logo
Între victoria lui Halep şi mitingul de "Help!" al Guvernului
Andrei ILENI
640 vizualizari
Între victoria lui Halep şi mitingul de

Există vorbe de pripas şi gesturi în by-pass, tăcerea dintr-un popas sau urlete nevorbite, dar adaptate marşului dinafara cuvintelor. Crezi că ecoul e mai îndepărtat şi mai greu de desluşit decât o inspiraţie care bate în dungă, de două ori pe zi. Din uimire până dincolo de orizont e doar un pas. Şi în tenisul profesionist (aristocrat prin tăcerea tribunelor în timpul jocului) şi în politica străzii (zgomotoasă într-un fundal cu urlete patriotice dintr-o parcare gratuită).

În Parisul destinelor fără limite şi al colajelor efemere, unde se înfăptuiesc artişti multi-naţionali şi se moare cu talent, unde aerul e mai scump decât absintul, şi campionii respiră prin plămânii destinului împlinit, dar greu de strunit, în oraşul de suflet glorios al Simonei Halep, s-a făcut linişte sacrificată pe acordurile Imnului Naţional al României.

Într-o sâmbătă în care am îmbătrânit preţ de un set diabolic şi mi-am recopilărit vârsta, amintirile, cuvintele şi tăcerile furibunde în următoarele două seturi antologice. Am fost îngrijorat şi la 5-0 pentru Simona, şi nu reuşeam să-mi temperez inima la 6-1. M-am liniştit ca într-un extaz, care nu era al meu, ci oferit prin dărnicia încrâncenată, pe terenul de tenis, şi modestă prin vorbele alese ale campioanei absolute.

Să nu ieşim din matca bunului simţ. Victoria este a Simonei, a familiei Halep şi a antrenorilor. Noi contribuim cu mulţumirile şi mândria de moment. Nu avem nicio contribuţie morală sau pecuniară. Nu avem voie să-i ştergem lacrimile de curaj dintr-o viaţă cruntă şi, acum, împlinită.

La Paris s-a scandat, iar în ţară a fost bucurie solemnă. Pe arena Roland Garros s-a intonat Imnul României. O ţară prea tristă a devenit sâmbătă, la 18.20, o Odă a împlinirii.

                                           * * *

Aproape nu mai eram interesat de demonstraţia (sau mitingul, sau re-întovărăşirea coaliţiei, sau spectacol cu recuzită de împrumut, sau protest, sau anti-protest şi orice) de sâmbătă. Eram doar curios, departe de semantica fenomenului, prea străveziu prin intenţie. E greu să înţelegi motivaţia actualului guvern de a demonstra în faţa sediului propriului guvern.

Oameni liniştiţi din toată ţara s-au unit - prin semi-tăcerea paşnică a neştiinţei de ce se află acolo. Fireşte, s-a scandat şi în Piaţa Victoriei. Mai mult din tribună. Anemic şi, uneori cu indiferenţă, din mulţime. Unii au luat cuvântul, alţii au preluat sloganuri. Niciun "individ infiltrat" nu a denaturat spectacolul. Erau obosiţi cei un milion de simpatizanţi virtuali, care s-au restrâns la 400.000, în primele evaluări şi s-au coagulat în jurul cifrei de 150.000, cu rezerve cu tot.

Despre cuvântări şi decepţia mascată, prin voioşia de pe scenă, nu voi scrie acum, când sâmbăta trecută rămâne în memorie prin tenacitatea unei domniţe care a plâns în faţa drapelului nostru. Ceva mai târziu, acelaşi drapel era "fâlfâit", fără convingere. Ceva îmi dă idei de ce mitingul a început cu întârziere, dar s-a terminat la fix....



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

SmartUP

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia