logo
FOTO: 23 august, sau cum nu ne păsa de ziua naţională a României socialiste
Dumitru CHISELIŢĂ
1750 vizualizari
FOTO: 23 august, sau cum nu ne păsa de ziua naţională a României socialiste
Am tot scris, de fiecare dată când în calendar apărea data aceasta, de super-sărbătoare pe vremuri, iar acum căzută într-un superb anonimat, despre „cum era”. Despre cum mergea lumea la defilare, cât de „super” era după aceea în Dumbrava la mici, la bere şi la spectacole de muzică populară, dar, parcă tot de fiecare dată, uitam un element. Cel puţin în rândul populaţiei acesteia, normale, adică nefăcând parte din „aparatul de partid”, i se, mai direct spus, rupea de semnificaţia acestei sărbători. NIMENI nu petrecea de 23 august în cinstea României, a eliberării ei „de sub jugul fascist” în onoarea Partidului Comunist şi a secretarului său general. Petrecea pentru că era zi liberă. Pentru că era deschis cam peste tot pe unde puteai să bagi la stomac, lichide sau solide. Petrecea pentru că nu mergea la serviciu. Pentru că era permis asta. Da, „plăteai” plăcerea asta cu prezenţa vreme de câteva ore, la defilarea-miting din centru, dar după aceea era timpul tău, până seara. Vrem să vă prezentăm aici o altă alternativă, oarecum „istorică”, a clasicei distracţii din Dumbrava Sibiului, deşi vom face refrerire şi la ea. Şi nu, nu am mai fost să vedem „cum arată acum”, pentru că nu mai arată nicicum. Sai arăta la fel cum arăta de 1 Mai, ceea ce e cam tot aia.

23 August, sărbătoarea oficială în care ba ne-au eliberat ruşii, ba noi singuri

23 augustul ăsta a fost, de-a lungul istoriei României, cea mai, cel mai, să zicem aşa, „gumă de mestecat” eveniment. Adică, da, evenimentul a existat. Ieşirea României din Axă – alianţa cu Germania nazistă şi ţările satelite ei, arestarea dictatorului-mareşal Ion Antonescu şi trecerea în „barca” Aliaţilor. Evenimentul a fost cam fortuit, stângaci la maximum şi improvizat rău de tot, dar nu prea aveai de ales în acele momente. Adică aveai de ales felul cum vei fi ocupat de ruşi: ca aliaţi sau ca inamici-cuceritori, dar nu despre asta vom vorbi acum. Oficial, acest eveniment a fost interpretat şi sărbătorit în funcţie de moda la care se supuneau liderii comunişti. Când ne închinam la „marea vecină de la Răsărit” şi aduceam slavă marelui Stalin, părintele popoarelor sau mai moderatului (ca amploare) tovarăş Nikita Hruşciov, 23 August a fost ziua in care Armata Roşie şi prin ea, Uniunea Sovietică, ne-a eliberat, cu ceva sprijin al comuniştilor locali, de germani, fascişti, burghezi, moşieri sau alţi duşmani din afară şi dinăuntru. „23 August, libertate ne-a adus”. După ce febra aceasta pro-sovietică s-a mai moderat, acelaşi 23 august a fost rezultatul „forţelor progresiste” din ţara noastră, care, alături de armata în uniformă şi cea a oamenilor muncii componenţi ai „gărzilor patriotice”, au realizat „măreţul act de la 23 august”, „insurecţia armată”, „eliberarea de sub jugul”, etc, etc. Rusia deja căzuse pe un loc secund, ea ajungând, de la stadiul de actant principal, la „cu sprijinul”. Perioada ceauşistă, mai ales în ultima ei etapă, a „naţionalizat” complet conceptul de 23 august, ba chiar l-a umflat la modul naţional-comunist: „Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, de la 23 august 1944”, în care comuniştii erau eroii principali, urmaţi, culmea, de armată. Nimic însă nu se vorbea de principalul erou al acestei acţiuni: Regele Mihai I.

23 august, oficial, la Sibiu

Răsfoind cronica „lui Mariş”, mai exact cartea „O altă cronică a Sibiului-Hermannstadt” de Ion Mariş, aflăm, pe scurt, despre cum sărbătoreau, oficial, sibienii, acest eveniment. Prima referire este din 1946, când „zeci de mii de cetăţeni” au participat la probabil, un miting în cinstea „eliberării”. Anul următor, 23 august-ul este marcat printr-un miting la Teatrul Municipal. În 1952, deja, în Piaţa 7 Noiembrie, „peste 40.000 de copii, femei şi oameni ai muncii au participat la mitingul dedicat zilei de 23 August”. Şi tot aşa, în diverse locuri, de la Piaţa Gării la Piaţa Mare, pe Bălcescu, în Piaţa Unirii sau chiar pe stadion, la fiecare aniversare, oamenii muncii erau trimişi să participe, cu fabrica, cu familia, cu toţii, ca Partidul local să raporteze liniştit „la centru” şi la „forurile superioare” că şi la Sibiu, totul a decurs ca la carte. Autorităţile locale raportau lucrări edilitare „în cinstea sărbătorii”, fabricile raportau şi eloe depăşirea producţiei şi a sarcinilor de plan (că astfel tovarăşii directori mai prindeau o excursie prin ţările capitalismului decadent), organizau „schimburi de onoare” (adică stăteai la lucru în loc să ai şi tu liber ca oamenii de ne-onoare). În fabrici se mai făceau „însufleţite adunări”, iar, de prin anii '60, apar şi „serbările cîmpeneşti” din Dumbrava. Plus depunerile de coroane la cimitirele eroilor români şi sovietici.


23 august-ul omului simplu: mâncare şi băutură, în Dumbrava sau în alte „locaţii”

După cum ne povestesc cei care au „prins” momentele festive ale 23 August-ului pe post de sărbătoare naţională, prima „escală” a participanţilor la defilare era la „una mică”, în zona centrală. Deşi nu eram sigur, după ceva „săpături” am aflat că, deşi multe din restaurantele „cu nume” din Sibiu erau „mutate” în Dumbrava, unde aveau standurile lor, şi sediile lor din oraş erau deschise. Multe din ele mai există încă, pe când altele au devenit deja istorie.

„Impăratul Romanilor”, „Bufniţa”, „La Turn”, „Union”, „Sibiul Vechi” sau „Butoiul de Aur”,  încă mai fiinţează, deşi la un nivel mult mai „de lux” faţă de perioada când erau simple „unităţi de consum” din comerţul socialist, „. Altele au dispărut: „Unicum”-ul de pe Tribunei, devenit Direcţie de Cultură şi Galerie de Artă Contemporană, „Dunărea” din Piaţa Mare, devenit sediu de partid şi de bancă, la care se adaugă „Bolta Rece” din Sub Arini, cabana „Valea Aurie” (care  funcţionează), la care se adaugă desigur, Hanul şi Disco-barul din Dumbrava, alături de restaurantul „Stejarul” din acelaşi loc, erau locurile unde sibianul petrecea conform „modei” de atunci. Cu mâncare câtă să fie, mai comandată, mai băgată pe gât la modul „nu servim bere fără mâncare”, mai adusă de acasă. Dar NU petrecea pentru că era deosebit de încântat că acum 20 şi ceva de ani România a întors armele împotriva fasciştilor, ci pentru că avea posibilitatea şi organizarea ideală pentru a face asta.

Nu ştim sigur dacă „Bufet”-ele de cartier, ca Târnava (pe 9 mai – desfiinţat), „Zorile” (există pe str. Lupeni), „Cibinul” (există), „Nufărul” (desfiinţată, zisă şi „Cloaca”), „Dorna” şi „Lazaret” (din Lazaret), „Brădet” (funcţionează, sub alt nume), „Sibiul Nou” (dispărută şi ea), „Transilvania” din Hipodrom sau „Prahova” (desfiinţată şi ea, era la Gara Mică) aveau sau nu program de 23 august sau personalul lor era „delegat” pentru Dumbrava.
Sigur e că, în „zona de petrecere” din Dumbrava, se lucra la foc continuu, iar „rămăşiţele” locurilor unde sibianul stătea la coadă pentru mici, bere, dulciuri, apă minerală sau butelii de vin au mai existat până cel puţin anul acesta. Ca o amintire a felului în care, sub dictatură, ne distram pentru că aşa era ordinul, dar fără a ne păsa prea mult de „semnificaţia zilei”, vă oferim ceva imagini „de arhivă” cu aceste locuri, din „perioadă”, sau cu ce a mai rămas, la un moment dat. În amintirea unei sărbători mari oficial, dar de care nu ne prea păsa. 




comentarii
1 comentarii

Da, insa nici acum nu petrece lumea in cinstea marii Unirii de la 1 decembrie. Cum ziua de 1 decembrie e libera, toata lumea se gandeste sa plece la munte, la tara sa taie porcul sau cine stie pe unde. De cand e liber si in 30 noiembrie e si mai cool! Bucurestenii migreaza pe Valea Prahovei, provincialii pe unde pot! Politicienii si alti gura-casca asista la parada, apoi isi vad de ale lor! Nu se omoara nimeni cu patriotismul, e ca si pe vremuri , de 23 august... Istoria se repeta, nu-i asa? Iar cei mai multi dintre noi nu invata nimic din asta!
gigi contra
23.08.2017 17:20
89.44.148.57
Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica