Tribuna
Eugen Tăutu a renunţat la efemer pentru liniştea etenă
Adrian POPESCU
1486 vizualizari
Eugen Tăutu  a renunţat la efemer pentru  liniştea etenă

26 septembrie 2017… mă aflu în galeria UAP Sibiu pentru a prelua un pliant. La scurt timp pictorul Eugen Tăutu îşi face simţită prezenţa. După ce parcurge vizual lucrările de pe simeză se aşează pe scaunul din sala expoziţională. Pare obosit. Avem parte de o zi de septembrie cenuşie. Cer permisiunea maestrului ”să mă suporte câteva clipe”. Îmi motivez prezenţa printr-o formulă ce presupunea şi un răspuns care nu întârzie: ”Am trecut pe la galeria noastră să văd dacă au pânze bune pentru pictat. Eram interesat şi de câteva culori. Mie îmi place să pictez pe pânze de calitate iar pasta de culoare trebuie să fie vie. Cu nostalgie îmi amintesc de perioada când foloseam vechile tuburi de ulei produse la Fondul Plastic. L-au făcut praf şi pe ăsta. Acum trebuie să cumpărăm zemuri occidentale şi orientale. Am ajuns să mă bucur de relicve pe care le achiziţionez de la cei ce au lăsat penelul din mână. Mă bucur pentru fiece clasic tub de ulei chiar dacă este parţial consumat. Este straniu ... dar sunt în căutarea lor precum colecţionarii de patrimoniu. Din punct de vedere tehnic şi cromatic puterea lor de acoperire este cu mult peste actualele tuburi de ulei. Fenomenul este identic cu puterea vinului vechi care este considerat a fi deosebit de bun şi deosebit de preţios . Din păcate nu am găsit culorile dorite dar nu mă grăbesc. Aştept o dispoziţie creativă specială. În aceste momente sunt deprimat... de vreme, de zarvă, de forfota festivităţilor. Chiar şi oraşul, de când am revenit din Franţa, pare că şi-a pierdut intimitatea, aerul boem şi simplitatea sa nobilă. În sinea mea doresc să pictez dar parcă nu mai am putere. Nu mai am acea forţă interioară care să domine slăbiciunea trupului”. Este momentul în care îmi permit să intervin şi să fac referiri la creaţiile domniei sale, de mare calibru, printre care se numără şi seria de portrete. Astfel ajungem să discutăm despre portretul dedicat soţiei sale . ”Îmi place să mă reîntorc în timp doar că acum simt greutatea amintirilor. În plus moartea soţiei mă apasă cumplit...mă simt fără busolă, în derivă sufletească şi spirituală”. Ochii pictorului par a fi cupe pline de lacrimi gata să se reverse. Lentilele ochelarilor îi supradimensionează tristeţea din privire. Ţine ochii între-deschişi doar atât cât să primească puţină lumină. După un scurt moment de acalmie continuă: ”simt că mă încearcă vremea, vremurile, chiar şi sănătatea. Pe la ziar cum merg treburile...”. În acest context ne reamintim de un episod în care ne-am contrat cu blândeţe pe seama lui Eminescu: dacă era ”frăţit ori nefrăţit” (n.n.mason). ”Nu...nu... am chef acum de interviuri ...anul viitor cu drag. Mă obosesc chiar şi cuvintele mele care par să-şi depăşească menirea anume de a sta la graniţa picturii”. Rememorăm câteva episoade expoziţionale reuşite din ţară şi de peste hotare. Îmi permit să-i reamintesc o secvenţă de pe vremea studenţiei mele când domnia sa a venit la propria expoziţie (n.n. ex sala Sirius acum Humanitas) în pantaloni scurţi, asta spre stupoarea şi dezaprobarea organelor de partid şi a celor care conduceau vremelnic cultura momentului. Pare să-l fi amuzat episodul...”Îmi place să savurez în linişte asemenea clipe ...iar cu dumneata simt aşa o învoială nescrisă...stând aici la masă şi consumând idei. Ca să vă întorc complimentul apreciez rândurile scrise până acum despre mine. Ele sunt în armonie cu al meu crez şi cu a mea credinţă artistică”. Ne-am luat rămas bun în prezenţa galeristului taciturn - martorul acestei întrevederi unice (Eugen Tăutu nu era genul omului care se confesa). Azi am trecut pe lângă acea sală de expoziţie. Galeristul mă zăreşte dar nu apucă să mă oprească . Aşa că mă sună pe telefon:”Alo! salut …ești grăbit!....am o veste rea..a murit magicul Tăutu. Te rugăm să consemnezi că filiala noastră este întristată de pierderea unui artist de asemenea mare calibru…”. In acel moment am realizat că dialogul privat din 2017 era chiar interviul promis pentru Tribuna în 2018. A doua zi am mai trecut pe lângă acea galerie căutând să identific - dincolo de imensele geamuri - locul confesiunii. De la masă lipsea filosoful, poetul, pictorul şi ezotericul Eugen Tăutu. Chiar dacă scaunul de la masă era gol...aşa virtual / imaginar l-am salutat pe cel care a codificat şi recodificat universul picturii în creaţia sa, înţelegând că ne-a lăsând în urmă o zestre spirituală şi culturală demnă pentru Centenarul României, preferând în locul celor efemere liniştea etenă şi preaplinătatea ei.


 






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

jidvei

fmct

Thyssenkrupp System Engineering GmbH

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
Licitatie publica

accentmedia