Negocierea, cheia relaţiei cu banca

Orice problemă aţi avea cu actele adiţionale provenite din Ordonanţa 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, mergeţi şi negociaţi cu banca înainte de a întreprinde orice altă soluţie. Puteţi face asta chiar şi după data limită anunţată de multe bănci, adică 20 septembrie. În cazul în care veţi ajunge cu banca în instanţă, cel mult puteţi obţine aceleaşi condiţii cu cele din oferta actuală a băncii. Dar asta în cel mai fericit caz.

Fie că aţi primit sau nu actele adiţionale, fie că le-aţi semnat sau nu, dacă nu vă sunt clare noile condiţii, mergeţi la bancă şi cereţi explicaţii. În cazul în care sesizaţi că ar exista probleme în ceea ce priveşte aplicarea OG 50, faceţi o notificare. Faptul că data de 20 septembrie a trecut, nu ar trebui să fie o problemă. Multe dintre bănci au prelungit termenul în care îşi notifică clienţii cu privire la modificările survenite. Atenţie, însă, la comisioane! E posibil ca pe contul de credit să nu aveţi niciun comision ilegal, deci instituţia care v-a dat banii de care aţi avut cândva nevoie este în legalitate. Dar Ordonanţa nu spune nimic despre contul curent. “Costurilor aferente contului curent nu le sunt aplicabile obligaţile prevazute la alin. (1) lit. a). Adică nu se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri aferente contractului, cu excepţia costurilor impuse prin legislaţie. Această Ordonanţă vine pentru a limita nişte comisioane abuzive, comisioane ascunse, dar şi pentru o mai mare transparenţă a condiţiilor în care se ia un credit. Potrivit acestei ordonanţe, orice comision ilegal trebuie să fie eliminat şi nu pot fi incluse altele în locul lor”, spune Cornel Benchea, managing partener la Beta Consulting.

Procesul este inutil

Specialistul consultant este de părere că un proces între client şi bancă nu va aduce beneficii decât avocaţilor. “Părerea mea este că primul lucru pe care trebuie să-l facă clientul este să meargă la bancă şi să încerce să obţină, prin negociere, o reducere a costurilor creditului. Negocierea este, în primul rând, în interesul clientului, dar este şi în interesul băncii, care prin flexibilitatea arătată poate ajuta clientul să depăşească această perioadă grea şi îl poate menţine pe linia de plutire încasându-şi creanţele, decât să se ajungă la procese şi la executări silite. Deci, banca poate intra la negociere”, a spus Benchea.
În cazul în care decideţi să urmaţi calea instanţei, specialistul consultat de reporterii cotidianului Tribuna spune că nu se poate obţine mare lucru. “În cel mai fericit caz se poate obţine obligarea băncii la aplicarea condiţiilor actuale asupra creditului vechi pe care îl are clientul. În rest, nicio instanţă nu va obliga o bancă să scadă sau să crească dobânda”, a mai spus managerul Beta Consulting. Cu alte cuvinte, dacă aveţi în acest moment un credit în lei cu o dobândă de 20%, instanţa poate obliga banca să vi se aplice oferta cu care creditează în acest moment un client nou, adică ROBOR, la care să adauge marja băncii. Ceea ce poate fi mai bine decât dobânda prezentă, dar mai mult decât dobânda cu care aţi accesat creditul. Doar că această scădere o puteţi obţine şi prin negociere, fără a mai trece printr-un proces lung şi costisitor. “Dintr-un proces între bancă şi clienţi, singurii care au de câştigat sunt avocaţii. Pentru că înţeleg că în procesele comune se aplică o taxă de aproximativ 50 de euro per client. Iar în România sunt 8 milioane de contracte de creditare”, a mai spus Benchea.

Refinanţarea, o soluţie de lux

În cazul în care un client consideră că este nedreptăţit cu condiţiile pe care le are şi nici negocierea, dar nici instanţa nu îi aduc câştig de cauză, îi rămâne soluţia refinanţării. Este, însă, soluţia ideală, la care prea puţini au acces. “Refinanţarea în condiţiile de azi este un lux. Clienţii nu mai îndeplinesc condiţiile de credit actuale, valoarea garanţiilor a scăzut destul de mult, la fel şi salariile, gradul de îndatorare acceptat este mai redus şi el, deci clientul este un client captiv de facto, chiar dacă de jure este liber să schimbe banca”, este de părere Cornel Benchea.

Puteţi merge şi azi la bancă

OUG 50/2010 prevede faptul că instituţiile de credit au obligaţia ca până pe 20 septembrie să modifice contractele prin acte adiţionale. Legea prevede că băncile “trebuie să facă dovada că au depus toate diligenţele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale”. Aici ar fi două păreri diametral opuse. Una ar fi că banca poate spune că a informat prin diferite mijloce, chair şi prin media. A doua este că aşa cum clienţii nu pot refuza drepturile conferite prin OUG 50/2010, nici băncile nu pot impune alte modificări, faţă de cele expres prevazute în legislaţie. Aşadar, acceptarea tacită menţionată în actul normativ se aplică numai în cazul modificărilor care sunt conforme cu noile reglementări. Astfel, clienţii pot face notificări de refuz al clauzelor considerate abuzive şi după data de 20 septembrie.
.