logo
FOTO: Mergând pe scări, din Oraşul de Jos spre Oraşul de Sus
Dumitru CHISELIŢĂ
5164 vizualizari
FOTO: Mergând pe scări, din Oraşul de Jos spre Oraşul de Sus
Centrul Sibiului este compus, aşa cum ştim, din două „oraşe”. Oraşul „de Sus”, respectiv Centrul, zona care e atracţie turistică, din motive de Piaţa Mare, Mică şi Huet cu toate ale lor, de la biserici la restaurante, cu strada pietonală Bălcescu cea plină de terase, cu Cetăţii care e „cea mai frumoasă stradă din Sibiu” (mai ales în fotografii), cu Arhivelor, cu Mitropoliei şi alte străzi care nu sunt cele mai frumoase din Sibiu dar pot fi, cu, în fine, cam tot ce face Sibiul să fie atractiv şi fruntaş în topurile oraşelor-destinaţii „must see”. Oraşul de Jos, e... mai jos. Atât ca altitudine (că de aceea e „de Jos”(, cât şi ca aspect. Deşi s-a lucrat mult (trebuie să recunoaştem asta) totuşi, nu are strălucirea zonei „de sus”. În fine, ne-am gândit să vedem cum ajungi, mai exact cum urci, ca pieton, dinspre Oraşul de Jos spre Oraşul de Sus, pe scările care fac legătura între cele două zone şi cum se prezintă ele. Oricum, aşa suntem de obişnuiţi cu ele încât nici nu le mai băgăm în seamă, dar ne-am gândit să vedem exact câte sunt şi care unde duce. Nu de alta, dar nu prea am auzit povestindu-se despre acest subiect. În total, am găsit zece pasaje cu scări. Mai mari sau mai mici, faimoase sau mai anonime, mai „făţoase” sau mai urâte. Probabil am făcut şi ceva muşchi la picioare, că le-am şi „încercat”.

Pasajul „Petöffi Sandor”

Face legătura între Şoseaua Alba Iulia şi Piaţeta-parcare Iosefin, cea cu fântâna „mama care îşi învaţă copilul să bea”, traversând, cumva, parcul cu acelaşi nume cu pasajul. O surpriză plăcută a fost că locul a fost „reparat”,adică scările nu mai erau aşa de „grijă la picioare”, iar „pereţii” erau relativ curaţi, deşi mâzgălicii au început deja să o ardă cu sprayul. Dar, în linii mari, e OK. Poţi chiar să stai câteva minute la umbră în parc, admirând traficul de pe Alba Iulia. Hai să zicem că nu dă chiar spre Centrul-centru, totuşi, face legătura cu Oraşul de Sus.

Scara „Poschen”

Face legătura între str. Alexandru Odobescu şi Centumvirilor-Poştei. Am ajuns la ea venind de pe Măsarilor. Nu ştiu cine a avut glume în program (poate ne spune Direcţia de Cultură), dar un însemn clasic de „monument istoric” mă informează, cvadrulingv (adică în patru limbi inclusiv română) că aici este „Turn de poartă/Incinta III de fortificaţii”. Vă spun eu că e mai încolo, nu departe, pe Odobescu, lipit de Primăria Veche-Muzeul de Istorie. Oricum, este „istoric” mai ales că zidul se cam cojeşte, iar mostrele de „artă urbană” nu lipsesc. Dar ajungi pe Centumvirilor, o stradă frumoasă a Sibiului, dacă facem abstracţie de mulţimea de maşini parcate.

Pasajul Scărilor cu Turnul Scărilor

Mai exact, Ansamblul Pasajul Scărilor, care nici nu cred că mai are nevoie de prezentare, fiind o zonă din categoria super-turistică, exceptând părăseniile unde era restaurantul ”Timiş(ul)” de care am scris, şi fostul magazin de lactate „Doina” (despre care nu am scris, dar nu contează). Un loc frumos, unde ajungi din str Turnului în Piaţa Huet sau strada Odobescu. Este una din cele mai vechi intrări în vechea cetate a Sibiului, prin mai cunoscutul Turn al Scărilor. Tonă de restaurante cu terasă, magazine de artizanat şi nu în ultimul rând, un magazin alimentar cochet care are PayPoint.

Scările de pe str Ocnei – Piaţa Mică

Cea mai importantă cale de acces din Oraşul de Jos spre Oraşul de Sus, că e şi rutieră (cu bariera care se mişcă puţin în reluare) şi pietonală. Istorică şi ea. Face legătura dintre str. Ocnei şi Piaţa Mică. Pozitiv este că ele au fost finalmente reparate, după ce era mai-mai să se „huruie” pe la începutul acestui an. Pomenim aici şi de Podul Minciunilor, care traversează „pe sus” această trecere, locul unde orice turist serios îşi face selfie sau agaţă lacăte. De sus, ai posibilitatea ori să admiri Oraşul de Jos, ori Turnul Sfatului.

Scările Aurarilor

Sau Scara Fingerling. Face legătura între Piaţa Aurarilor (Fingerling) şi Piaţa Mică, pe sub Turnul Scării Aurarilor. Frumos cumva, dacă nu ar fi cam deprimant din motive de clădiri nu tocmai aspectuoase şi deoarece Piaţa Aurarilor, în principiu mică şi cochetă, e cam parcare. Dar e totuşi romantic, dacă insişti puţin şi sari peste detaliile incomode. Mai ales că ajungi în zona de terase (cam piperate ca preţ, deh, zonă ultracentral-turistică), care te întâmpină încă de la ultima treaptă. Cam obturată de şantierul de la nr. 22, dar asta e.

Scările de pe str Magheru-Avram Iancu

Sunt un fel de „trecere de nivel” care marchează începutul străzii Avram Iancu. Proaspăt renovate, proaspăt mâzgălite cu graffitti. Au bănci unde te poţi odihni, în vecinătate se află statuia urâtă a lui Nicolaus Olahus, Biserica Ursulinelor şi ruinele a ceea ce era cândva Liceul Pedagogic. Loc de trecere şi cam atât, iar carosabilul îmi aminteşte că pe aici trecea, pe vremuri, linia de tramvai. De fapt nu e un pasaj cu scări, dar sunt, totuşi, scări. Dacă nu vă plac, le puteţi ocoli.

Turnul – wc cu scări, de la Sala Thalia

Poate nu ştiţi că chestia aceea cu acoperiş de pe Cetăţii, de lângă terasa unuia dintre bistrourile de pe „cea mai frumoasă stradă din Sibiu” şi din imediata vecinătate a Sălii Thalia, se numeşte Turnul Zincarilor şi are nişte scări care dau în parcarea de pe Bulevardul Coposu. Este, simultan, pasaj, loc de manifestări artistice cu sprayul, şi după miros, wc public. Citesc pe perete „O ciudată cu ochi negri/Te iubesc/Fluier obscen după demonii din tine”. Cam dark pitzi poemul, dar decât „M...e garda” de la mine din cartier, prefer asta.  
Oricum, este scurtătura ideală pentru a ajunge din centru la staţia de autobuz (atunci când e festival, începe ploaia, cei de la taxi nu au maşini iar autobuzul e planificat să sosească în 7-8 minute, iar tu fugi pe Arhivelor). Dar atenţie la picioare, că locul e cam strâmt.

Final „3 în 1” - cele trei treceri din zidurile de pe Coposu

După ce am dat o tură completă de centru istoric, am ajuns, în final, pe Coposu, pentru a admira cele trei treceri, cu scări, care fac legătura dintre mai sus menţionatul bulevard, parcul şi strada Cetăţii. Una dintre ele - cea de lângă Turnul Olarilor - este cunoscută ca Scara Bedeus. Au fost şi ele, cred, refăcute, că parcă nu mai au aspectul acela de teren accidentat, deşi pavajul cred că a fost conceput de cineva care detesta femeile, că acea combinaţie de piatră-ciment este cam „instabilă” pentru purtătoarele de pantofi cu toc. De remarcat corpurile de iluminat istorice, de pe vremea când Uzina Electrică se numea HEW (Hermannstädter Elektrizitätswerk) cam neglijate, deşi ar fi un punct de atracţie turistică.
*
Pot spune că am urcat şi am coborât cât pentru trei zile, dar a meritat. Am aflat astfel că, prin zece locuri, poţi urca şi coborî, din centru înspre celelalte laturi ale oraşului, şi că, orice s-ar spune, scările Sibiului se încadrează şi ele în peisajul de „atracţii turistice” ale oraşului şi au farmecul plus istoria lor. Le puteţi încerca şi voi. Face cât o tură de alergare prin parc şi nu riscaţi să vă ciocniţi de biciclişti în viteză. Succes!




comentarii
1 comentarii

De data asta mi-a placut! Fara alte comentarii!
gigi contra
24.08.2017 10:29
89.44.148.57
Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica