Tribuna
brukenthal museum
O carte despre domesticirea de sine și domesticirea Spitalului
Pr. Constantin NECULA
643 vizualizari
O carte despre domesticirea de sine și domesticirea Spitalului

Puține sunt cărțile revelație ale acestui an. Am încercat să surprind câteva dinte ele pe măsură ce le-am parcurs. Aceasta, din comentariul prezent, m-a obligat să o respir după ce am citit-o. Vintilă Mihăilescu propune un eseu de excepție cuprins în volumul În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului (Polirom, 2019, 237 pg.). Îi gustasem stilul și conținutul volumelor anterioare. Fascinația diferenței (1999) ori Apologia pârleazului (2015), Antropologie. Cinci introduceri (2007, prima ediție) ori Socio hai-hui. O altă sociologie a tranziției (2000) au fost, așa cum le-am înșirat, după cum le-am citit, trepte de bucurie a lecturii și cunoașterii unui spirit destins și hrănirii din cultura unui om destins în arta de a privi oamenii. Chiar și unde nu mi-am potrivit pașii cu gândirea sa, am acceptat cordialitatea dialogului pe ascuns și, recunosc, m-a trimis mereu la bibliotecă să caut texte. Argumente. Și pe stradă. Să caut vibrația care face dintr-un cugetător unul care gândește și se lasă gândit.

Dar volumul acesta, poate prea născător de empatii după gustul unora, aduce aminte de strălucirea confesiunilor de odinioară. Un soi de memorii pe pragul între lumi. În Purgatoriul fără iad și rai al unei boli care nu renunță și nu cruță. Dar poate fi înfruntată. Dovadă? Cursul de antropologia biruirii fricii În căutarea corpului regăsit. De la paginile de gospodărie spitalicească la transparentele momente de durere, de la chiuretajul critic asupra stării de fapt a sistemului sanitar în care-și zbate revenirea în graficul normalității la incredibila luciditate a analizei relației medic-pacient în parabola omeniei luminoase cartea te zdrobește. Poate că veți crede că exagerez. Citiți atent paginile despre angelica sa soție și despre mama-înger (atât de aproape de Tanti Roz a lui Eric-Emmanuel Schmitt). Ori paginile despre umanismul care poate schimba Spitalul, poate cea mai greu de realizat investiție în Sistem. Dar tare aș adăuga volumul drept lectură obligatorie (vai, de necitit deci, vor zice pseudostudenții și pseudoprofii noștri) celor care cred în vocația profesiunii lor. De la preoți și medici, la profesori și jurnaliști. Ca să nu mai spun că sunt pagini de analiză care se adresează direct responsabililor ori iresponsabililor din Sănătate. Merită fiecare parlamentar un volum, dacă nu cumva... Aș testa pagini din carte citindu-le bolnavilor. Pentru ei lectura nu e obligatorie dar, credeți-mă, îi privește total. Ca și aparținătorilor (paginile lui Vintilă Mihăilescu în ce-i privește sunt pagini de Antologie universală). Evadarea prin ludic, nevoia de ritual și spațiu sacru/profan (o noptieră știe numai cine a stat în spital cât altar îngăduie), comunicarea prin zâmbet (aici i-aș spune autorului că și Bisericii Ortodoxe îi este la îndemână zâmbetul în cateheză), pilduitoarea limpezime a sedimentării unor informații dureroase și aspre în conținut legate de boală și moarte sunt cheile (mult mai multe în fapt) unei ego-analize asupra Spitalului. Îndrăznesc să înșir capitolele doar pentru orientarea lecturii: Cele două corpuri de acasă (pp.9-16); Drumul spre spital (pp. 17-31); Spitalizarea (pp.32-68); Domesticirea spitalului (pp.69-90); Relația medic-bolnav (pp.91-121); Boală, spital și mecanisme de apărare (pp.122-216); În-chipuiri ale corpului (pp.217-232) și... În loc de final (pp.233-236). O bucurie de carte în care finalul rămâne deschis. Sper din toată inima spre Viață. Scrie autorul: „Ce Poveste! În orice caz, mie îmi este suficientă. Sau ar trebui să-mi fie...”(p.236). Nouă, cititorilor, la fel. Luați. Citiți. Meditați. Merită!






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Comunicat de presa policrom final

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia