logo
Nimic nou pe frontul politic, dar ne place să ne însufleţim suferinţele
Andrei ILENI
493 vizualizari
Nimic nou pe frontul politic, dar ne place să ne însufleţim suferinţele
Amintirea unei fraze poate fi mai dureroasă decât terapia ce urmează suferinţelor şi emoţiilor, chiar tristeţilor naţionale. Raţionamentul există într-o frază scrisă de filosoful Alexandre Jollien: "Îmi amintesc de o femeie căreia îi era teamă să nu fie lovită de fulger. Într-o zi, pe când vorbeam la telefon, s-a auzit un trăsnet. Panicată, ea a vrut să închidă telefonul. I-am spus, prosteşte, că există riscul de unu la un milion ca fulgerul să se abată peste casa ei. Ea a ripostat: Tocmai!"

Fulgerul a lovit, dar nu a prevenit prin prevestirea viitoarelor tunete. Fulgerată prin nominalizarea PSD-ALDE la funcţia de prim-ministru, doamna Viorica Vasilica Dăncilă va auzi tunetele partidului său peste vreo şase luni, la rectificarea bugetară (inevitabilă în calendarul guvernelor) şi la constituirea echipei româneşti ce va trebui să susţină preşedinţia, prin rotaţie la CE. Având rolul de paratrăsnet (montat în grabă pe turla coaliţiei majoritare), îşi va atrage multe descărcări de impopularitate statică, la care, parcă este predispusă.

Până atunci demonstrăm că suntem indiferenţi, prin impulsivitate. Vizita diplomatică, economică şi istorică a premierului din Ţara Soarelui Răsare a rămas cu ochii în Soare, din lipsă de omolog în postură de gazdă. Premierul nipon a fost trimis la promenadă prin Muzeul Ţăranului Român, iar cei            31 de virtuali investitori japonezi au asistat la harakiri neaoş, cu tăişul tocit între plăselele partizane şi fisura politică din oţelul topit al guvernării. Fostul premier ar fi trebuit să-şi amâne demisia, cu două zile, până la încheierea vizitei nipone, dar Tudose nu a avut, niciodată, graţie diplomatică. În japoneză, termenul care desemnează a saluta înseamnă şi a se dezbrăca. Prin ostilitate impulsivă, virtutea fostului prim-ministru s-a încheiat înafara "virtuţilor" sale politice. S-a despuiat de prerogative, iar japonezii ne-au salutat pieziş, amabili până la tristeţe...

Tot aşa (dar în oglindă spartă, unde se întâlnesc cioburile dioptriilor celor care invocau alegeri anticipate, fără acoperire constituţională) am constatat o deviere de la nuanţa răutăcioasă că la Cotroceni nu se întâmplă nimic. S-a întâmplat ca prin acceptarea nominalizării PSD pentru funcţia de premier, "din prima", Preşedintele să blocheze a doua şansă. Liviu Dragnea nu se aştepta la aşa ceva. A rămas sincopat în momentul când Preşedintele i-a spus, fără urme de regret, ceva în genul: Da, m-am gândit şi vă accept propunerea. Nicio şansă de dat la întors pentru Dragnea, care viza a doua propunere care, brusc, nu mai era şi care ar fi fost pe măsură. Nu ştim, deocamdată, numele jockerului din pachetul mental al lui Dragnea. Cert este că s-a ales cu ceea (aceea) ce a fost o nominalizare jucăuşă, devenită, peste noapte, o confirmare de conjunctură.



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
espressor
kogalniceanu
Licitatie publica