logo
spartan
Picătura de Carte.
Magna Charta a Libertății Basarabiei vii
Pr. Constantin NECULA
774 vizualizari
Magna Charta a Libertății Basarabiei vii

Nu lectura cărții m-a făcut atât de entuziast, ci minunile de viață pe care le conține, asemeni unui tezaur inalienabil de memorie istorică și colectivă. Citisem cartea, pe bucăți, în urmă cu ceva ani. Efortul Starețului Mănăstirii Putna, Părintele Melchisedec Velnic, prin Editura Nicodim Caligraful, mi-a adus dinainte întregul. Una dintre cele mai frumoase și vii cărți a literaturii de rezistență antisovietică, o remarcabilă poveste de iubire, nu doar de Țară și Dumnezeu. Ion Moraru este autorul. Iar cartea are un întreit nume: Pustiirea. Treptele infernului. Fata cu miros de busuioc (Putna, 2018, 455 pg + Anexe). Ion Moraru este personajul-reflector al cărții, lucind în întunericul roșu. Născut la Mândac (Bălți, Basarabia) în 1929, la 18 ani este membru fondator al organizației de demnitate națională și rezistență românească „Sabia Dreptății” din cadrul Mișcării de rezistență anti-sovietică „Arcașii lui Ștefan cel Mare”. Arestat de NKVD, torturat și umilit în repetate rânduri, este din 1950 un pelerin în pușcăriile și gulagurile din Chișinău, Odessa, Moscova, Ruzaevka pe Volga, Maikaduk, Dobovka, Ekibastuz, Spassk, Aktas – ultimele cinci fiind înfricoșătoare lagăre. Este eliberat pe bază de Decret în 1956, deși fusese condamnat pe ani grei de închisoare și decădere din drepturi – care vor mai fi fost acelea în „democrația” sovietică – și revine în Moldova sovietizată. Fără Stalin, dar otrăvită de staliniști și ipocriți trădători de limbă și conștiință națională, Moldova îl primește îngenuncheat dinaintea Bunelului său, a mamei și bunicii sale dovedind, a câta oară, că Acasă este spațiul iubirii de familie, neam și pământ. Nu pot să rețin pentru cititor vreun capitol ori altul. Cartea e un întreg, un cântec de libertate al unui adolescent îmbătrânit înainte vreme de vremuri. O poveste de dragoste remarcabilă scrisă și trăită cu sinceritatea unui înviat trece prin carte și-ți rămâne în inimă. Cum tot despre rezistența în iubire a unor oameni tăvăliți în ură e toată încrengătura de vieți trăite de autor și personajele sale, persoanele din sinaxarul lui mărturisitor. Nici o geană de ură în descrieri, meditații profunde, întâlniri cerești și memorabile (inclusiv una cu Alexander Soljenitin), gesturi care ne reprogramează gândirea în raport cu trăirea umanului în limita inumanului. Pentru colportorii de socialisme ieftine ori marxist-liberalii cotidieni cartea este o hârtie de turnesol a ideologiilor lor și surogatelor de valori pe care le propun. Veți descoperi pagini memorabile ale unui naționalism destins și curat ca un suflet de tânăr. Pagini de camaraderie și meditație asupra iubirii dușmanului, de multe ori aflat în lagăr pe același prici cu personajul principal. În construcția de text a cărții veți descoperi o limbă română de care ni-i tot mai dor acum, când o vedem tescuită în poeme dezvelite de sens moral,  o limbă în care ne va judeca Eminescu și făuritorii ei. Sinceritatea autorului, iubirea lui pentru Porfiruța și Lealea, chipul mamei sale și al mamelor care și-au ținut copiii în viață dinaintea tăvălugului morții roșii, demnitatea conaționalilor noștri supuși unui dublu exil rușinos (de Țară și de dușman), frumusețea unei gândiri morale înalte, neforțate, crescută din adâncul de Duh al sufletului creștin fac din carte una de Mărturie și viață în Hristos. În Argument Părintele Melchisedec consemnează: „Sute de mii de români și-au pierdut viața în urma prigoanei comuniste din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței după ocuparea lor de către URSS: Dar rana a fost și mai adâncă: milioane de români au fost siliți să nu își vorbească limba, să nu își învețe copiii că sunt români și să nu Îl mai slăvească pe Dumnezeu în biserică. Doar la Judecata de Apoi vom cunoaște întregul lor martiriu. Până atunci, cărți ca aceasta de față deschid ferestre către jertfa lor și croiesc drumul pe care putem merge ca să le sărutăm rănile primite pentru noi. Apărându-i pe românii din Basarabia, ei au apărat întregul neam românesc” (p. 5). Dacă m-ar întreba cineva care este cea mai frumoasă pagină a cărții nu i-aș răspunde. Am o singură tristețe, durerea din paginile ei. Și un regret: că scriitorul și-a oprit pana din scriitură. La Judecată vom merge având drept rechizitoriu rezistenței și viața aceasta a lui Ion, Ion Moraru din Mândac. Cât de înțelept alege el ca motto celui dintâi roman din volum cuvintele basarabeanului universal George Vieru: „Puneți una lângă alta petele de sânge de pe cămășile noastre și veți avea în față harta Basarabiei”. Și Bucovinei și României care a rezistat tentațiilor valurilor roșii ce-au sufocat Țara. Dacă un om, autorul, le știe pe toate, cum va fi la Judecată?






comentarii
1 comentarii

In Batalia de la Turda ( septembrie-octombrie 1944 ) au murit 30.000 de militari ai Armatei Rosii. A urmat eliberarea Clujului ( 88% maghiari).In Imnul de Stat al RPR ( 1953) apare versul INFRATZIT FI-VA VESNIC AL NOSTRU POPOR / CU POPORUL SOVIETIC ELIBERATOR. E o aluzie la batalia dela Turda ; mai mult nu se putea spune,pentru a nu periclita relatiile cu R.P.Ungara ,devenita intre timp tzara socialista,prietena si fratzeasca...In 1947, in timpul Conferintei de Pace de la Paris , URSS s-a impotrivit categoric la ideea modificarii frontierei de vest a Romaniei. Desigur ,au primit si un ciubuc : Basarabia si Bucovina De Nord.Iar Tezaurul ? El a fost folosit la reconstructzia post-belica a Moldovei Sovietice ...
Totul e simplu ca ciripitul unui canar !
Agenteur-X7
17.06.2019 14:08
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

sounds

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
artmania
Licitatie publica

accentmedia