logo
FOTO: Câte turnuri au mai rămas din Cetatea Sibiului? Câteva, din cele aproximativ 47
Dumitru CHISELIŢĂ
1980 vizualizari
FOTO: Câte turnuri au mai rămas din Cetatea Sibiului? Câteva, din cele aproximativ 47
Este întotdeauna un prilej de mândrie pentru sibienii care, cât de cât, mai sunt interesaţi de istoria oraşului lor, faptul că Cetatea Sibiului a fost una din cele mai „ca la carte” făcute, încât nu a fost vreodată cucerită prin metodele „clasice” ale vremii. Într-adevăr, la recenta expoziţie vernisată la Palatul Brukenthal, numită „Mappa di Transilvania”, am văzut prima hartă propriu-zisă a Sibiului, realizată de Giovanni Morando Visconti, la 1699. Ea ne prezintă întreg sistemul de fortificaţii al Sibiului în variantă completă. Dacă te ambiţionezi să o studiezi mai în detaliu, vei vedea şi câte turnuri de apărare erau atunci. Mie mi-au ieşit 47 sau 48, neincluzându-se aici turnurile „rămase” din centurile I, II şi III de fortificaţie aflate în oraş sau turnurile-locuinţă. La fel, în picturile şi desenele de epocă se mai pot vedea, în funcţie de „unghiul” din care e făcută lucrarea, porţiuni din amplul sistem de fortificaţii ale Sibiului. Dar, din secolul al XIX-lea până în secolul XX, majoritatea din acestea au fost demolate fără prea multe regrete sau drag pentru istoria locului, deoarece, nu-i aşa, oraşul intra în febra modernizării şi trebuia, în numele urbanismului modern, să se rupă cu zidurile, porţile sau alte elemente de apărare.

Astfel, din acea capodoperă a arhitecturii militare care era practic inexpugnabila cetate Sibiu-Hermannstadt au mai rămas doar câteva rămăşiţe. Unele devenite simbol, ca Turnul Sfatului sau cele de pe Cetăţii, altele transformate în locuinţe şi încorporate în clădirile construite ulterior, altele doar re-descoperite arheologic şi doar „marcate” în pavajul străzilor. Am mers, zilele acestea, aşa, rapid, pe urmele lor. Şi le-am găsit cumva.

Prima centură de fortificaţii şi un supravieţuitor: Turnul Scărilor

Iniţial, „Cetatea Sibiului” consta doar din incinta fortificată din jurul Bisericii „Sf. Maria”. Aceasta urma, aproximativ, linia caselor din Piaţa Huet şi a zidurilor de la Pasajul Scărilor. Nu se ştie exact câte turnuri avea, cert este că unul singur, turn de poartă, din cele trei care existau, conform patrimoniu.sibiu.ro, mai există: Turnul Scărilor. Oricum, felul în care arată acum nu spune aproape nimic despre felul cum arăta pe la 1200 şi ceva, construcţia fiind tramsformată radical de-a lungul timpului. A fost modificat, astfel, la 1542, apoi, pe la mijlocul secolului al XIX-lea a fost transformat în locuinţă modificându-i-se şi acoperişul, ultima restaurare, din 2007, încercând să-l readucă la forma sa „istorică”. Poate fi văzut sau din Piaţa Huet, sau urcând, dinspre str. Turnului. Exista, până nu demult, şi posibilitatea de a face câţiva paşi pe aşa-zisul „Colţ al ispăşirii”, o străduţă medievală care urma zidul de incintă şi ducea până în curtea Bisericii Azilului, dar, aşa cum am mai spus pe aici, de ceva timp poarta e încuiată la modul superb cu un lacăt.

Un alt turn, cel al Preoţilor, demolat la 1898, a fost parţial redescoperit în timpul lucrărilor din 2005-2006, fundaţia fiind marcată în pavajul din Piaţa Huet, între Liceul Brukenthal şi clădirea de vizavi. La fel, în timpul aceloraşi lucrări, la ieşirea din Piaţa Huet înspre Podul Minciunilor, a fost descoperită ceea ce ar putea fi fundaţia unui alt turn.

A doua centură de fortificaţii: Turnul Sfatului plus alte câteva

De la 1224 până la 1241, sistemul de fortificaţii al Sibiului se extinde, incluzând şi Piaţa Mică. De atunci avem Turnul Sfatului (despre care tocmai am scris recent), care, iniţial, se pare că nu depăşea patru niveluri ca înălţime. A fost modificat între 1586 şi 1588, apoi în secolul al XVIII-lea, ultima modificare având loc la 1826 când a fost înălţat ultimul etaj şi modificat acoperişul. La parter are două treceri boltite, una „originală”, cealaltă datând abia din anii '30 (cea dinspre Restaurantul „La Turn”). Înspre Piaţa Mare se pot observa două ghiulele încastrate în construcţie plus doi lei din piatră care se pare că făceau parte din structura originală din secolul al XIII-lea. Turnul poate fi vizitat.

Au existat păreri că şi pe locul unde este casa cu pasaj de la nr. 31 să fi fost un turn, dar negăsind nimic sigur pe tema aceasta, o lăsăm aşa, cu semnul întrebării.
Dar, în mod sigur, avem un alt turn al Incintei a II-a care, cumva se mai păstrează.
Turnul Scării Aurarilor este construcţia aceea în care se află pasajul de trecere în Piaţa Aurarilor. Iniţial era turn de poartă cu acces pietonal, dar arhitectura sa a avut de „suferit” când a fost construită, în secolul al XVIII-lea, casa de la nr. 24. Cert este că din vremea când încă era turn de poartă se mai păstrează pasajul, boltit în cruce şi cu anul 1567 inscripţionat, plus încăperile de la primul nivel. Aşa a fost şi salvat cumva, graţie locuinţei care l-a „adoptat”.  Din păcate, pasajul care duce în Aurarilor nu mai are farmecul de altădată, spaţiile comerciale fiind abandonate iar zidurile mânjite cu grafitti.

Centura a III-a: cea mai bogată

Între 1357 şi 1366 se realizează cea de-a III-a centură de fortificaţii a Sibiului, care cuprinde de data aceasta tot Oraşul de Sus. Trecea cu aproximaţie, pe străzile Odobescu, Bastionului, curtea Liceului „Octavian Goga”, Parcul ASTRA, str. Cetăţii/B-dul Coposu, str. Manejului, Felinarului, Movilei/Avram Iancu, Piaţa Aurarilor - Piaţa Mică-Pasajul Scărilor. De aici au rămas cele mai multe turnuri.

Turnul de Poartă de pe str. Al. Odobescu este lipit de Primăria Veche, actualmente Muzeul de Istorie „Casa Altemberger”. A fost ridicat în sec. al XIV-lea şi este socotit ca fiind unul din cele mai bine păstrate turnuri ale incintei a III-a. Are o trecere boltită care confirmă că pe aici se făcea accesul în cetate. Acum este la bază obturat aproape complet de parcarea amenajată acolo. În plus, mai e şi mâzgălit cu grafitti.

Un alt turn, mai „anonim” şi mult modificat, se află în curtea locuinţei din Piaţa Aurarilor nr. 5, dar care e de fapt inclus în locuinţa din Piaţa Mică nr. 23. Turnul are patru nivele şi e legat printr-un coridor de acces de casa „mamă. Acoperişul a fost mansardat. Fiind pe o proprietate privată, accesul la turn e mai dificil, dar poate fi văzut, de după poartă.

Între străzile Avram Iancu şi Movilei se află, ascunse bine de public, alte două foste turnuri de apărare. Unul din ele, de formă octogonală şi de o superbă culoare roz, se găseşte în curtea casei de pe str. Avram Iancu nr. 9. A fost transformat în locuinţă în secolul al XIX-lea. Când poarta e deschisă, îl puteţi admira, alături de alte atracţii istorice ale clădirii care este monument istoric.

La fel, pe str. Movilei nr. 14, în curte, ca o prelungire a clădirii aflate pe str. Avram Iancu nr. 21, există un "ceva" care aduce a turn de apărare, deşi este mult modificat. Turnul de formă poligonală, cu şase laturi şi cu un acoperiş piramidal, a fost o vreme, datorită stării dezastruoase în care se află, subiect de ştiri. Fisurat pe toată înălţimea sa pe una din laturi, năpădit de copaci care deja nu mai ştii dacă îi aduc deservicii (prin rădăcinile lor, ce pătrund prin fundaţie) sau îl protejează (aceleaşi rădăcini împiedică prăbuşirea zidurilor). Exact când ceva mai încolo se serba cu fast anul „cultural” 2007, o porţiune din zidul de fortificaţie s-a prăbuşit. Greu de vizitat, atâta vreme cât se află într-o curte „normală” de la o casă normală.

Ceea ce e cunoscut ca „ruinele Turnului Bărbierilor”, de la capătul străzii Manejului, nu este de fapt un turn, el fiind dincolo de zid. Ceea ce se vede sunt doar nişte arcade şi un pasaj care făcea legătura dintre Liceul Ursulinelor (abandonat acum)  şi grădina-teren de sport. Locul e frumos, romantic, dar cam pute a WC, plus că se aruncă şi gunoaie pe acolo. Tot pe Manejului, pe la mijlocul zidului, se pare că a mai fost un turn, singurul lucru care aminteşte de el fiind o „lipsă” în arcele zidului de apărare.

Pentru Centura a III-a, ca şi pentru Cetatea Sibiului, cel mai reprezentativ loc este strada Cetăţii, cu cele trei turnuri ale sale. Toată lumea le cunoaşte, nu ştiu dacă însă le ştie şi după nume: Turnul Dulgherilor, legat prin zid de Turnul Olarilor, apoi singuraticul Turn al Archebuzierilor. Sunt prea cunoscute ca să mai insistăm asupra lor. La acestea se adaugă încă două resturi de turnuri. Unul cu fundaţie rectangulară, (ea a mai rămas) de lângă pasajul ce duce spre staţia de autobuz „Nufărul” de pe Coposu, şi resturile Turnului Zincarilor/Fierarilor, cel de lângă Sala Thalia, destul de greu de recunoscut la felul în care arată acum: doar un fragment de zid, cu un acoperiş de lemn.

Centura a IV-a şi cele două turnuri rămase

De pe la 1457 până pe la 1629 este edificată şi cea de-a IV-a centură de fortificaţii, care includea şi Oraşul de Jos până la malul Cibinului, la care s-au adăugat îmbunătăţirile (rondele de artilerie, bastioane) aduse Centurii a III-a. Din multitudinea de turnuri ce o compuneau, au mai rămas în picioare doar două şi, dacă adăugăm şi Turnul Gros/Sala Thalia, trei. Turnul Gros nu este în fapt un turn, ci o rondelă de artilerie de  formă semicirculară, supraetajată, un adevărat crucişător din cărămidă şi piatră al vremii. Se poate observa aceasta şi acum, dacă vă uitaţi la multele ferestre ale sale. După ce şi-a pierdut destinaţia militară, a fost transformat în sală de teatru, la finele secolului al XVIII-lea.
Departe de zona „turistică” a oraşului, se află cele două turnuri „supravieţuitoare” ale Centurii a IV-a: Turnul Pielarilor şi Turnul cu Pulbere/Pulberăriei. Turnul Pielarilor, cunoscut  şi ca „Micul Turn al Pulberăriei”, a avut o viaţă destul de zbiciumată, el fiind distrus de trei ori: în timpul unui incendiu la 1566, în urma unui alt incendiu la 1570 şi în urma unui trăznet, la 1638. Acum este vizibil, deşi îngrăditura ce a apărut de o vreme, din cauză că localnicii îl foloseau ca depozit de gunoi, este destul de inestetică. Dar măcar poate fi văzut, nu ca „fratele” său, Turnul Pulberăriei, care se află în curtea Liceului, pardon Colegiului Tehnic „Independenţa”, care se ambiţionează să rămână vizibil doar de sus, de prin Turnul Sfatului sau cel al Bisericii Evanghelice. Tot din Incinta a IV-a face parte şi turnul care „ţine” acum de vechiul arsenal din Piaţa Armelor, vizibil de pe Aleea Filozofilor, transformat în spaţiu locuibil.
Mai adăugăm aici (ca să fie, nu de alta) „urmele” Porţii Ocnei (pe str. Ocnei) şi ale Porţii Turnului (pe str. Turnului), marcate în pavaj după ce au fost cercetate arheologic în ultima vreme. Le-am menţionat pentru că prin acel marcaj ele mai există, cumva...

Hai să zicem că ceea ce am scris aici este doar o derulare, „pe rapid”, a ceea ce a mai rămas din ceea ce era odată „Cetatea Roşie” a Sibiului, urmând ca, dacă va fi cazul, povestea să fie mai aprofundată. Acum a fost doar o mică plimbare, cam lungă, pe traseul a ceea a mai rămas din vechile fortificaţii ale Sibiului. Dacă aveţi chef de plimbare, îndrăzniţi!


 




comentarii
1 comentarii

Turnul de Poartă de pe str. Al. Odobescu mai pastreaza santul in care glisa hersa. La Medias a fost reinstalata hersa pe un turn de poarta si o foarte fotogenic peisajul.
Lucian
23.10.2017 13:31
109.99.168.180
Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica