logo
FOTO: Alături de militarii americani şi români, printre blindatele americane şi române de la Sala Transilvania
Dumitru CHISELIŢĂ
1558 vizualizari
FOTO: Alături de militarii americani şi români, printre blindatele americane şi române de la Sala Transilvania
Dacă a fost un eveniment, cum s-ar spune, "de neratat" pentru orice "army lover" din zona Sibiului, acesta a fost cel de joi, de la Sala Transilvania. Cum să vă spun, aveai sentimentul unui copil aflat într-un magazin de jucării sau de dulciuri, unde puteai privi, atinge sau te puteai juca cu tot ceea ce aveai la dispoziţie. În limbaj militar, a fost ceea ce se numeşte "Static Display". Adică un fel de showroom al blindatelor sau al altor vehicule militare din dotarea US Army Europe (USAEUR), şi Armatei României. Tot ce pot spune e că a fost şi frumos, şi a avut şi succes. Chiar dacă, la un anumit moment, soarele lovea din plin "decorul", gazdele şi vizitatorii.

Printre vehicule şi arme

Expoziţia a fost în parcarea de la Sala Transilvania, adică în spate. În faţă o expoziţie de prodiuse textile şi de îmbrăcăminte, cu vehicule cât se poate de albe şi paşnice. Dar, de cum mergeai spre spate, deja locul devenea ceva mai militarizat. Primele vehicule care m-au întămpinat au fost un HUMVEE "cu de toate", exact ca în filmele de război sau jurnalele de ştiri, învecinat cu un blindat înspăimântător ca alură, dar cât se poate de paşnic ca destinaţie, Buffalo MRAP pe numele său. Cu mare succes la copii de altfel. Ce să spunem despre el. Este un vehicul care curăţă terenul de dispozitivele explozive de orice fel şi care, în acelaşi timp, datorită designului său, protejează şi echipajul. MRAP (se pronunţă EM-rap) vine de la Mine Resistant Ambush Protected, adică vehicul rezistent la minele terestre sau alte chestii explozive şi rezistent la ambuscade.
 
Ceva mai la umbră, standul cu armament uşor românesc. De un real sucecs s-a bucurat militarul în camuflaj de lunetist, la fel ca şi AG-ul sau tradiţionalul pistol mitralieră. Partea „românească” a expoziţiei continuă cu un ATV, un snow-mobil aerodinamic, şi chiar cu un simpatic Duster de Poliţie Militară, singurul vehicul „alb” din zonă, dar cu mare priză la cei mici, din motive de girofaruri şi sirenă.

Transportoarele Piranha din dotarea Armatei Române sunt impresionante, mai ales că le văd prima oară de aproape. Sunt vecine cu piesele de artilerie, una terestră, obuzierul de 152 mm (l-am văzut „la lucru” acum câţiva ani, la Cincu, îmi plăcea cum ne săreau camerele foto din mâini când făcea „bum”) şi cu un 2x30 mm antiaerian (l-am „prins” şi pe el, cândva, la Cârţilşoara), familiare mie datorită frumoasei şi lungi colaborări cu Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă „General Eremia Grigorescu”, al cărei comadant, col. Aurel Iacobescu, era şi el prezent în zonă.

Periplul meu continuă printre vehiculele blindate Stryker ESV (pentru trupele combatante de geniu) şi Stryker NBCRV (de recunoaştere nucleară, biologică sau chimică), acum aşezate „la pace” şi deschise oricui voia să arunce o privire înăuntru. La standul cu armament uşor american admir, printre mulţi alţi privitori, pistoalele-mitralieră, mitralierele (uşoare ca greutate, dar eficiente) şi mă joc şi eu olecuţă cu un „side arm” Beretta, doar aşa, ca să îl compar cu „Carpaţi”-ul sau „Makarov” ul nostru de la Cupele Presei. Fac fotografii multe, că am la ce. Militarii, români şi americani, sunt suprasolicitaţi de vizitatorii civili: ajută copiii să urce în vehicule, se fotografiază, dau explicaţii tehnice, răspund presei care şi ea a năpădit pe ei, dar atmosfera este destinsă şi prietenoasă de ambele părţi, chiar dacă observ clar că sunt şi persoane ce au grijă ca situaţia să fie sub control.

Puţină socializare cu aliatul american

Nu ştiu cum, ajung să intru în vorbă cu un militar american robust, despre... cum să fii om, cum să nu iei in serios tot facebookul, despre libertate şi... armată. Nu ştiu, americanii au un talent nativ de a comunica orice şi oricând, zici că toţi au făcut cursuri de comunicare şi relaţii publice.

Aflu şi că printre militarii americani de aici este şi un „Romanian”. Specialist (grad cumva asemănător celui de maistru militar la noi) Bogdan „Baytan”, pe româneşte Băiţan. Originar din Satu Mare. Discut cu el în mai multe reprize, deoarece este supersolicitat din toate părţile: de ai lui, de ai noştri, de oricine din zonă. Putem spune că a fost unul din starurile evenimentului de la Sala Transilvania. E în SUA din 2012, iar în Armata SUA de patru ani. A fost soldat şi la noi, între 2001 şi 2004. E specialist în arma infanterie şi spune că dintotdeauna i-a plăcut viaţa militară: „e frumoasă dacă îţi place meseria de soldat”, spune el. Uneori, când are timp, mai „fuge” acasă, la ai săi, la Satu Mare. Îl mai întreb cum e tratat ca român în armata americană. Îmi spune că nu se face vreo diferenţă pe criterii etnice, rasiale sau religioase. Că eşti militar, iar ceea ce contează este să îţi faci treaba bine acolo unde eşti şi să fii om.

Ceea ce mi-a atras atenţia la un moment dat la militarii americani era un însemn pe mâneca uniformei, în limba... franceză: „TOUJOURS PRET”. Adică pe româneşte, „Întotdeauna gata”. Cer date suplimentare şi le primesc de la specialistul Vasquez. Care îmi spune, pe scurt, povestea. Unitatea, respectiv Regimentul 2 Cavalerie (2nd Cavalry Regiment), are o istorie care duce până în secolul al XIX-lea. În 1944, în timpul şi în amintirea luptelor din Normandia, se pare că a fost adoptată versiunea franceză a lui „Always Ready”, care este şi deviza regimentului.

Apar şi oficialităţile în zonă, ghidate cu profesionalism de comandantul Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, generalul de brigadă Ghiţă Bârsan. Noi ne continuăm periplul prin zonă, admirând atât alura militarilor, cât şi bucuria copiilor care sunt în număr foarte mare şi care se distrează mai ceva ca la locurile acelea de joacă unde li se organizează zile de naştere. Şi cei mai ne-copii se simt bine, că, vorba aceea, armele sunt jucăriile bărbaţilor şi în fiecare adult zace ceva dintr-un militar. Oricum, „greul” evenimentului este dus şi de ofiţerul de relaţii cu presa, care trebuie să facă faţă la toate solicitările, din toate părţile, militare sau civile. Dar reuşeşte cu brio, fără a obosi. Ar trebui să predea ceva PR şi la unii de pe la noi, care nu le au nici cu mobilitatea, nici cu adaptabilitatea la „teren”.

În loc de concluzie

„Static Display”-ul a fost, mai mult ca sigur, un succes atât pentru participanţi şi organizatori, cât şi pentru public. Nu în orice zi te întâlneşti faţă în faţă cu tehnică de luptă americană şi română, nu în orice zi poţi să îţi faci poze normale sau selfieuri cu militari în ţinută de luptă. Şi încă ceva, în ciuda unor falşi pacifişti sau panicaţi de serviciul de pe reţele, armata este şi iubită, şi respectată la noi. Indiferent dacă e americană sau română. Ei îşi fac treaba indiferent de politicieni sau de opinii hippioate. Ceea ce e bine.

Şi, nu în ultimul rând, aduc mulţumiri pe această cale cpt. Judith Marlowe, ofiţerul de relaţii cu presa, care, în ciuda atmosferei dinamice, mi-a înlesnit comunicarea cu băieţii din „partea americană”.  La fel, multumesc şi col. Aurel Iacobescu (SAUSL „General Eremia Grigorescu”) şi col. Marius Popenţa (AFT „Nicolae Bălcescu”) pentru detaliile despre eveniment şi nu numai. Great Job!




comentarii
1 comentarii

Hei, redactore, au venit americanii pe care i-a asteptat poate si mosul dumitale..
gigi
21.07.2017 15:49
82.76.247.180
Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica