Tribuna
INTERVIU CU DIRECTORUL DAJ SIBIU/ NICOLAE NEAMȚIU
„Pomicultura este asul din mâneca agriculturii sibiene. Fructele noastre pot deveni un brand național!”
„Pomicultura este asul din mâneca agriculturii sibiene. Fructele noastre pot deveni un brand național!”

De curând, Direcția pentru Agricultură a Județului Sibiu are un nou director. Inginerul Nicolae Neamțiu s-a mutat în biroul de la DAJ din ferma pomicolă de la Dobârca, unde a lucrat în ultimii 16 ani. Înainte de acest loc de muncă, actualul director al DAJ a lucrat la Slimnic, tot la o fermă pomicolă. Despre experiența sa profesională, despre șansa agriculturii sibiene, dar și despre pasiunile unui pomicultor am vorbit cu Nicolae Neamțiu, într-un interviu acordat Tribunei la două săptămâni de la preluarea funcției de director al Direcției pentru Agricultură a Județului Sibiu.

Reporter:Cum este să schimbi livada cu biroul de director al unei instituții?

Nicolae Neamțiu: Nu pot spune că munca de birou îmi este cu totul străină, deoarece la Dobârca am fost timp de 16 ani administrator. Am avut atât muncă de birou, cât și în teren. Chiar dacă par două planuri total diferite, nu e chiar așa. Pentru cineva care conduce o fermă, e obligatoriu să stăpânească atât lucrările efective din teren, cât și partea de documentații și tot ce presupune munca de birou. Voi îmbina și în această funcție activitatea de la birou cu deplasările în teren, pentru că numai așa poți ști clar ce se întâmplă cu fermierii, ce probleme au și cum i-ai putea sprijini.

Rep.:Se știe că acum 16 ani ați preluat livada de la Dobârca, într-un stadiu avansat de degradare. Cum ați reușit să transformați acel loc într-o fermă pomicolă modernă? 

N.N.: Este vorba de fosta fermă experimentală de la Dobârca, ce aparținea Institutului de Cercetări de la Mărăcineni. Buruienile erau aproape de statura unui om, pomii îmbătrâniți, am găsit acolo un dezastru. Am salvat ce se putea din pomi și am început să transformăm locul în ceva ce, încetul cu încetul, una dintre livezile model ale județului. Din 2007 am derulat două proiecte cu fonduri europene, am înființat culturi noi, ajungând, în total, la 144 de hectare de livadă. Am plantat două soiuri de cireș din import, care s-au adaptat foarte bine la Dobârca și am adus un soi nou de măr, din Italia, numit Fuji, care, la fel, s-a aclimatizat foarte bine în zona noastră. A fost o muncă titanică, dar azi, când mă uit din cel mai înalt punct al livezii peste ceea ce am reușit să facem, am un sentiment de mulțumire, pe care doar cineva pasionat de agricultură îl poate înțelege. Ferma aceea e al patrulea copil al meu, dat fiind că am trei copii de care sunt foarte mândru, pentru că învață bine și vor să urmeze cariere din pasiune, nu din rațiuni mercantile.

Rep.:Care e atuul agriculturii sibiene?

N.N.: Județul Sibiu are un relief variat, așa că putem vorbi despre mai multe zone, fiecare pretabilă la un anumit tip de agricultură. Există livezile colinare, care se dezvoltă foarte bine în zonele de deal și aș da câteva exemple: Valea Viilor, Slimnic, Bazna, Dobârca, Săliște sau Cisnădioara. La fel, vița de vie se dezvoltă foarte bine în zona Apold, vinurile de aici rivalizând cu cele din podgorii renumite cum ar fi Jidvei, o zonă cu tradiție viticolă. În aria Ocna Sibiului, Loamneș, Slimnic, în lunca Târnavelor merg bine culturile mari de grâu și porumb. Avem renumiții castraveți de la Ludoș, un brand al județului Sibiu. În privința legumelor, în Sibiu există culturi medii și mici, neavând posibilități precum în zonele de câmpie pentru astfel de plantații. Firește, când spui Sibiu, te gândești la oierit, la vestita telemea din Mărginime. Acesta este principalul brand al nostru, dar eu cred că pomicultura poate fi considerată asul din mâneca agriculturii sibiene. În zonele pe care le-am amintit sunt produse fructe de o calitate deosebită, iar când spun asta nu mă refer doar la măr, care predomină, ci și la prune, cireșe, vișine sau chiar caise. O spun ca unul care a lucrat peste 20 de ani în pomicultură, fructele produse în livezile din județul Sibiu pot deveni un brand național.

Rep.:Cum credeți că puteți ajuta agricultura sibiană din postura de director al DAJ Sibiu? 

N.N.: În primul rând, e important să mergem noi, cei de la DAJ, către fermieri, nu să așteptăm să vină ei către noi. Cei care lucrează în agricultură au o mulțime de treabă, nu au timp să se plimbe prin birourile unei instituții. Așa că vom merge noi către ei. Contactul permanent cu cei din teren e crucial, pentru că numai așa putem identifica în timp real problemele cu care se confruntă oamenii și putem gânduri niște măsuri de sprijin. Eu unul susțin ideea asocierii producătorilor în entități a căror voce să se facă auzită. Asocierea înseamnă mai multă putere, șanse sporite de a obține finanțări europene, dar și de a negocia mai bine cu retailerii, pentru stabilirea unor relații comerciale care să fie avantajoase și pentru producători. Noi, cei de la Direcție, trebuie să fim o punte de legătură între producători și autoritatea centrală. Știu că la Ministerul Agriculturii se lucrează la noi programe de sprijinire a agriculturilor. Dacă ar fi să dau un exemplu, aș spune că sprijinul acordat celor care au cultivat roșii s-a dovedit o măsură foarte bună și sunt convins că îi vor urma și alte programe similare. Totodată, noi, cei de la DAJ, acordăm consultanță producătorilor, inclusiv în întocmirea de proiecte pentru obținerea unor finanțări europene.

Rep.:Ce ați găsit la DAJ Sibiu?

N.N.: O echipă bine sudată, de oameni profesioniști, care știu ce au de făcut. Nu mi-au plăcut niciodată cei care, în momentul în care au ajuns să ocupe o funcție, s-au pus pe schimbat totul, inclusiv lucrurile care funcționau. Eu cred că atunci când vii într-o funcție trebuie să continui ceea ce au făcut predecesorii tăi, și, bineînțeles să contribui la îmbunătățirea activității. Pentru a face lucrurile să meargă bine, nu trebuie să te împotmolești în orgolii, vanități sau demonstrații de forță. Îmi place că la DAJ Sibiu sunt oameni cu experiență, pasionați de agricultură, cu care pot vorbi aceeași limbă. Agricultura e una dintre meseriile pe care nu ai cum să o faci în absența pasiuni. E un microb pe care îl ai în sânge, de când te naști. Poți învăța agricultură, dar dacă nu ai o tresărire, un fior în mijlocul câmpului, al livezii, atunci când vezi, când miroși, când simți rodul, nu se poate chema că ești agricultor adevărat. 

Rep.:Care sunt pasiunile pomicultorului Nicolae Neamțiu, în afară de profesie?

N.N.(zâmbește, lăsându-se pe spătarul scaunului): Atunci când am puțin timp liber, citesc. Mereu am cu mine în mașină o carte. Citesc literatură clasică, dar îmi place să recitesc, o dată la câțiva ani autorii care mi-au marcat adolescența, precum Liviu Rebreanu, Marin Preda, Tolstoi sau Balzac. Îmi mai place mult cu familia în locuri unde avem de vizitat, în orașe încărcate de istorie, precum Roma, Paris sau Londra. Recunosc, nu sunt adeptul concediilor în care stai șapte zile din șapte la plajă și, din fericire, atât soției, cât și copiilor mei le place, degrabă, turismul cultural. 

Rep.:Cum e tolerat în familie un om care își petrece o mare parte din timp în fermă?

N.N.: Meseria asta presupune să ai lângă tine oameni care înțeleg pasiunea. Din fericire, soția mea a crescut într-o familie în care pasiunea profesională a fost un microb, așa că m-a înțeles, mi-a fost și îmi este alături. Îmi place să spun că am cea mai frumoasă familie, că noi doi, părinții, suntem cei mai buni prieteni ai celor trei copii pe care îi avem. Cel mai important lucru din viață sunt oamenii pe care îi ai lângă tine, oamenii care te îmbogățesc sufletește. 

 

D.B.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

casino

CibinFEST

Profesional PN

Neo Plan

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia