logo
FOTO: Pe urmele primei centuri de fortificaţii a Sibiului (II)
Dumitru CHISELIŢĂ
2904 vizualizari
FOTO: Pe urmele primei centuri de fortificaţii a Sibiului (II)

O revenire... arheologică despre urme ale fortificaţiilor din Piaţa Mică-Huet

Prin amabilitatea arheologului Petre Beş­liu Munteanu (căruia îi mulţumesc pentru sprijin) avem noi date despre fortificaţia din jurul Pieţei Huet, cunoscută ca fiind prima centură de fortificaţii a Sibiului. Astfel, în "Arheologia Pieţei Huet din Sibiu: aspecte particulare", la capitolul "Urmele fortificaţiilor din jurul Pieţei Huet", autorul spune că, în urma săpăturilor arheologice a descoperit că, "Pe latura de est a Pieţei Huet, subsolul pivniţelor caselor cu numărul 11 şi 12 a păstrat urma unor şanţuri. Într-un singur caz, însă, zidul pivniţei a intersectat profilul unei gropi în formă de V. Restul gropilor au un traseu şi margini neregulate sau, în sub­solul casei cu numărul 11, profil semirotund. În exteriorul aceleiaşi case, un strat compact, dar subţire, de lut ar putea fi pus în legă­tură cu o construcţie din lemn". Şi conti­nuă: "Pe latura de sud a pieţei, în „curtea bicicletelor” Liceului Brukenthal, într-un şanţ săpat în 2001 şi dezvoltat în iarna lui 2002, au apărut urmele unor lucrări defensive din primul nivel de locuire şi profilul unei ame­najări din lut suprapuse nivelului preistoric. Profilul posibilului val din lut, nefiresc de curat pentru pământul purtat, a mai apărut la extremităţile de est şi vest ale laturii de sud. În aceste două cazuri, amenajarea păstrată este de dimensiuni mai reduse. Urmele unei amenajări din lemn se află la 6 m de zidul de incintă dinspre sud al ”curţii bicicletelor”; de la el s-a păstrat groapa unui stâlp, lată de 60 cm, adâncită de la 2,20 m la 3,60 m, unde are lăţimea de 15 cm".
Tot aici sunt menţionate şi urme de ziduri din...zidărie: "Un zid din piatră cu bucăţi de cărămizi între rosturi, lat de 1,20 m, traver­sează de la nord la sud pasajul de trecere spre Piaţa Mică. (...). 
Alte segmente ale zidului de incintă din piatră au apărut în şanţurile de canalizare şi cablare din 2003-2004 şi 2005. Un segment de zid din piatră, lung de 5,40 m, pe direcţia nord-sud, cu talpa mai jos de 0,80 m, cât avea săpătura mecanică, aparţinea Turnului Preoţilor. Segmente ale zidului de fortificaţie au fost vizibile în urma săpăturilor de cana­lizare la sud-vest de clădirea Liceului Brukenthal, acolo unde traseul zidului venind de la turnul exterior Primăriei Vechi o ia spre nord. Segmente ale acestei laturi a zidului s-au văzut şi sub zidăria parapetului de la pasajul scărilor", spune acelaşi autor.


Zidurile rămase: prin curţi, prin pivniţe...



Acum, întrebarea ar fi dacă se mai poate vedea, pe undeva, vreo urmă a acestei construcţii defensive a Cibiniumului de secol XII. Răspunsul este, în ciuda vechimii în timp şi a valului de transformări de care a avut parte Sibiul vreme de secole (şi nici acum nu e mai breaz, fie vorba între noi) şi spre încântarea noastră, DA.
De exemplu, cum cobori din Piaţa Huet "în" Turnul Scărilor (asupra căruia vom reveni, că şi el este "la subiect"), în dreapta, se face, pe sub o arcadă, un pasaj care "dă" în spatele Bisericii Azilului şi în restaurantul "Weinkeller", pe stânga. Pe dreapta, este un zid care... "mărgineşte şi azi la nord grădina casei parohiale" evanghelice, după cum ne spune P Beşliu. Având în vedere că nu prea poţi avea acces în acea grădină, zidul poate fi admirat ori din locul pomenit mai sus, ori (dacă îndrăzneşte cineva şi or fi îmblânzit câinele) din curtea Azilului de pe Str. Azilului, în spatele bisericii. Zidul "are un nucleu din piatră, căptuşit la interior şi exterior de zid din cărămizi. Cele două deschideri dinspre sud au forma unor ferestre de tragere, însă înălţimea faţă de nivelul de călcare exterior pune semne de întrebare asupra utilităţii lor".
De fapt, calea aceasta, aleea, ulicioara , „străduţa” care dădea din Turnul Scărilor (Scările Sag sau Pfaffen-Stiege – Scările Popilor) şi ducea prin spatele Bisericii Azi­lului, este una din singurele uliţe istorice rămase aproape intacte şi se numea „Buss­winkel” - Colţul Căinţei sau Pocăinţei (depinde de surse), cu referire, mai mutl ca sigur, la căinţa faţă de păcate a credincioşilor care mergeau pe aici, înspre biserică, pentru a se spovedi.

*
Alte fragmente din zidul primei incinte se află în subsolurile caselor ce formează "gra­niţa Pieţei Huet cu Piaţa Mică. Atât pagina web patrimoniu.sibiu.ro, cât şi săpăturile arheologice semnalează existenţa frag­mentelor din această fortificaţie la clădirile din Piaţa Mică Nr. 6: "Pivniţele boltite semici­lindric pe două nivele înglobează fragmente ale zidului primei incinte", şi nr. 7: " Pivniţele sunt boltite semicilindric cu dublouri şi penetraţii, înglobând fragmente ale primei incinte fortificate". La fel, subsolul Muzeului "Franz Binder" (Casa Hermes) din Piaţa Mică nr. 11, conservă "unele vestigii ale casei medievale şi ale zidului primei incinte". "Zidurile pivniţei în interior sunt din cărămizi. Un segment din zidăria din piatră, aparţinând vechilor case şi zidului de incintă, a apărut la vest, în terenul Pieţei Huet" (P. Beşliu). Urme ale zidurilor fortificaţiei mai sunt în subsolul casei din Piaţa Mică nr. 12: "Caseta din dreptul culoarului pantofarilor (Piaţa Mică nr. 12) a permis să urmăresc zidul de fundaţie al clădirii până la adâncimea de 1,90 m. Zidul subsolului dinspre Piaţa Huet este omogen, din piatră, cu un arc de descărcare nefiresc de ascuţit la nivelul tălpii, dezvoltat în toată lăţimea lui. Astăzi zidul este văruit" (P. Beşliu). Casa datează din sec.             XV-XVI, ea fiind "una din primele case (din cele existente) construite pe urmele primului zid de fortificaţie al oraşului Sibiu" (patri­moniu.sibiu.ro). La casa din Piaţa Mică nr. 13, "latura de vest a subsolului este alcătuită din piatră în partea inferioară, spre deosebire de cea superioară, amenajată din pietre făţuite", iar la casa din Piaţa Mică nr 16, "Latura dinspre Piaţa Huet a camerei de nord păstrează în partea superioară piatra făţuită a unei zidării îngrijite, sub el aflându-se zidărie din cărămizi. Deschiderea unui luminator a perforat structura din pietre. Caseta dinspre Piaţa Huet a lăsat să se vadă profilul şanţului de fundaţie, având în partea superioară straturi suprapuse, în ordine, de mortar şi de nivelare, ultimul intersectat de groapa unui mormânt. Cel mai probabil zidul s-a adâncit în şanţul de apărare anterior" (P. Beşliu).

Turnurile primei incinte. Două... şi ceva. Unul cam „nesigur”



Începem cu ",,,şi ceva". Săpăturile din 2005-2006 din Piaţa Huet au scos la lumină un "ceva" ce ar putea fi un fragment de turn de colţ, în apropierea Podului Minciunilor. Însă în acest caz, cercetătorii (D. Marcu Istrate), nu garantează că a fost în mod SIGUR un turn acolo. "Dacă în zona Podului Minciunilor a existat un turn de colţ inclus în prima incintă fortificată, atunci acesta avea desigur o fundaţie superficială, asemănă­toare cu aceea a laturii de vest a incintei, care a dispărut aproape complet în lucrările de sistematizare a terenului. Un singur argument ar putea pleda în favoarea acestei ipoteze, şi anume un fragment de zidărie cu mortar care a fost surprins (...) la o distanţă de 3 m faţă de latura nordică a incintei. S-ar contura astfel o construcţie rectangulară delimitată de laturile zidului de incintă spre nord şi vest, şi de un picior de zidărie în colţul său de sud-vest. (...) Zidăria este realizată din bolovani de carieră dintr-o rocă gălbuie sfărâmicioasă, ciopliţi astfel încât să se potrivească în asize, frecvent folosindu-se însă şi fragmente de cărămidă cu grosimi de 5-6 cm. Mortarul este de culoare gri cu nisip grosier, destul de friabil. Tehnica de construcţie este aşadar diferită de aceea a incintei, şi după toate probabilităţile ruina în discuţie aparţine unei perioade mai târzii, ce nu poate fi precizată în acest stadiu al cercetărilor".
Deci a putut exista un turn cam pe unde acum este terasa de la Atrium, dar nu este sigură existenţa lui. Oricum, în „marcajul” făcut pe pavajul din zonă, nu figurează.

Demolatul Turn al Preoţilor



Chiar dacă acum nu mai există, la ieşirea din Piaţa Huet înspre actualele străzi Mitropoliei şi Samuel von Brulenthal, a existat un turn care a făcut parte din incinta I de fortificaţii. Se numea Priester Turm - Turris Praetorii, adică tradus general pe româ­neşte, Turnul Preoţilor. Uneori apare şi sub denumirea mai "lumească" de Turnul Po­pilor. Ca arhitectură, semăna (evident după modificări în timp), cu turnul de poartă alipit Primăriei Vechi-Muzeului de Istorie a Sibiului: rectangular, brut, cu acoperiş piramidal şi trecere boltită semicilindric. Este posibil ca el să fi servit iniţial ca turn de poartă pentru „traficul greu”. Unele surse spun că turnul a fost reşedinţa greavului Sibiului, dar nu am găsit detalii concludente care să susţină aşa ceva. A rezistat vreme de şase-şapte secole, până a fost demolat în 1898, împreună cu capela Sf. Iacob, în numele unui progres urbanistic ciudat (care a mai distrus multe la Sibiu) pentru a face loc clădirilor de azi.
Există suficiente imagini "istorice" cu acest turn, spre deliciul amatorilor de fotografii din Sibiul vechi. Din descrierile celor care au prins această construcţie în picioare, aflăm că Turnul Preoţilor era şi ornamentat. Cel puţin apar, într-o imagine de epocă, un crucifix şi un an („1...14...”) inscripţionat pe latura dinspre Mitropoliei. La fel, descrierile pome­nesc şi de alte ornamente. Martin Hochmeis­ter, în a sa "Hermannstadt im Jahre 1790. Versuch eines kurzgefassten Handbuchs zur näheren Kenntnis dieser Stadt in politischer, merkantilischer und wissenschaftlicher Rücksicht, zum Gebrauch für Einheimische und Reisende”, tradusă (destul de aiurea) în 2006 sub titlul de  „"Sibiu Hermannstadt 1790. Primul ghid turistic din România” aflăm că "Turnul care s-a clădit deasupra ei (sic!, turnul era LÂNGĂ capelă, nu DEASUPRA, fiind vorba de Capela Sf. Ladislau, de fapt Sf. Iacob, n.n.) azi e numit Turnul Preoţilor. În el se găsesc anumite heraldice pictate (? n.n. Traducere anapoda în română, fiind vorba mai mult ca sigur de blazoane) iden­tice celor europene". O altă menţiune la decoraţiunile acestui turn este făcută de Emil Sigerus, la care se face referire în articolul lui Pavel Binder "Date despre picturile murale din secolul al XVI-lea de la Braşov şi Sibiu”, publicat în Buletinul Monumentelor Istorice,  nr.2/1971, Aici se spune că "Pe Turnul Popilor (Priester Turm) unele picturi murale reprezentînd blazoane şi inscripţii datează încă din secolul al XV- lea”. Turnul Preoţilor nu mai este. Au rămas doar ceva imagini vechi şi multe ipoteze.

Turnul Scărilor



Singura construcţie rămasă în picioare (şi despre care, interesant, am găsit foarte puţine date) care a făcut parte din centura I, este Turnul Scărilor. Unii spun că e cea mai veche construcţie din Sibiu rămasă în picioare, dar nu cred că e cazul să fim 100% de acord cu ideea, deoarece acesta a fost transformat complet, de mai multe ori, de-a lungul timpului. Conform aceleiaşi logici, ar trebui ca toată Piaţa Huet, plus ceva din Oraşul de Jos, să fie în aceeaşi categorie...
Iniţial era un turn de poartă, în mod sigur pietonală, care asigura intrarea celor din actualul Oraş de Jos (cea mai veche parte a Sibiului) în zona „rezidenţială”. Chiar dacă are, clar, urme care îi demonstrează vechimea sa, acesta a fost modificat de mai multe ori, în 1542 (aproximativ forma actuală) şi pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când acoperişul "de turn" este schimbat cu unul „de casă”. Turnul Scărilor are un singur etaj, la primul nivel fiind o trecere boltită care face legătura dintre Piaţa Huet şi str. Turnului, iar în lateral-dreapta (cum cobori) o trecere arcuită te duce spre acel "Busswinkel” pomenit ceva mai sus. (asta în cazul în care nu e închisă poarta la "Weinkeller", cum am mai păţit) Turnul a servit multă vreme ca locuinţă. A revenit la o formă oarecum originală în urma unei restaurări ce a avut loc în 2007, via contribuţia calfele călătoare. Acestea, tot de atunci, au reşedinţa de vară în spaţiul locuibil de la etajul turnului. Oricum imaginile de epocă ne confirmă că "restaurarea" Turnului Scărilor a respectat cam aproximativ "originalul" de dinainte de intervenţia din sec. XIX. Astfel, NU existau cele două ferestre de pe laturile turnului ce dau înspre Huet şi Turnului, în acel loc fiind o simplă ambrazură. Fereastra a fost "lăsată" aşa pentru că vorbim totuşi de o locuinţă care are nevoie de o fereastră (la un moment dat trona acolo un craniu din lemn). La fel, sub acoperişul turnului, mult mai puţin "ascuţit" decât cel de acum, erau patru deschideri-ambrazuri, nu doar trei. Oricum, acestea sunt detalii pe care puţini le observă...


Plimbarea pe traseul primei incinte de fortificaţii a Cibinium-ului Sibiu se încheie aici. Ne oprim cu promisiunea de a "acoperi", pe viitor, şi ceea ce a fost şi a mai rămas din ceea ce a fost Cetatea Sibiului. Deci, "va urma"

 

Foto de epocă: grupul facebook "Alt-Hermannstadt in Ansichtskarten, Fotos, Gemälden und Grafiken", teutsch.ro




comentarii
5 comentarii

Numai din perspectiva vizualizarilor dl.Chisalita face mai mult decat toti istoricii locului la un loc in promovarea istoriei orasului.Sa nu mai spun ca nu citeaza trunchiat, dupa seniori si vasalitati.
nuconteaza
09.01.2018 09:02
213.233.90.208
Mă mir ca ziaristul de fata nu a găsit o legătură si la un astfel de articol sa arunce cu venin în cei care nu sunt cu psd ...
Alesb
10.01.2018 11:18
109.166.206.2
OK, de acord cu resturile din pivnitele caselor intre Piata Mica si Huet, dar...zidul de la Weinkeller, nu prea are treaba cu prima fortificatie, e datat post 1300 si cel mai sigur a fost un zid de gradina al casei parohiale (devenita mai tarziu asta, totusi ce a fost acea casa in perioada 1300-1500?). Faptul ca are ceva zidarie din bolovani nu inseamna neaparat ca e ceva de secol 12-13-14, si mai tarziu s-au folosit ca tehnica (nu generalizat). E totusi posibil sa fi fost un zid de dublura al primei fortificatii (acum resturi ramase-partea de piatra), dupa aparitia celei de-a doua (in jurul pietei Mici), care la randul ei a avut si ea o dublura/zwinger.
Legat de turnuri, se pare ca a mai existat unul, inca exista in curtea casei parohiale, vizibil si dinspre Azil.
Atentie la ortografie si denumiri, sunt ceva greseli, ce-i drept, putine. Asteptam si continuarea !
AlexaAle
11.01.2018 13:36
109.99.52.33
Iar Turnul Scarilor a avut si acces rutier, cel putin in primele secole de existenta, rol pierdut cel mai sigur dupa fortificarea Orasului de Jos (dupa 1400), apoi rol secundar de turn cu acces pietonal si create scarile si accesul in forma actuala. Pana tarziu (1860) a exista o panta rutiera ce pornea de la Butoiul de Aur, continua prin casa Turnului No4, facea curba stransa in dreptul fatadei de vest a Bisericii Azilului si ''cobora'' spre sud prin Turnul Scarilor. Azi punctul de intrare rutier in prima incinta e ocupat de anexa lipita de turn (Casa Calfelor). Tot in zona acea, spatiul find liber, e cel mai sigur sa fi existat capela ''de vest'' disparuta misterios, ori pe locul Ferulei, si disparuta la extinderea catedralei. A se vedea si celalalte 2 capele cunoscute situate tot langa turnuri de poarta (Turnul Preotilor, si posibilul turn de la Podul Minciunilor)
De ce a rezistat acea panta rutiera pana tarziu (1860) e ciudat, cel mai sigur pt. accesul carutelor cu provizii pt. anumite case sau chiar legat de aprovizionarea Azilului (putin probabil, avand alte puncte mai accesibile).

In podul casei Turnului No6 se pastreaza 2 frontoane in trepte, unul pastreaza si o fereastra bifora romanica/gotica timpurie (?) databile secol 14. Acele 2 case lipite, una se pare mai tarzie, aveau frontoanele indreptate spre acest drum rutier de acces in cetate, deci era un acces important inca la 1300-1400 (Sibiul Gotic, H.Fabini, 1982, pag.67)
AlexaAle
11.01.2018 13:54
109.99.52.33
Domnii postaci,in special Alexa sunt invitati ceremonios sa citeasca bibliografie, ca nu tot ce zboara se mananca si nu tot ce-i zid patratos e turn sau un zid de gradina poate fi un mai vechi zid de cetate ce a inconjurat si gradina casei parohiale.Conteaza ce spun, ca stiu eu ce stiu...
nuconteaz?
13.01.2018 18:19
5.15.84.203
Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
infocenter
Licitatie publica