Am putea vorbi şi despre „riderii” care, de regulă, nu pot sări liniştiţi cu bicicleta dacă locul arată curat şi decent. Am putea întreba şi ce măsuri se iau împotriva acestor obiceiuri, dacă nu am vedea că li se dă cam prea mult nas şi nu se merită nici financiar, nici ca rezultate finale. Dar nu. Ne-am gândit să vă oferin, din timp în timp, un „inventar” al vandalizărilor din zona centrală (şi nu numai) a Sibiului. Dacă tot le avem, măcar să le promovăm. A, e urât? Stricăm imaginea Sibiului european? Asta e. Ele oricum există şi oricum le vedem, vrem nu vrem. Începem cu buricul buricului târgului, anume Piaţa Mare.
Piaţa Mare, destul de curăţică, în linii mari
Ne aflăm la „Kilometrul zero” (zero şi ceva) al oraşului. E o zi frumoasă de primăvară, cu Târg de Paşti, cu soare, cu oameni care merg sau nu în treaba lor. Dar noi avem de lucru. Vânăm graffiti, tag-uri, stenciluri, autocolante şi alte tulburări estetice. Vă spunem sincer, Piaţa Mare e cam sărăcuţă, cumva, în manifestări din astea. Mai mult ca sigur, din cauza camerelor video care supraveghează piaţa, ăştia, „artiştii”, preferând să fie anonimi, ghici de ce. Uite, pe latura de sud-est, e mai nimic: un „tag” pe uşa care dădea în fostul bar „Amadeus”, un autocolant destul de vechi cu „BMX Magazin” (desigur, „riderii”), o inimă prost desenată pe peretele de la „Bucuria Copiilor”, un „NARV” pe tabloul electric dintr-un gang. Ba chiar „Gaura Generalului”, pasajul care dă în Arhivelor, este indecent de curat. Bun aşa. La fel, latura de sud-vest a pieţei, e clar că aici nu poţi fi mare artist stradal: camerele de la Primărie, paznicii de la Muzeul Brukenthal... la fel de ne-violate sunt laturile de nord-vest, cu Primăria şi Biserica Romano-Catolică (unde „bat” camerele video) şi cea de nord-est (unde iar „bat” alte camere video).
Casa Weidner, monument istoric devastat „grupa mare”
Dar avem o latură mai ascunsă (de lentilele „supraveghetoarelor”) a Pieţei Mari. Casa Weidner. Monument istoric, clădire de patrimoniu. Aici efectiv, vorba aceea, mâzgălicii şi-au făcut şi îşi fac de cap, deşi cei din zonă fac, periodic, muncă de zugravi. Despre valoarea clădirii şi importanţa ei pentru Sibiu, căutaţi pe net că găsiţi. Noi ne ocupăm aici de: „4:20” (sau ora de bântuială, sau un „tag” al unei găşti, sau amândouă), veşnicul „Narv”, ceva indescifrabili, „Pop/Rop sucks”, „OSS”, „Filth”, „Bum”, alţi indescifrabili, ceva cu „gang” (gaşcă), trei epitete grupate una sub alta - „Bivole, animalule, cretinule”, „Soar” (?), „Solar”, „(Oi)spech”, o ureche deasupra căreia e scris „comuniştii”, „CRIME”, „DEER”, şi, de mai multe ori, tot „Narv”. Mai ult decât suficient, ca să nu spunem că e urât de-a dreptul. A, şi în gangul de trecere de sub Turnul Sfatului (turnul, zic), avem ceva, un „Aspek” şi, normal, Narv.
La fel, coşurile de gunoi nu au scăpat nici ele de spray-isti şi alţi amatori care au dorit să marcheze faptul că au trecut şi ei pe la oraş. Îi avem aici pe „Stern” şi pe „Aledee Rey was here”. Hai să recunoaştem, recoltă destul de sărăcuţă...
Colecţie de autocolante pe stâlpi şi burlane.
Dacă vrei să vezi trendurile în materie de autocolante cu sau fără mesaj, stîlpii de iluminat din Piaţa Mare şi burlanele de la Trunul Sfatului sunt locurile ideale de documentare. Avem astfel o colecţie întreagă de mesaje şi imagistică de pe toată arena politică, de la ultranaţionalişti la anarhişti. Avem aici mesaje anarhiste greceşti şi italiene („vogliamo tutto e per tutti!”) sau ale altor ne-naţiuni (că anarhiştii nu recunosc statele ca atare), îndemnuri la a susţine echipa „Voinţa” Sibiu, „România Mare în vechile hotare!”, „Zona de ocpuaţie românească (scris pe fondul Parlamentului de la Budapesta), tot felul de suporteri din ţară, înclusiv „brigada” Ultra Sound de la Sibiu, o posibilă trupă de grafittişti din Spania, ADNS Crew, promouri la trupe de underground ca „No Man's Army” (punk german), Sven Fischer (dj german), un album „Născuţi pentru mai mult” al unei trupe „S.A.”, cartierisme de genul „Cristi şefu vostru, Albu, Şuşcă, Ghinea Şmekeru”, invitaţii la un anume festival „Unifest” lansat de USR (nu cei ai lui Nicuşor Dan, ci Uniunea Studenţilor din România), unul care angajează barman, vânzător şi ospătar pe o perioadă nedeterminată. A, şi „July a fost aici – 27.03.2014”, cam demult, ce-i drept, mai aşteptăm 200 de ani şi chestia asta poate deveni temă de simpozion pe teme de istorie...