logo
Povestea "micii prinţese prizonieră în propriul palat", scrisă într-un volum de versuri
Andra MARINESCU
1655 vizualizari
Povestea
Mioara Laura Pârvu este un poet special. Poartă dragostea pentru condei încă de când era mică, iar de curând un vis i s-a îndeplinit. Şi-a lansat, în prezenţa celor dragi, a familiei, a prietenilor şi a dascălilor care au îndrumat-o, cel de-al doilea volum de poezii, intitulat "Cred...".


Are 46 de ani şi o dorinţă imensă de a reuşi să lase în urma sa versuri sensibile, despre viaţă, dragoste şi oameni. Mioara Pârvu nu poate vorbi clar şi este imobilizată într-un scaun cu rotile, de la circa şase luni, din cauza unui microb inhalat. Suferă de o boală nemiloasă, dar îşi alină viaţa compunând poezii pentru suflet, versuri care să îi prezinte povestea. "Oare cine sunt eu? (...) Sunt o mică prinţesă / care-i prizonieră-n propriul ei palat...", spune Mioara în unul din poemele sale.
Primul său volum de poezii, "Visare", a fost lansat în anul 2006, iar cel de-al doilea, "Cred", la sfârşitul săptămânii trecute, în incinta Şcolii Gimnaziale din Ocna Sibiului, localitatea natală a Mioarei.
"Trebuie să încep aducând mulţumirile mele cele mai sincere celor care au făcut posibilă publicarea trăirilor mele, materializate în scrierile de faţă, şi care mi-au umplut inima de bucuria unei imense dorinţe de a avea poeziile toate într-o carte, care sper că va dăinui. Mulţumesc doamnei preotese prof. Mihaela Mitrea, pentru atenţia pe care mi-a acordat-o facilitând accesul la editura Aureo, domnului pr. Ştefan Avram pentru acceptarea editării acestor scrieri. Având în vedere situaţia mea de totală imobilizare, cred că este de datoria mea să aduc calde mulţumiri tuturor prietenelor mele care m-au ajutat să scriu poeziile, lor le-am dictat ceea ce am simţit la acea vreme, după care a urmat transcrierea pe calculator. Deci, vă mulţumesc, dragile mele prietene, pentru timpul petrecut cu mine şi în acelaşi timp vă cer scuze că nu v-am trecut numele, deoarece, fiind multe, mi-e teamă să nu uit pe cineva şi astfel să comit o nedreptate. Aduc mulţumiri domnişoarei prof. Oana Luca şi doamnei prof. Simona Vasile Cristea, deoarece mi-au acordat ajutorul pentru traducerea în limba franceză şi engleză a câtorva poezii. Mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a dăruit părinţi iubitori şi jerfelnici, care m-au sprijinit în totalitate pentru realizarea acestui proiect dorit de mine", scrie Mioara Laura Pârvu, în prefaţa cărţii sale.


Două aripi...


