logo
În Anul Centenarului Marii Uniri, bustul la mormânt al lui Al. Vaida Voevod interzis de preotul ortodox
Dr. Mihai RACOVITAN
2008 vizualizari
În Anul Centenarului Marii Uniri, bustul la mormânt al lui Al. Vaida Voevod interzis de preotul ortodox
Sibiul este pe cale de a recupera complet memoria unui mare făuritor de ţară, reprezentant de seamă al generaţiei care a pregătit şi a înfăptuit Unirea din 1918 – dr. Al. Vaida Voevod. Activitatea sa în slujba neamului său este greu de cuprins: membru al Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român, din 1906, din 1918 a fost deputat naţionalist în Parlamentul de la Budapesta, demascând acolo inclusiv în faţa corespondenţilor presei internaţionale realităţile din Ungaria oprimatoare de naţionalităţi drama crescândă pe care o suportă un popor de 3,5 milioane sub regimul dualist austro-ungar. A fost cel mai temut deputat din rândul deputaţilor naţionalităţilor din Ungaria, discursurile sale fiind de o acuză devastatoare, cu o documentaţie inatacabilă şi cu un talent oratoric de excepţie.

În toamna anului 1918, când la sfârşit de război împrejurările fac posibilă Unirea Transilvaniei cu România, Vaida redactează principalele acte ale Unirii: Declaraţia de independenţă a Transilvaniei, pe care tot el a citit-o în Parlamentul Ungariei într-o atmosferă de consternare, el a avut ideea constituirii în subordinea Consiliului Naţional Român Central a consiliilor naţionale locale şi a gărzilor naţionale româneşti. Şi tot el, la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie, a propus cei 250 de membri ai Marelui Sfat Naţional (Parlamentul provizoriu al Transilvaniei). A fost ales şeful Resortului de Externe şi Propagandă (ministru) al Consiliului Dirigent, dar foarte curând a fost inclus ca reprezentant al Transilvaniei în delegaţia României la Conferinţa de Pace, care urma să dea consacrarea juridică internaţională României Mari, făurită de poporul român. Meritele sale în încheierea tratatelor României cu Germania, Austria, Tratatul privind minorităţile, dar mai ales al Tratatului cu Ungaria şi a recunoaşterii Unirii Basarabiei cu România, sunt excepţionale. În România Mare a fost de patru ori prim-ministru, ministru în diverse guverne, mulţi ani deputat în Parlament, consilier regal.

Originar din Ardealul de nord, comuna Olpret (azi Bobâlna), odată cu răpirea Transilvaniei de nord-est de Ungaria horthystă, s-a refugiat cu familia la Sibiu, în teritoriul liber. Aici l-a prins în 1945 începutul regimului comunist impus de sovietici; a fost arestat de Securitate, anchetat luni de zile, dar Petru Groza a reuşit să-l scape de închisoarea de la Sighet sau de canal, motivând că, în calitate de prim-ministru, a încercat în două rânduri să încheie tratat de bună vecinătate şi neagresiune între România şi U.R.S.S. A fost expropriat complet şi i s-a fixat domiciliul forţat în Sibiu până la moarte. A murit în 12 martie 1950 în casa pe care a închiriat-o pe str. Moldovei nr. 26. De teama ca rămăşiţele pământeşti să nu-i fie profanate de comunişti, fiica lui l-a depus în secret într-un sertar de tablă în subsolul Capelei romano-catolice maghiare din Cimitirul central Sibiu. Grozăvia faţă de acest uriaş român a durat până în decembrie 1989. În plus, ziditorul de ţară a fost aruncat din istorie vreme de cinci decenii.

Din Arhivele statului Sibiu mi s-a pus la dispoziţie spre cercetare un fond arhivistic de importanţă excepţională, pe care l-am putut valorifica după 1990, anume circa 750 de pagini cât însumează scrisorile-rapoarte trimise de Vaida de la Conferinţa de Pace lui Iuliu Maniu, superiorul său în Consiliul Dirigent al Transilvaniei şi opt caiete de memorii personale, inclusiv biografia sa. Aşa am aflat că a murit în Sibiu, nu apărea însă nicăieri unde este înmormântat. După căutări, am găsit un nepot al său (Vaida i-a fost bunic) la Piteşti şi mi-a spus unde este depus bunicul său. Desigur, cu sprijinul noilor autorităţi locale, într-un termen foarte scurt l-am reîngropat în cimitirul Bisericii dintre Brazi, fostă greco-catolică, religia lui Vaida Voevod. La locul meritat, alături de alţi iluştri români transilvăneni: George Bariţiu, David Baron Urs de Margina, Iudita Măcelariu, Iosif Sterca Şuluţiu, Al. Papiu Ilarian. Astfel, nu mi-e frică să afirm că micul cimitir al Bisericii dintre Brazi este un Panteon al românilor ardeleni, alături de cimitirele de la ţebea şi de la Catedrala greco-catolică din Blaj.

Funeraliile necesare, slujba de înmormântare a făcut-o preotul ortodox al bisericii, de la desfiinţarea confesiunii greco-catolice în 1948, Biserica dintre Brazi intrând şi ea în posesia Bisericii Ortodoxe. În realităţile noi, de după 1990, Biserica greco-catolică a ieşit din catacombe şi, fiind recunoscută de statul democrat, în mod firesc a cerut restituirea proprietăţilor sale, inclusiv bisericile. Situaţia actuală a bisericii este bizară, demnă de Cartea recordurilor: curtea bisericii şi cu câteva anexe, unde sunt şi mormintele marilor români, aparţin prin hotărâre judecătorească Bisericii greco-catolice, iar biserica în sine ortodocşilor.

Cu sprijinul doamnei primar Astrid Fodor, în curând va fi instalat în Parcul Astra şi bustul lui Al. Vaida Voevod, întregind galeria de personalităţi ilustre ale ardelenilor. Separat, protopopul greco-catolic de Sibiu, Nicolae Popa, cu mijloace proprii, vrea să ridice în curtea bisericii, lângă mormântul său, bustul lui Vaida Voevod. În treacăt fie spus, mormintele sunt bine îngrijite de către membrii Asociaţiei foştilor deţinuţi politici, Sibiu, în bună măsură greco-catolici (mai ales ei au avut de suferit sub regimul comunist).

Bustul este terminat, a fost construit şi postamentul, care reprezintă harta României Mari, urmând să fie înălţat şi soclul, pe care să fie fixat bustul, acum în preajma Centenarului Unirii. În 16 august, protopopul greco-catolic şi cu constructorul au vrut să ia dimensiunile şi să stabilească forma soclului, însă preotul ortodox Mihai Sămărghiţan a ieşit din biserică cu un grup de credincioşi, admonestându-i, susţinând că cei din biserică au fost deranjaţi şi că el va fixa locul unde va fi instalat soclul. Conciliant, protopopul unit a declarat că revine mai târziu şi, când s-a reîntors cu constructorul, poliţişti chemaţi de preotul ortodox i-au scos afară din curte.

Tot preotul Sămărghiţan m-a admonestat şi pe mine în public – eram invitat la un moment cultural la Cercul Militar şi tocmai îmi lua interviu un reporter de la Radio România Actualităţi, când a năvălit peste mine, spunându-mi cum am îndrăznit să mă exprim despre Biserica dintre Brazi; până nu i-am spus câte ceva, nu m-a lăsat în pace.

După 1990, Biserica Ortodoxă clamează ecumenismul, apropierea, frăţietatea între confesiunile creştine; ori superiorii preotului Sămărghiţan ştiu despre atitudinea şi „acţiunea patriotică” a respectivului? Atunci, în octombrie 1991, când Vaida a fost reînhumat, preotul Sămărghiţan s-a cam lăudat public ce rol a avut el în aducerea şi înmormântarea lui Vaida Voevod; probabil că în atmosfera aceea creată de evenimentele din 1989, îi convenea. Azi nu-i mai convine, eu fiind aproape convins că, dacă Vaida era de religia lui Budha sau a lui Confucius, nu ar fi avut nimic împotriva bustului; dar Vaida a fost greco-catolic.

Cu surprindere am aflat că descurcăreţul preot este şi consilier judeţean pe lista Partidului Social Democrat, care, fiind la guvernare, poartă răspunderea directă a desfăşurării Centenarului Unirii; deci, într-un fel, e şi om politic (Biserica nu face politică), iar dl. Bogdan Trif, preşedintele organizaţiei judeţene a PSD a fost oare informat despre atitudinea, „acţiunea patriotică” a consilierului său?

Această mizerie, alt cuvânt nu găsesc, are loc în Anul Centenarului Marii Uniri şi faţă de memoria unuia dintre marii ziditori de ţară, Alexandru Vaida Voevod.

Declar că, dacă în jurul lui 1 Decembrie bustul lui Vaida nu va fi inaugurat, voi pune în cunoştinţă televiziunile şi presa centrală despre „minunea” ce ar putea avea loc în Sibiu.






comentarii
4 comentarii

In afara de lectia de istorie, restul e cam in ceata ptr un articol scris intr-un ziar de nivelul Tribunei. .. Dorel avea documentie,avea aviz de la cultura, etc .???
Urat
10.10.2018 08:33
Nu ne spune distinsul redactor când și în ce împrejurări a fost impus greco-catolicismul ca religie românilor transilvăneni. Trece cam ușor peste acest aspect.
Un cititor
10.10.2018 10:54
Mda, asta e cam tot ce a inteles lumea.
cetatean
10.10.2018 16:33
Cimitirul Municipal Sibiu, partea antebelica, are partitii confesionale, protestanti-catolici-ortodocsi-mozaici si neoprotestanti.Biserica unita cu Roma -grecocatolica, este o biserica catolica.Grecocatoliciii au fost inmormntati in segmentul catolic al cimitirului. Segmentul catolic ca si cel protestant au capele in care se oficiaza requemul si o mesa de Ziua Tuturor Sfintilor. Capela are cavou in care intelegem ca a odihnit vremelnic Alexandru Vaida Voivod. Catolicii in Romania sunt de etnii diferite, toti sunt catolici. Biserica unita cu Roma, din Ucraina si RPR a fost desfiintata prin decizia politica a lui IVStalin, paravanul a fost o pretinsa reunire a ei cu BOR, ceea ce este fals.Toti episcopii uniti au sfarsit in detentie pentru ca nu au consimtit la aceasta manevra politica. Cu un Cardinal in pectore, Eminenta Sa Iuliu Hosu, si un episcop consacratr in detentie si recunoscut in pectore de Vatican,Todea, apoi arhiepiscop si cardinal, avand cler in clandestinitate,si enoriasi, la Sibiu Monseniorul Pompei Onofrei,recunoscut de Vatican, biserica s-a continuat existenta, a oficiat botez, cununii si prohodiri. Dupa 1989 biserica a revenit in legalitate, in sensul recunoasterii oficiale a existentei sale, Are mitropolit arhioepiscop ES Cardinalul Lucian, episcopi, cler si enoriasi. Exista o chestiune privind bisericile grecocatolice, si a Bisericii dintre Brazi. Initial singura biserica grecocatolica din Sibiu. Prezent sunt in diferite faze de santier altele.Protopopiatul grecocatolic oficiaza in Biserica Ursulinelor, romanocatolica, prin acord cu ordinul Ursulinelor care este proprietar al bisericii. Relatia BOR cu Biserica Unita cu Roma sunt distante, uneori conflictuale. Istoric , in Transilvania, cele doua biserici au cooperat in probleme esentiale pentru romanii transilvaneni, cum a fost desprinderea Transilvaniei de Ungaria si unirea ei cu Regatul Romaniei.In acest demers biserica ortodoxa a fost reprezentata de Eoiscopul de Caransebes ( oras graniceresc) nu de mitropolit.Ce trebuie subliniat pentru a fi bine inteles, este ca biserica romanilor transilvaneni, ortodoxa, a decis la ivel de mitropolit si cler, sa primeasca oferta Imparatului Leopold si Vaticanului, de a se integra in Biserica Catolica, cu unele exceptari privind ritual si celibatul clerului. Cei de atuncea botezati in biserica unita sunt catolici, nu catolici fosti ortodocsi.
Mihai Ion Turcu
11.10.2018 09:10
Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia