Gorgandin  Domeniul Viticol Apold
logo
Apulum
La fosta moară de pe Soldisch, păzim să nu fure terenul...
Dumitru CHISELIŢĂ
1950 vizualizari
La fosta moară de pe Soldisch, păzim să nu fure terenul...

Citeam zilele trecute, la colegii din concurenţă (asta e, ne citim unii pe alţii la nebunie, dar nu o recunoaştem) cum că, terenul acela cam al nimănui după cum arată, ajuns o combinaţie de tăpşan, groapă de gunoi şi ceva ruine din zidărie, pe locul unde altădată era faimoasa şi demolata Moară Soldisch sau Moara lui Pelger (a cărei lungă şi grea suferinţă am imortalizat-o în frumoase articole şi poze cam ne-frumoase, din 2007 până recent), este scos la licitaţie de ANAF – AJFP Sibiu.

În acte, partea scoasă la vânzare este 4/5 din teren intravilan, pentru construcţii, cu un regim de înălţime cam „ucigător” pentru zona protejată a centrului istoric – P+8+M, dar asta e treaba altor instituţii decât ANAF, şi o suprafaţă de 1.455 mp. Adresa este Şoseaua Alba Iulia Nr. 2. Fain, uite un prilej de a mai scormoni în istorie, mai veche sau mai nouă, ne-am zis. Plus un pretext să vedem ce mai e pe acolo, adică cum se mai comportă locul. Nu că nu am şti, dar, în fine, de aia.

 

O vizită la faţa locului

 

Locul cu pricina nu e departe, ci, pe lângă prefectură, şcoala de e în curte cu Liceul „Goga”, pentrul Prichindelul, Bastionul Soldisch, şi pac!, deja se vede. Un teren cam înghesuit, aici erau trei-patru clădiri, moara propriu-zisă, cu stema Sibiului pe ea, demolată la foc automat sub ochii cică neştiutori ai autorităţilor din anul „cultural” 2007. O construcţie anexă destul de veche şi ea şi un fel de boxe sau toalete. Undeva în fund, o gaură care comunică cu galeriile bastionului „din deal” şi care, înainte de a fi blocată cu un grilaj, era un fel de pensiune de homeleşi. Poţi ajunge din două direcţii, de pe scările din Alba Iulia sau, pe lângă Liceul „Cibinium”. Deşi, dacă nu te preocupă subiectul, nu ai ce vedea.

 

Paznicul cui, pentru ce?

 

Acum hai să nu o dăm pe după coteţ. Încă de când am coborât spre terenul licitat de ANAF, am văzut o persoană care părea să păzească pe acolo ceva, deşi nu ştim exact ce: terenul, calea de acces la teren, resturile de la demolarea din 2007... Dar am aşteptat să fim „acostaţi”: omul să se legitimeze, să ne întrebe ce căutăm pe acolo, să ne legitimeze, să ne explice că ce şi cum... dar nu. Omul ne sugerează, direct, fără a fi curios de viaţa noastră, să plecăm din zonă, să nu mai facem poze. Eu l-am întrebat dacă terenul e proprietate privată, dacă am încălcat-o şi dacă există o placă avertizoare în acest sens care interzice accesul.  El ne spune despre cum se aruncă gunoaie pe acolo (ştim asta de 12 ani) şi că dacă ne interesează detalii despre teren, să sunăm la numărul afişat în zonă. Eu ii spun că OK, voi face câteva poze de pe şosea, de sus, ca să nu avem discuţii despre proprietăţi. El sună undeva şi raportează cuiva despre prezenţa noastră, posibil varianta sa.

Când să plec, îmi vine ideea să mă întorc şi să îl liniştesc pe numitul domn paznic cum că nu-s nici aruncător nici strângător de gunoaie, nici hoţ de terenuri licitate de ANAF, sau de brazde înierbate sau de jumătăţi de cărămizi. Dar paznicul dispăruse fără urmă. Nu şi enigma din capul meu.

Ajuns la redacţie, râdem copios de poveste şi îmi vine încă o idee. Pentru liniştea mea, să   informez ANAF-ul că am trecut pe acolo, că aşa poate s-o linişti şi domnul paznic de terenuri. Aşa că fac exact ce mi s-a sugerat în zona Şoselei Alba Iulia Nr. 2: sun „acolo”. Mi se răspunde, frumos, politicos, sunt „trimis” unde trebuie, unde, iar frumos şi politicos mi se răspunde, că ANAF NU ARE PERSONAL DE PAZĂ ACOLO. Aha. Bine, mulţumim, bănuiam...

Atunci cine şi din partea cui binevoia a efectua serviciu de pază în zonă?

 

Tura doi, ca să ne convingem

 

Ca să nu avem impresia că ni s-a părut, că povestea nu a avut loc sau că locul acela trebuie / este necesar şi legal să fie păzit de cineva, am mai dat o tură pe acolo, în jurul orei 14.30. Poate-poate găsim paznicul la datorie, pentru a-l linişti că nu vrem răul terenului, ci doar să vedem cum mai e. Surpriză sau nu, nimeni în zonă. Nu tu paznic, nu tu alt paznic, nu tu indicator cu „Proprietate privată – Acces interzis” care să spună unde să te opreşti întocmai, ca să nu o comiţi. Nimic. Un „nimic” foarte interesant. La fel de interesant ca întrebările „E sau nu OK să fie sau nu paznic acolo şi de ce?” sau „Dacă există pază, a cui e, iar dacă nu există, de ce nu mai e?”. Oricum, aşteptăm şi noi ceva limpezire a situaţiei. Şi, în plus, vom reveni cu un material mai amplu şi mai „istoric” despre ceea ce a fost Moara de la Soldisch.

PS: am făcut intenţionat o foto mai „blur” la paznic, pentru a-i păstra dreptul legal la imagine proprie, dar avem aici imaginea ca să nu se găsească cineva să spună că de fapt nu a fost nimeni acolo şi că am inventat noi totul.






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

mcdonalds

Covoare

Respect Construct

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia