logo
Mama Părintelui...
Pr. Constantin NECULA
3369 vizualizari
Mama Părintelui...

Abia s-au ivit zorile după Duminica Mironosițelor și s-a așezat în Pragul Căii Cerului, dinaintea Celui ce L-a iubit și pomenit o viață – Domnul Hristos, mama Viorica. Generații după generații de preoți și studenți, studente și preotese, de oameni legați oarecum de Biserică, ne-am aflat în rugăciunea și dragostea ei exigentă. Efigie de româncă desprinsă din piatra Făgărașilor, femeia ce ne-a născut și crescut Mitropolitul s-a stins după ani de înfruntare a morții. În fond, rămasă văduvă de foarte tânără, cu trei copii, atunci când soțul ei, Iulian, s-a stins într-un accident de muncă la Mănăstirea Sâmbăta, a dat măsura curajului ei. Presată de procuror să depună plângere împotriva Mănăstirii, motiv în plus pentru a închide locașul, tânăra Viorica refuză, știind că tot ce i se promitea că va câștiga din amendarea așezământului cu monahi luminați va câștiga din mila lui Dumnezeu. Și nu s-a înșelat. I-am văzut chipul și atitudinea în bucurii și necazuri, în vreme de sănătate și la vremea grea a bolirii și am înțeles, mai bine decât din orice descriere din lume, ce poate însemna munca la sinele tău, astfel încât binecuvântarea și necazul să poarte aceeași lumină. În priveghere ori în puținele, parcă prea puținele, clipe de destindere, egală cu sine, mereu lucidă și în chip real unită cu Hristos, femeia aceasta minunată n-are acum alta decât să-și întâlnească roada râvnei și dragostea milostivă a Mântuitorului. Prin ea ne-am ținut uniți cu evlavia și curajul mulți dintre noi, am crescut împreună cu responsabilitatea iubirii vii, ne-am aflat mângâiere la vreme de încercare. Știind noi că mult poate, dinaintea lui Dumnezeu, rugăciunea celui bineplăcut Lui. Pe palmele ei s-au înscris cuvintele psaltirii, dulcea ei camaradă de suferință. În privirea sa, așteptarea care astăzi se desăvârșește. O să ne lipsească. Pentru luciditatea ei încurajatoare, pentru inima ei ascultătoare la necazul nostru. Știm însă că nu se va depărta cu bucuria ei de bucuria ori necazul nostru. În Duminica Tomii, când ne-am văzut din urmă purtându-i odorul Euharistiei, ne-am bucurat de aceeași părtășie a unei bucurii cuminți, luminate de Hristos. I-am spus de drumul lung ce mă aștepta și mi-a povestit de Drumul nesfârșit către care se îndreaptă. Cum n-ai avea încredere în mila lui Dumnezeu când vezi o astfel de încredere în ea de la un om cuminte și smerit. S-a stins mama Viorica. Dar plinul ei de iubire e de-acum împlinit. Gând de rugăciune și un sărut cuminte pe mâna ce ne-a crescut Mitropolitul. Fie ei după marea ei nădejde, iubire și credință.





comentarii
4 comentarii

Dumnezeu sa o odihnească!
Crina
14.05.2019 10:26
Dumnezeu să o odihneasca !
Alexandru Steher
14.05.2019 13:58
traiasca libertatea presei si libertatea de exprimare. Jos palaria tribuna pentru impartialitate si respectarea drepturilor omului.
Maxentiu Alin Paraschiv
14.05.2019 21:39
P.S. ramane cum v-am spus
Maxentiu Alin Paraschiv
14.05.2019 21:41
Din aceeasi categorie
sevis

salonul auto

turboclima

saltsib

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia