Nicolae Ucă: "Dosarul Revoluţiei de la Sibiu, o cacealma juridică, rod al incompetenţei generalului Dan Voinea!"

"O cacealma juridică": aşa cataloghează avocatul Nicolae Ucă dosarul Revoluţiei de la Sibiu. Rezoluţia dată în acest dosar îi scoate de sub urmărirea penală pe toţi cei care au fost trimişi în judecată în urma întocmirii rechizitoriului de către procurori: col (r) Aurel Dragomir, col (r)Gheorghe Moise, cpt (r) Francisc Tobă şi civilul Nicolae Coşconea. Avocatul Nicolae Ucă, procuror în decembrie 1989, membru al comisiei de anchetă desemnate în zilele fierbinţi de după 22 decembrie să stabilească cine şi ce vină poartă, în ce împrejurări au murit civilii şi militarii de la Sibiu, răspunde întrebărilor Tribunei.

Rep: Este soluţia de netrimitere în judecată în cazul celor patru învinuiţi una la care trebuia să ne aşteptăm?

N. U: În sfârşit, după 20 de ani, din marele dosar al Revoluţiei de la Sibiu, secţia Parchetelor Militare, recte procurorii militari au ajuns la nişte concluzii tardive şi au dat o soluţie de netrimitere în judecată. Situaţia era previzibilă, nu m-am gândit că s-ar putea da altă soluţie decât una de netrimitere în judecată. Pentru sibieni, evenimentele din decembrie 1989 sunt cunoscute, le-au trăit pe pielea lor, au crezut în ele, fiecare şi-a creat propria imagine pe fondul zvonisticii teribile. Au murit o sută de oameni, au fost răniţi atâţia alţii, între morţi sunt peste 30 de cadre militare, cadeţi din armată, ofiţeri, subofiţeri şi ofiţeri de Miliţie, de Securitate. Proporţia este cam de 30 de procente pierderi în rândul militarilor, ceea ce e foarte mult. S-a vorbit prea puţin despre tributul pe care l-au plătit militarii, fie că erau din Armată, Miliţie sau Securitate. Armata Română, este o opinie personală, nu a fost pregătită în niciun fel pentru a face faţă unor asemenea evenimente. Nu era pregătită nici să facă faţă unui atac armat al unui duşman din exterior, Slavă Domnului că nu a fost nevoie. Oamenii erau extrem de agitaţi, puterea politică intrase în disoluţie, s-a instaurat o putere provizorie cu autoritate redusă. Toată lumea voia să trăiască pe loc mai bine, toată lumea era răzvrătită, totul era confuz, dar plin de speranţă.

Rep: Ce s-a întâmplat, concret, la Sibiu?

N.U: S-au făcut anchete, s-a încercat să se stabilească cine în cine a tras? Despre ce vorbim? Despre anchetarea unei Revoluţii? La Sibiu toată lumea a tras în toată lumea, ca de altfel în toată ţara. Ancheta iniţială a fost o cercetare a evenimentelor legată de morţi şi răniţi. La Sibiu a fost o situaţie specială: după atacarea cu pietre, incendierea maşinilor lucrătorilor de Miliţie din seara de 21 decembrie, când miliţienii n-au reacţionat şi foarte rău au făcut, pe 22, pe fondul unei confuzii şi unei diversiuni foarte atent orchestrate după părerea mea de către diverse oficine, cum ar fi spus Ceauşescu, s-a reuşit să se întărâte Armata împotriva Miliţiei şi Securităţii şi viceversa. N-aveau niciun motiv să se atace reciproc. I-am cunoscut pe toţi comandanţii acestor unităţi, fie că vorbim despre Armată, Miliţie sau Securitate şi ştiu că relaţiile personale ale acestor conducători erau foarte bune. S-a întâmplat nenorocirea din 22, când Armata a crezut că e atacată de Securitate şi viceversa, când manifestanţii au intrat în sediile Securităţii şi Miliţiei şi le-au devastat, deşi nu aveau ce căuta acolo. În arest nu mai era nimeni, cei care au fost reţinuţi în 21 decembrie, fuseseră puşi în libertate, iar infractorii reţinuţi pentru diverse infracţiuni, fuseseră transferaţi la Aiud, pentru siguranţă. S-au spart fişete, au dispărut sute de arme automate, pistoale Carpaţi, au fost furate documente, a fost devastată camera de corpuri delicte, s-a furat tot. Câteva sute de arme au încăput pe mâna unor aşa-zişi revoluţionari, mulţi dintre ei infractori, cu condamnări, care aveau poliţe de plătit. Sub presiunea străzii, când tot felul de indivizi bezmetici puseseră mâna pe arme şi trăgeau peste tot, un grup de miliţieni în frunte cu comandantul Miliţiei municipiului Sibiu, Vasile Popa şi cei doi adjuncţi au încercat să se refugieze la 01512, ca să scape. Este stupid să susţii că aceşti oameni s-au dus să atace Şcoala de ofiţeri unde erau sute de militari înarmaţi. Aceşti oameni au fost împuşcaţi, seceraţi. Aici este una dintre problemele mari: au murit atunci 23 de oameni. Am mers împreună cu procurorul de atunci Santai la morgă să identificăm morţii. Credeţi-mă, nu a fost uşor să văd întinşi pe jos, goi, oameni pe care îi cunoşteam, cu care lucrasem, unii îmi erau prieteni. N-am niciun fel de îndoială că aceşti oameni n-au încercat să atace unitatea militară, ci au vrut doar să se refugieze de furia mulţimii.

Rep: Care este implicarea procurorului Dan Voinea în dosarul Revoluţiei?

N.U: Opinia mea - şi am spus-o şi în faţa magistraţilor ÎCCJ - este că Dan Voinea a fost coautor la un asasinat judiciar, mă refer la aşa-zisul proces al soţilor Ceauşescu. N-a fost niciun fel de proces, n-a avut niciun fel de legitimitate acest proces, s-a desfăşurat în afara oricărui cadru legal. Dan Voinea era procuror militar, a susţinut o acuzare fără suport, fără să existe un dosar şi nicio anchetă. Revin la întrebarea dvs: acest dosar este un amalgam de dosare disparate constituit de o echipă de procurori sub conducerea lui Dan Voinea. Acest om sunt convins că n-a studiat nimic, sunt mii de pagini, e un dosar nearticulat. Nu cred că a studiat dosarul şi nici că ar fi înţeles ceva. S-a dorit, sub imperiul unui oportunism, să se facă "lotul Sibiu".
Rep: Din cine s-a format acest "lot"?
N.U: S-a găsit ţapul ispăşitor, colonelul Dragomir, care era comandantul Garnizoanei Sibiu, căruia i s-a atribuit răspundere pentru ce s-a întâmplat, deşi n-a făcut altceva decât să respecte un ordin, fiind stare de necesitate. Nu a dat el ordin să se tragă, pur şi simplu lucrurile au scăpat de sub control, nimeni nu mai putea să controleze o masă răsculată care avea şi arme automate. Al doilea om implicat în dosar este col (r) Moise Gheorghe care era atunci maior la 01512. El era cel care a comandat dispozitivul care a tras în cei 23 de miliţieni. În opinia mea, aici se putea discuta foarte serios la timpul potrivit, acum 10 ani, despre o răspundere penală. În ceea ce-l priveşte pe căpitanul de atunci, inginerul Tobă Francisc, pot spune că era inginer militar la o unitate specială de la Mârşa. A venit în Sibiu cu 3 maşini de luptă, să sprijine Revoluţia. Era un romantic, n-a avut niciun fel de legătură cu sângele vărsat, nu era subordonatul lui Dragomir. Referitor la Coşconea, problema este hilară, el este un mic infractor civil, care a pus mâna pe o armă automată, a tras în stânga şi în dreapta, a rănit o revoluţionară, Delcea, care la rândul ei avea o armă cu care a tras oare în cine? Nu există nicio legătură între cei patru, Coşconea, Tobă, Moise şi Dragomir. Iniţial toţi cei patru au fost trimişi în judecată pentru tot ce vrei şi ce nu vrei, omor şi multe altele, li s-au atribuit în sarcină toţi morţii de la Sibiu deşi au fost situaţii totalmente diferite. Unii dintre cei socotiţi morţi de generalul Voinea trăiesc şi acum, deci e un dosar făcut cu superficialitate. Eu cunosc bine faza de anchetă pentru că l-am apărat pe Tobă Francisc. Este hilar: colonelul Dragomir i-a dat lui Voinea o declaraţie de câteva zeci de pagini cu privire la evenimente, în care pur şi simplu şi-a bătut joc de el. Sigur, Dragomir a prezentat evenimentele de la Sibiu aşa cum le percepuse el şi în acea declaraţie a cerut inclusiv să fie supus unei expertize psihiatro-legale, generalul Voinea. Voinea nici măcar n-a citit declaraţia, a scris pe ea "Dată în faţa noastră". Un fals: declaraţia nici măcar n-a fost dată în faţa lui. Sunt lucruri pe care publicul nu le cunoaşte, dar e bine să se ştie cum s-a făcut acest dosar.
Rep: S-au făcut plângeri împotriva acestei soluţii?
N.U: Da. Dar după părerea mea, soluţia asta aşa moare. S-au plâns împotriva soluţiei şi Dragomir şi Tobă, deoarece ei se consideră nevinovaţi şi nu sunt de acord cu netrimiterea în judecată pe motivul prescripţiei faptelor. Adică eu sunt nevinovat pentru că nu am făcut nimic, nu pentru că a intervenit prescripţia. S-au plâns mulţi şi din rândul părţilor vătămate. Un alt episod care se cunoaşte mai puţin de către public este următorul: o parte dintre părţile vătămate şi părţile civile au apelat la un avocat de la Cluj acţionând în judecată statul pentru a obţine despăgubiri. Eu cred că au apelat la un avocat foarte slab, pentru că am văzut acţiunea, este absolut neprofesionistă. Dosarul Sibiu nu s-a terminat. S-a terminat partea penală, mai sunt altele. Eu nu cred că cineva va mai primi alte despăgubiri materiale decât cele care s-au acordat deja. Oamenii au fost amăgiţi.
Rep: Credeţi că deshumarea soţilor Ceauşescu va aduce vreo noutate?
N.U: Timpul deja a cernut multe lucruri. E clar, procesul a fost un asasinat politic, domnia statului de drept nu trebuia să înceapă printr-o crimă. N-am nicio îndoială că soţii Ceauşescu se află acolo, la cimitirul Ghencea, testul ADN va demonstra acest lucru, dar frumuseţea e alta: Ceauşescu va trebui să fie îngropat cu onoruri militare. El era general-locotenent şi chiar în urma acelui proces, gradul militar nu i-a fost retras. Şi atunci când se va proceda la reînhumare, Ceauşescu va trebui înhumat cu onoruri militare. Toţi ceilalţi demnitari comunişti care au avut grad de general şi care nu le-a fost retras, au fost înhumaţi la Ghencea cu onoruri militare..