Târgul Obor din Sibiu nu ține cont de frig și nici de cei câțiva fulgi de zăpadă care cad alene, la primele ore ale dimineții. E ger și cu toate astea, sibienii dau buzna în târg, așa cum majoritatea o fac duminică de duminică. La intrare, bagă mâna în portofel și scot câte un leu. Atât e taxa de intrare. Unii, ca să nu mai stea pe loc, dau banii și pleacă mai departe, fără bilete. Tânărul care taie bilete ia banii și îi bagă în buzunar. Zâmbește. E bun și frigul la ceva!

În târg găsești de toate, de la țoale la suveniruri, linguri de lemn, căciuli din blană și fel de fel de chițibușuri ori jucării. Îți trebuie doar timp să cauți. Timp, răbdare și un sistem imunitar bun. La frigul care e, până și vânzătorii, obișnuiți să petreacă ore întregi în asemenea condiții, rezistă cu greu. 

Două femei, trecute de vârsta a doua, înfofolite cu paltoane și baticuri groase, au înșirat câteva linguri și castroane de lemn pe două standuri micuțe. Le desparte un culoar, dar vorbesc întruna, ca să uite de frig. Oricine trece pe acolo, e rugat să cumpere măcar două linguri, pe care femeile le dau cu cinci lei. „Haideți! Hai la linguri. Uite că vin Sărbătorile!”, strigă deodată femeile, ca și cum s-ar fi vorbit de dinainte, la cei care trec pe lângă ele. Unii se opresc, întreabă de preț, alții trec fără să întoarcă măcar capul. 

Prea puțini sunt interesați de mărunțișurile de aici. Mulți se îndreaptă spre zona cu mașini, unde sunt întâmpinați cu manele. Proprietarii stau pe afară, apoi intră în mașini, dau drumul la căldură și se relaxează ascultând muzică până când cineva vine să le bată în geam. Unii au venit setați pe o anumită marcă, alții încă studiază piața. Îi interesează tipul de mașină, prețul, culoarea, chiar și jantele.

Pe lângă mașini, unii au și alte produse de vânzare, pe care le-au expus fie pe capotă, fie pe jos, lângă roți. Dacă nu va avea norocul să-și vândă autoturismul, un bărbat va pleca acasă cu banii primiți în schimbul a câteva perechi de ghete de fotbal. „De la 120 pleacă prețul. Mai negociem. Să vedem, ce pereche vreți?”, îl întreabă bărbatul pe un tânăr care pare interesat de o pereche de ghete.

Nu departe de locul în care au fost parcate mașinile, sunt expuse sute de pneuri. Prețul diferă în funcție de mărime, calitate și, bineînțeles, de la un vânzător la altul. Unele pot fi cumpărate cu 30 - 40 de lei de lei bucata, altele cu 90 sau chiar mai mult.

 

Dacă pneurile sunt rezistente la frig, nu același lucru se poate spune despre animalele aduse în târg, care stau cu orele în cutii de carton sau în cuști. Într-o cutie de niciun metru pătrat, trei bichoni maltezi, albi, tremură. Au în jur de șase săptămâni și proprietarul a decis să îi vândă. Vrea să obțină bani frumoși pe ei: 600 de lei pe fiecare. Bărbatul are carnet de sănătate, cu vaccinurile la zi, pentru fiecare dintre patrupezi.

Un alt bărbat a venit în târg să-și vândă păsările crescute în gospodăria pe care o are în Șura Mare. Patru rațe, un cocoș și câteva găini stau într-un coteț improvizat, așezat într-o remorcă. Prețul e același pentru fiecare exemplar: 50 de lei.

Nici iepurii nu lipsesc din peisaj. Doi blănoși uriași stau deasupra cuștilor în care mai sunt alți patru. Sunt din rasa uriașilor germani și par că fac parte dintr-o expoziție, abia dacă se clintesc de pe loc. Proprietarul spune că îi dă cu 100 de lei bucata, însă e dispus să stea la negocieri.

Agitația din prima jumătate a târgului nu se compară cu ceea ce găsești în spate, unde are loc târgul de vechituri. Ai impresia că ai aterizat într-un depozit în aer liber, unde găsești vrute și nevrute. Zeci de raioane sunt ocupate cu haine, altele cu încălțăminte, pe alocuri se găsesc tablouri, cărți, veioze și fel de fel de suveniruri.

Sute de persoane caută în grămezile cu bulendre până găsesc ce le trebuie ori ceva care să le placă. Vânzătoarele, ca să își dea marfa, urlă în gura mare: „Trei la 10 lei”, „Colanți la 10 lei”, „Eșarfe, avem eșarfe ieftine”. Oamenii pleacă cu produsele în brațe, mai departe, spre alte grămezi de haine. Sunt multe și destul de ieftine.

Mai scumpă e încălțămintea, dar asta fie pentru că e din piele, fie pentru că brandul spune multe. „Depinde ce pereche alegi, domnișoară. Îți facem un preț și îl negociem”, îi explică un bărbat unei fete care pusese ochii pe mai multe perechi de ghete de iarnă.

Mulți vin în târg pentru că, spun ei, găsesc haine de firmă la prețuri de nimic. „Sincer, nu e prima dată când vin aici. Crede-mă, am găsit haine de firmă la prețuri infime. Vorbesc de câțiva lei. De ce să merg în magazine să dau sute de lei pe o geacă, dacă aici o găsesc cu 15 – 20 de lei?”, a spus o tânără care a ieșit la cumpărături cu două prietene.

E aproape miezul zilei și oamenii par că nu se grăbesc să plece din târg. Cu mâinile roșii și aburii ieșindu-le din gură, cotrobăiesc în continuare prin maldărele de haine. Vânzătorii, la rândul lor, încă își fac reclamă la produse. 

Foto: Ana-Maria MĂTUȘOIU