Pocnete de bici şi sunete de tălăngi, la Agnita

Anul acesta a fost al saptelea an consecutiv în care în Agnita au răsunat pocnetele bicelor şi sunetul talăngilor şi a VI-a ediţie a paradei organizată de Breasla Lolelor. Înainte de spectacolul desfăşurat pe esplanada din faţa primăriei, lolelor şi spectatorilor le-au fost adresate cuvinte de salut din partea lui Bogdan Pătru, preşedintele asociaţiei Breasla Lolelor, Marius Radu Curcean, primarul oraşului Agnita, Mihail Kraus, reprezentantul saşilor din Agnita şi Hans Klein, preşedintele FDGR Sibiu. O prezenţă inedită la microfon a fost micuţa Natalie Herlan care a recitat o poezie dedicată lolelor. Natalie a venit din Germania împreună cu surioara ei de trei ani, Sophie, cu bunicii şi p[rinţii Marc şi Alice Herlan. Este al doilea an când împreună cu familia ei s-au alăturat unui grup şi participă la fuga lolelor.
 La primele ediţii nu toţi agniţenii au fost de acord cu reluarea acestui obicei. Mulţi au comentat negativ iniţiativa tinerilor. Unii şi-au amintit de poveştile despre lolele care îi loveau cu biciul pe români. Alţii susţineau că aşa au venit saşii în Ardeal şi i-au fugărit pe români din locurile natale. Pe de altă parte, unii saşi agniţeni aflaţi în Germania i-au acuzat pe cei care reluau obiceiul că vor denatura tradiţionala Fugă a Lolelor, că nu au dreptul să preia un obicei săsesc.
Pentru tinerii care au hotărât să continuie acest vechi obicei din Agnita, argumentele contra iniţiativei lor n-au fost luate în seamă. Pentru ei istoria merge înainte şi dezgroparea morţilor n-are sens. Din toate poveştile despre obiceiul lolelor au ales-o pe cea mai frumoasă, adică pe cea a vitezei Ursula care s-a mascat şi i-a bătut pe turci cu biciul aşa de tare, că de atunci n-a mai călcat picior de otoman prin Agnita.
 În ceea ce priveşte temerea saşilor plecaţi de acasă, că românii vor denatura vechiul lor obicei, aceasta nu are nici un temei, respectarea lui fiind prevăzută în mod expres în statutul aso­ciaţiei. Nici argumentul că este un obicei săsesc n-a fost luat în considerare. Nu s-a găsit nici un act care să ateste faptul că este proprietatea cuiva şi că trebuie retrocedată. În consecinţă au considerat că este obiceiul agniţenilor, indiferent de naţionalitate, religie, vârstă ori sex.
Pentru a participa la Parada Lolelor este important să faci parte dintr-un grup de prieteni şi împreună cu ei să te simţi bine îmbrăcând costumul de lolă, făcând mult zgomot cu talanga şi pocnind din bici pentru a alunga iarna ori spiritele rele, dar mai ales pentru a impresiona spectatorii. Apoi trebuie să fugi pe la toate casele acestor prieteni, unde se cântă şi se fac urări de bine `i se bea câte un pahar, două cu vin pentru încălzire şi pentru refacerea forţelor.
De fapt, întâlnirea cu prietenii este esenţa şi farmecul vechiului obicei. Cu această ocazie revin în Agnita, din străinătate ori din ţară toţi cei care se pot învoi de la serviciu şi încep pregătirile în vederea paradei. Pentru aceasta, cu o săptămână înainte se întâlnesc în diverse locuri şi se antrenează în mânuirea biciului. Uneori antrenamentul are loc undeva afară, în câmp, alteori în grădina unuia din prieteni şi de obicei după apusul soarelui În ambele cazuri, datorită frigului, perioadele de 5 minute de pocnit alternează cu 15 - 20 de minute de încălzit. Dacă antrenamentul se face lângă casă, încălzirea se face în bucătărie şi este accelerată cu câte un pahar de ţuică ori vin. Dacă este în câmp, acolo se amenajează un grătar şi atunci antre­namentul durează mai mult, adică până se termină combustibilul.
Pe lângă antrenamentul cu biciul, se fac şi repetiţii cu cântecele din repertoriul lolelor. Pentru aceasta Breasla Lolelor a editat o cărticică cu o mulţime de cântece, un repertoriu foarte variat, în care sunt incluse texte în limbile ger­mană, engleză, italiană şi bineînţeles română. Nu lipsesc romanţele, cântecele de petrecere, de joc şi cele lăutăreşti.
Este de fapt un antrenament complex, cel cu biciul este pentru paradă, iar cel cu cântecele pentru Balul Lolelor. Pentru că după ce lolele îşi termină fuga, se odihnesc două ore şi apoi se întâlnesc cu toţii la marea petrecere, unde nu­mărul participanţilor este mai mare decât al celor care au îmbrăcat costmul tradiţional. Anul acesta la paradă au fost 150 de lole, iar la bal peste 220 de participanţi
Balul lolelor nu mai respectă regulile săseşti, el se desfăşoară după strămoşeştile obiceiuri româneşti, adică mâncare,băutură, joc şi concursuri de cântece, în care câştigă grupul cu cele mai puternice voci, ceea ce face că dimineaţa majoritatea vorbesc cu o octavă mai jos din cauză de răguşeală.
Iat[ motivul pentru care obiceiul lolelor va continua în Agnita. Pentru că acesta le conferă agniţenilor o identitate de care sunt mândri şi pentru că le oferă prietenilor ocazia să se reîntâlnească şi să se bucure împreună.
Acum, cei veniţi de pe meleaguri străine au plecat, dar cei rămaşi se pregătesc pentru un alt eveniment important ce va avea loc în 25 februarie. Atunci pe scena Casei de Cultură „Ilarion Cocişiu” va avea loc Dansul Generaţiilor, un spectacol de cântece şi jocuri populare româneşti la care vor participa toate formaţiile de dansuri şi toţi soliştii de muzică populară românească din oraş.
O fi Agnita şi Valea Hârtibaciului mai sărace din punct de vedere economic, dar sunt destul de bogate spiritual şi oamenii acestor locuri ştiu să se bucure de acest tezaur..