În deschiderea evenimentului de vineri, prof. Mihaela Mitrea a citit o scrisoare despre o pasăre a cerului şi despre aripile de care are nevoie pentru a zbura.
"Tu, Mioara, ai deja două aripi. O aripă 'Visare' şi o aripă 'Cred'. Acum eşti gata de zbor. Ai izbutit, cu aripi de cuvinte, să ne dovedeşti nouă, celor cu aripi întregi, că pentru zbor nu ai nevoie decât să crezi şi să iubeşti", a spus prof. Mihaela Mitrea, dăruindu-i Mioarei un coşuleţ cu pasăre în el, care să îi aducă aminte că niciodată nu trebuie să renunţe la zbor.
Evenimentul a continuat cu gândurile profesorilor din facultate ai Mioarei.
Primul invitat să vorbească a fost prof. Ion Dur.
"Sunt puține întâlniri care întrunesc atâta emoție cât întrunește întâlnirea aceasta. În primul rând, că e vorba de poezie, iar poezia este una dintre cele mai subtile - să zic așa - secreții ale vieții, iar în al doilea rând faptul că e vorba de o poetă cu totul și cu totul aparte. În același timp, și o studentă a noastră specială. (...) 'Cred'  vine de la credință. Sunt trei stele polare - dacă vreți - care au călăuzit-o pe Mioara și o călăuzesc în continuare, dacă ne gândim la ce spunea Apostolul Pavel. Și anume credința, nădejdea și dragostea. Dintre toate, spune el, cea mai mare este dragostea. O dragoste de viață cum cuprinde acest volum, ei bine, eu cred că se găsește foarte rar. Atâta viață este cuprinsă aici, o viaţă pe care nu a putut-o trăi altfel Mioara, dar pe care a transplantat-o, practic, în această carte. În fond, este vorba despre o urmă pe care Mioara o lasă. Când vorbim de urme, vorbim, de fapt, despre posteritate. Și cineva în perioada interbelică, un gânditor, vorbea de două tipuri de posteritate: cei mai mulți trăiesc posteritatea prin copii - o trăiesc părinții Mioarei Pârvu - și posteritatea prin operă. Mioara, din păcate, nu poate trăi prima prosteritate, dar copiii ei sunt aceste volume de poezie. Volumul acesta de poezie este condorul Cenușăresei. Cenușăreasa care a devenit prințesă după aceea ești tu. Ți se potrivește!", a spus prof. Ion Dur.
În opinia sa, prin aceste poezii, Mioara nu face altceva decât să își caute identitatea. "Eram foarte convins, înainte de a-i citi poemele, că în poezia ei există această căutare de identitate. (...) Felul tău de a fi te-a făcut să trăiești această poezie. Am sesizat și era firesc să întâlnim o căutare a lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut ca ea să fie cum e. Dumnezeu i-a dat părinții care au îngrijit-o probabil mai mult decât se îngrijesc pe ei înșiși... Dumnezeu este cu mâna deasupra capului tău!", a conchis prof. Ion Dur.


Un buchet de flori pentru "o floare a tuturor"


La rândul său, prof. Tiberiu Costăchescu a vorbit despre talentul Mioarei Pârvu şi despre sensibilitatea care o caracterizează. "Viața celui care scrie o carte e una cu conotații speciale și particulare. A lăsa însemnări, a transmite prin mesajul liric ceea ce tu ai scris cândva e un lucru care nu e la îndemâna fiecăruia dintre noi, chiar dacă, poate, pentru fiecare, tentația de a scrie, de a încerca să lăsăm o parte din noi există. Pentru că Dumnezeu hărăzește doar unora talent și har, iar dumneata, draga noastră, ai acest talent de a scrie, de a gândi, de a lăsa mesaje, în mod profund, cald, sensibil. Mai presus de toate, cu multă seriozitate. Îți dorim încă mulți ani înainte, bucurându-te de admirația și prețuirea noastră, de căldura și dragostea noastră. Fie ca Dumnezeu să îți hărăzească puterea de a continua să scrii pe mai departe, de a ne bucura cu alte texte, mesaje, poezii. Capacitatea a compune, de a lăsa liberă imaginația nu e la îndemâna oricui. Fie ca ceva din căldura și frumusețea acestor flori în prag de primăvară să îți aducă aminte mereu că ești o floare a tuturor!", i-a spus prof. Tiberiu Costăchescu Mioarei, dăruindu-i un buchet de flori.
Prof. Gabriel Hasmaţuchi a mărturisit, înainte de toate, că este onorat că se află în aceste momente speciale alături de Mioara. "E o mare bucurie pentru mine să mă aflu aici şi să văd un vis împlinit al Mioarei. Am apreciat foarte mult discursul poetic al Mioarei, pentru că este unul sincer şi nu este legat de vreun interes anume. Este un discurs al sincerităţii şi consider că această carte merită cunoscută la nivel naţional", a spus prof. Gabriel Hasmaţuchi.
Evenimentul de vineri a cuprins şi recitaluri din poeziile Mioarei, susţinute de profesorii care au luat cuvântul, dar şi de prof. Letiţia Balteş, Aurora Bogati, prof. Maria Frăţilă şi Elena Bogorin.
Părinţii Mioarei, Valer şi Maria Pârvu, au fost dintre cei mai emoţionaţi participanţi la eveniment. Aceştia au desluşit că Mioara are deja în lucru un alt volum, respectiv un roman ce va prezenta povestea unei fete orfane.

 

FOTO: Răzvan NEGRU

 






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

salonul auto

turboclima

saltsib

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia