trece de la întuneric la lumină, ajutat fiind de faptul că „singura lumină care pătrunde în noi este lumina de la Dumnezeu și în lumina lui Hristos ne cunoaștem cu adevărat”.

Dr. Holger Lux, medic specialist și psihoterapeut a povestit faptul că de-a lungul timpului numărul celor care au avut încredere în rezultatele pe care le poate da terapia în centru a crescut, iar acum au ajuns să vină și pacienți din afara țării.

„Avem și o doamnă care a venit din Germania să facă terapie la noi în România, poate și pentru că nu a uitat că a plecat acum 30 și ceva de ani din România. O prietenă i-a spus că dacă a încercat de atâtea ori terapie în Germania și a tot recăzut poate e mai bine să încerce o dată și în România”, a spus dr. Holger Lux.

Sunt pacienți care vin și din Italia sau Spania la centrele din județul Sibiu.

 

 

Povești-lecții de viață: „Mă rog dimineața ca astăzi să nu beau și seara îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu a trebuit să beau”

 

 

Femeile pentru care „Insula Speranței” a fost la propriu ceea ce îi spune numele au vorbi despre experiența lor în lupta cu dependența de alcool. Nu este dificil de bănuit de cât curaj au avut nevoie pentru a se ridica și a povesti despre problemele pe care le au. Unele dintre femeile care au fost internate în centru de-a lungul anilor au avut însă puterea să o facă. Și au făcut-o pentru ele, dar deopotrivă și pentru cei și cele asemeni lor, care încă sunt la început și au nevoie să știe că se poate.

„În urmă cu 17, la Vurpăr, am alăturat numelui meu cuvântul alcoolică. Nu a fost ușor! (...) Nu am fost de la început nici abstinentă, nici sinceră, nici credincioasă. Nici într-o împrejurare să nu bei... foarte greu am ajuns să înțeleg. Nu, nici într-o împrejurare, eu nu mai beau! Sunt foarte bine, vorbesc despre mine și dau mai departe mesajul. Am acceptat că am această problemă și se poate trăi cu ea, cu seninătate, cu veselie. Suntem noi aici și părem serioși, dar să știți că eu îmi trăiesc fiecare clipă cu fericire. Mă rog dimineața ca astăzi să nu beau și seara îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu a trebuit să beau. Sunt extraordinar de bine. M-am îmbolnăvit de cancer, am fost operată, aș putea să număr enorm de multe probleme, dar sunt bine. (...) Nu este suficient că am admis că eram neputincioasă în fața alcoolului, să fac un inventar foarte amănunțit al persoanei mele, este important că am ajuns să vorbesc despre asta, să dau mai departe. Prin mila lui Dumnezeu și prin harul Lui. Să nu suferiți nicio clipă, există scăpare și există stare de bine”, a mărturisit M.

Pe de altă parte, N. este încă la început, are doar doi ani de când nu s-a mai atins de alcool. Își amintește însă și acum ziua în care a pășit în centru, zi în care de-abia a intrat pe ușă pentru că ... de-abia vedea ușa. Dar astăzi lucrurile sunt diferite.

„Vă aduc și mulțumirile familiei mele. Vreau să vă mulțumesc tuturor din suflet, îngerului meu păzitor, familia Crucea Albastră! Voi m-ați ajutat, mi-ați întins o mână de ajutor când nici eu nu mai credeam în mine”, a mărturisit N.

I-a fost alături o prietenă din Italia, la rândul ei abstinentă de 30 de ani, care a mărturisit că și acum participă la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi, acolo unde are parte nu doar de o refacere fizică, ci și de un reviriment spiritual.

E. are și ea experiența ei ce poate servi drept dovadă a faptului că cei care se luptă cu astfel de probleme își pot recâștiga viața. „Am stat nouă luni aici, m-am vindecat. A fost o schimbare foarte mare în toată ființa mea. Aici am învățat să cred în Dumnezeu și să-l iubesc pe Dumnezeu. Aici am învățat ce este smerenia, și dragostea, și jertfelnicia, până la urmă”, a mărturisit E.

Zeci de ani de experiență

Asociația Crucea Albastră a fost fondata în 1877 de către preotul elvețian Lucien Rochat, luându-și numele de la Federația Internațională a Crucii Roșii, cu sediul la Geneva în Elveția, ca o mișcare creștină de ajutorare a persoanelor cu dependență de alcool și a familiilor lor. Astăzi, Federația Internațională Crucea Albastră este activă în peste 40 de tari.

Potrivit site-ului Asociației Crucea Albastră România, în anul 1993 s-au pus bazele pentru înființarea Așezamântului Nazaret ca centru de recuperare pentru bărbații dependenți de alcool și alte droguri, clădirea fiind pusă la dispoziție de biserica evanghelică din România. Aici în perioada 1995-1996 s-au efectuat importante lucrări de renovare și reamenajare, astfel încât la inaugurarea oficială din iulie 1996 capacitatea crescuse la 12-15 locuri. De atunci există aproape în permanență o listă de așteptare. În anul 2002 capacitatea a fost extinsă la 22 de locuri.

În octombrie 1997, cu ajutorul unui proiect PHARE-LIEN, a fost înființat și centrul pentru femei Insula Speranței, inițial în casa parohială din Vurpăr, apoi într-o clădire nouă situată în Șelimbăr. Asociația a primit suport financiar în primii doi ani, după care, în ultimii 20 de ani s-a autofinanțat. 

În prezent, Asociația Crucea Albastră din România este membră a Federației Internaționale Crucea Albastră și asociată ROSAAC, Coaliția împotriva Abuzului de Substanţe şi a Adicţiilor din România.

De la înființarea celor două centre și până în prezent, sute de femei și de bărbați au primit tratament de specialitate pentru tratarea dependențelor.






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

casino

CibinFEST

Profesional PN

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia