Tribuna
Plimbare şi istorie pe viu, prin Parcul Morţilor
Dumitru CHISELIŢĂ
3033 vizualizari
Plimbare şi istorie pe viu, prin Parcul Morţilor
Sună sinistru, chiar horror, să spui unui parc dintr-un oraş, "Parcul Morţilor". Ei bine, Sibiul are aşa ceva. Da, denumirea nu e oficială (ar fi culmea!), locul numindu-se, cât se poate de socialist, "Parcul Reconstrucţiei". Da, adică nu, nu se află pe lista de "best of" a paginii oficiale a Sibiului, unde sunt trecute doar Grădina Zoologică, Pădurea Dumbrava, Sub Ariniul şi Parcul ASTRA. Dar e un parc existent atât în acte, cât şi în teren. Este mărginit de străzile Re-construcţiei (de unde şi numele), Lungă, I.L. Caragiale şi Câmpului. Deci o zo-nă mai mult decât "vie" a oraşului, având în vecinătate Piaţa Cibin, staţii de autobuz, "staţii" neoficiale de "ia-mă nene", drum spre Obor şi Mediaş, drum spre cartiere "noi", ba chiar, o vreme, un hotel destul de cunoscut. Aşadar, de unde "Morţi"? De unde "Parcul Morţilor"? E simplu. Parcul e pe locul unui vechi cimitir.

Cimitirul de dinainte de parc

Să începem abrupt: aici era un cimitir. Mai exact, unul din cimitirele din zona Maierilor Sibiului. Cum treceai Cibinul, aici, în secolele trecute, era un întreg "complex" de cimitire. O hartă de la 1914 a oraşului ne prezintă situaţia de aici: cum treceai pe podul de peste Cibin, imediat în stânga (vizavi de "Cibinul") era cimitirul săracilor. La Biserica Dintre Brazi, cimitirul greco-catolic. Pe actuala Înfrăţirii (unde e biserica), cimitirul ortodox. În "Parcul Morţilor", cimitirul romano-catolic. Acesta apare atât pe prima hartă a oraşului, de la 1699, a lui Giovanni Morando Visconti, cât şi în primul ghid al oraşului, de la 1790, realizat de Martin Hochmeister: "Cimitirul catolic se află în afara Porţii Sagtor (SIC!) (Poarta Turnului, n.n.), dincolo de Cibin, în strada Lungă". 

După Răzvan Pop ("Ethnic, Civil and Military Cemeteries In Sibiu Throughout the 17th - 18th Centuries"), cimitirul "pro­babil aflat în Parcul Reconstrucţiei sau, cum mai este cunoscut, "Parcul Oamenilor Morţii ("Dean Men's Park") a fost funcţional, ca cimitir greco-catolic,  până la 1948, când a fost închis de autorităţile comuniste.

La fel, Mihaela Grancea, în "Dispariţia cimitirelor vechi din Sibiu, efect al modernizării urbane", pomeneşte de Parcul Morţilor: "Tot în Sibiu, dincolo de râul Cibin (la intersecţia străzilor "Lungă" şi  "Câm­pului") a existat şi un cimitir romano-catolic (iniţial, cimitirul a fost evanghelic, dar din 1945 a fost cedat greco-catolicilor; odată cu desfiinţarea cultului în 1948, cimitirul a fost închis; nu există mărturii docu­mentare cu referire la dispa­riţia acestui cimitir; pe locul lui a fost construită o clădire a Poştei Române (inexact, clă­direa aparţinea Romtelecom); pe o altă parte din vechiul cimitir greco-catolic există şi un parc căruia localnicii îi spun "Parcul Morţilor". Exhumările au fost făcute în grabă, cu ajutorul deţinuţilor; oasele, şi în acest caz, au ajuns la groapa de gunoi!".

Ceea ce e cert este că aici a fost un cimitir care a fost dezafectat şi că EXISTĂ IMAGINI DE EPOCĂ. Pagina web a Casei Teutsch, teutsch.ro a făcut publice doupă imagini cu cimitirul, mai mult ca sigur exact în perioada de dinaintea dezafectării. Imaginile au dorit să imor­talizeze capela rotondă a cimitirului dar se observă şi alte câteva detalii interesante: gardul din cărămidă dinspre str. Caragiale, exact pe locul unde a fost, mai târziu, o staţie PECO încă vizibilă în anii 2.000 şi o placă de mormânt, undeva în plan îndepărtat. Un martor ocular (K. W.) îşi aminteşte cum, copil fiind pe vremea când "săpau pentru benzinărie" ei se jucau în Parcul Morţilor şi au găsit ceva monede vechi şi oase, cândva prin anii 60. Ca parc, a fost amenajat, cumva, în 1986.

Pe  geocaching.com aflăm, din sursă anonimă, că "Tot în acest cartier (Terezian, n.n.) este un parc care nu până mai demult i se spunea Parcul Morţilor şi e un fost cimitir greco-catolic, situat dincolo de râul Cibin, în intersecţia străzilor Lungă şi Câmpului. Cimitirul a fost desfiinţat pentru a face loc unor blocuri moderne. Din proiectul iniţial s-a construit, în anii '80, doar clădirea telefoanelor. Sub blocul ăsta era groapa co­mună a cimitirului. Plecând din parc în partea opusă a cartierului întâlnim biserica ortodoxă care datează din anul 1971, liceul "L.I.A" (Liceul Industrial Alimentar), iar nu departe de liceu găsim Spitalul de Neuropsihiatrie care se află în folosire din anul 1863. Trecând de spital găsim mai multe străzi cu nume de fructe de unde şi denumirea zonei de "Marmeladă".

Parcul a fost, multă vreme, un loc destul de "riscant" de traversat, mai ales seara şi noaptea, aici fiind "stâpână" gaşca din Piaţa Cluj, care, ca orice gaşcă ce se respecta, făcea legea în cartier şi nu admitea ca un "străin" să le calce teritoriul. La risc erau şi fetele care lucrau la Sediul 2 al Fabricii "Drapelul Roşu", care erau nevoite să se deplaseze în grupuri mari până dincolo de Cibin din motive lesne de înţeles. Pe atunci se spunea că numele de Parcul Morţilor  vine şi de la, cum se spune juridic, infracţiunile cu violenţă ce aveau loc acolo. Cert e că a parc "normal" arată doar de puţin timp, locul fiind multă vreme un fel de viran cu bănci rupte, gunoaie aruncate, flori crescute spontan şi buru­ieni, concurent al vechiului parc al Gării, mai ales ca reputaţie ne-bună. Îmi aminetsc că, prin anii 90, aflat cu treabă pe acolo seara (treabă egal un mic chef sau party, pentru românii frumoşi şi liberi), am văzut o imagine picant de periculoasă. Mascaţi de gardul viu ce mărginea parcul, erau două persoane care cam întreţineau relaţii sexuale. Ceva mai încolo, din aceeaşi trupă, mai multe persoane întreţineau relaţii cu multe sticle de băutură. Am tăcut, am trecut mai departe, că pun pariu că se acţiona în lanţ acolo. Adică, de făceai pe civicul şi îi atenţionai pe babardişti sau de făceai pe curiosul şi priveai cât nu tre­buie, riscai ceva contramăsuri de la ceilalţi. Dar erau anii 90. Orice era permis, nimeni nu se băga. A, tot pe aici, la casa aceea joasă, model vagon, de lângă benzinărie, locuiau mai mulţi fraţi, cam sărăcuţi, toţi blonzi şi cu chipurile aproape identice.

Parcul, ca subiect de ştire de scandal în 2001

Parcul Morţilor a devenit faimos şi pe plan naţional, în 2001, când aici s-au găsit, aruncate, 150 de fiole cu sân­ge, într-un tomberon.  Acestea au ajuns acolo dintr-o nea­tenţie a unei îngrijitoare de la un cămin de bătrâni din zonă, care, din eroare, a aruncat cutia de carton cu mostrele de sânge la gunoi, în tomberonul pentru resturi menajere. Cutia a fost "recuperată" de cău­tătorii în gunoaie, care reciclau hârtie dar, probabil văzând ce conţine, s-au debarasat de ea. Fiolele au fost găsite de gardienii publici (pe atunci netransformaţi în Poliţie Lo­cală) aflaţi în patrulare. Povestea s-a lăsat cu amendă pentru cei răspunzători (direc­torul Căminului de Bătrâni "Karl Wolff", medicul instituţiei şi îngrijitoarea) de 30  milioane de lei, pentru neglijenţa în ser­viciu, după cum declara
atunci directorul Direcţiei de Sănătate Publică Sibiu, Minerva Boitan, citată de Ziarul de Iaşi. În final, Inspectoratul de Protecţie a Mediului Sibiu a dezinfectat zona.

Parcul Morţilor, în 2019, luna aprilie

Dacă sunteţi curioşi să daţi o tură pe acolo, acum e OK. Cel puţin ziua. Parcul este parc. Morţi nu mai sunt, deşi, pe partea cu Reconstrucţiei, încă se mai văd, clar şi fără a fi confundabile, cel puţin cinci locuri de veci în sol, din care cresc copaci. Copacii sunt înfloriţi, ceea ce este un lucru plăcut şi frumos de privit. Gardul viu de "frontieră" este ştirb prin unele porţiuni. Gazonul e din iarbă-iarbă, cu ceva urme de gropi care la pariu că tot morminte erau. Aleile sunt unele asfaltate, adică e bine, altele cu pietriş, adică e aiurea, că puteau fi pavate frumos sau asfaltate şi ele. Băncile sunt model Sibiu, adică mâzgălite. Fosta fabrică de textile Vogelsang, la 1876 fiind prima fabrică de tricotaje din Sibiu, înfiinţată de doamna Marie Vogelsang, încă domină zona, deşi e cam abandonată. Conform patrimoniu.sibiu.ro, capitalul iniţial al societăţii era 50 de florini şi o singură maşină. La 1909 au intrat în firmă Gustav Vogelsang şi fii Gustav şi Adolf. Între anii 1924-1928 au fost achi­ziţionate majoritatea maşinilor, fabrica ajungând la un număr aproximativ de 78 maşini de tricotat manuale şi circulare. Comuniştii o naţionalizează, rebotezând-o în "Drapelul Roşu" (desigur!). Aici a fost Hotelul "11 Euro", acum sin­gura activitate vizibilă fiind a unui loc de joacă. "Telefoanele" nu par nici ele un sediu prea animat, în curte remarcând ceva cabine telefonice de­pozitate după metoda "ran­dom", adică aproximativ cu furca. Parcul nu avea, dar acum are loc de joacă pentru copii.  Lângă o bancă, o doză de Timişoreana nefiltrată. Într-un boschet înflorit galben, o doză de Cola. Benzinăria a fost "Înlocuită" cu un hotel "& More" de patru stele, "Ex­clusive", cu o un restaurant numit "Fattoria del Gusto" în care nu am intrat, să văd cum e şi să scriu după aia ca alţi colegi de presă. Unii spun că a fost construit pe locul vechii capele, ce-i drept îmi amin­tesc de nişte resturi de cărămizi pe când era şantier, dar nu cred că era ceva de salvat, arheologic vorbind.

La final, ce să zic decât că merită să daţi o tură pe acolo că e destul de OK. Ziua nu e nebunie, doar ceva copii, bătrâni care stau şi oameni care plimbă câini şi căţei. Parcul Morţilor e destul de viu...






comentarii
1 comentarii

Am zis bine cand am scris ca dl. redactor are nostalgia parcurilor...
12.04.2019 21:33
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

casino

CibinFEST

Lansare proiect Cod SMIS 126210

Profesional PN

Neo Plan

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia