Tribuna
Emigrantul român, între succes, aşa ş-aşa şi dezamăgire
Emigrantul român, între succes, aşa ş-aşa şi dezamăgire

Zilele trecute, am avut bucuria să-l revăd, după ani buni, pe un vechi prieten: MARIUS GHINESCU. Emigrase în Noua Zeelandă, cu soţie şi copil, în căutarea unei vieţi mai tihnite. Asta se întâmpla în urmă cu două decenii.
După câţiva ani se stabilea - zice Marius definitiv - în oraşul australian Perth.
Fireşte că n-am scăpat prilejul de a depăna amintiri, mai vesele sau mai triste. Aşa mi-a venit ideea să-i propun lui Marius să susţină o rubrică (măcar bilunară) în TRIBUNA, în care se decripteze, cu experienţa omului păţit, la ce să se aştepte cei care se decid să-şi ia lumea în cap, cum se spune, încercând marea cu degetul în ţări sau pe continente mai apropiate sau mai îndepărtate.
Marius Ghinescu se va feri să ofere sfaturi (până la urmă fiecare este liber să facă ce vrea cu viaţa lui), dar experienţa acumulată în 20 de ani de pribegie de sibianul nostru îi poate ajuta pe unii să nu mai creadă că tot ce zboară se mănâncă, îi poate determina să cumpănească mai atent când decid să plece în lumea largă sau, dacă au hotârât irevocabil, că acum e momentul să emigreze, să o facă numai după o chibzuinţă matură, responsabilă, care să nu mai lase loc regretelor tardive.
Să precizăm că am decis ca această rubrică să fie una deschisă tuturor acelora care au trăit sau trăiesc experienţa EMIGRANTULUI român, cu bune şi cu rele.
Vă aşteptăm, aşadar, să ne scrieţi pe adresa redacţiei (Sibiu, str. G. Coşbuc nr. 38, e-mail: red@tribuna.ro). Pentru a fi credibili, nu uitaţi să vă semnaţi! (M.B.)

Emigrarea cu oportunităţi şi/sau eşecuri

E ora 1 noaptea şi tot nu pot s-adorm, ce să-i faci, diferenţa de fus orar, aşa că mi-am zis: “decât să mă tot foiesc în pat, mai bine hai la birou şi apucă-te, Ghinescule, de scris, că ai ce spune”.
Problema e: “stau cu capul în jos şi judec drept (asta pentru că mă aflu pe continentul australian) sau stau drept şi judec strâmb”, paradox ce reprezintă o “dilemă” pe care D-voastră, cititorii Tribunei; o puteţi descifra.
O zi tristă la plecarea din ţară, nu mai sunt lângă draga mea mamă şi prietenii de-o viaţă, o zi fericită la reîntâlnirea cu familia mea frumoasă: cu prinţesa mea, nepoţica, cu fiul şi nora mea şi, nu în ultimul rând, cu buna şi frumoasa mea soţie, cu care am răzbit în viaţă peste tot în lumea largă.
Deşi azi e a doua zi de când am repus piciorul în ţara cangurilor, după o călătorie epuizantă de peste 30 de ore, m-a cuprins iar nostalgia după oraşul meu, Sibiul în care m-am născut, am copilărit, într-un cuvânt (al perfectului compus) am crescut.
Acum aproape 20 ani mi-am luat “traista-n băţ” şi am zburat spre meleaguri străine foarte îndepărtate (de ţară). Au fost şi bune şi rele, grea viaţa de-nceput, foarte grea, uneori plină de suferinţe şi frustrări.
Acasă, în România, parcă treci mai uşor peste inconveniente, te mai înjură unul, altul, şi-i răspunzi prompt la subiect, cu predicat: “ba du-te tu...”
Departe de casă e altfel, aşa că întreb direct: TE-AI DECIS SĂ EMIGREZI? ÎŢI ASUMI TOATE RISCURILE (CONSECINŢELE)?
Hotărârea asta, în opinia mea, nu se ia de pe o zi pe alta, fără a cumpăni îndeajuns. Spun asta în cunoştinţă de cauză, pentru că am trăit pe propria-mi piele experienţe greu de acceptat, într-o lume străină, singuri doar cu Bunul Dumnezeu deasupra capului nostru.
Zarurile le-am aruncat probabil înainte de vreme, iar numerele n-au fost câştigătoare la început.
Fără toată informaţia necesară legată de sistemul de funcţionare, fără cunoştinţe elementare de limbă şi fără o calificare sustenabilă, şansele de a reuşi sunt aproape nule.
Nu trebuie să vă supăraţi pe viaţa din România, doar pentru că nu vă apreciază şeful la justa valoare, azi e, mâine nu mai e, nu vă lăsaţi copleşiţi de birocraţia sistemului din primării/administraţii locale, vă este în putere să-i schimbaţi pe edili, nu vă plecaţi urechea la minciunile politicienilor, depinde de noi toţi să-i înlăturăm pe escroci şi mai ales NU fiţi atât de naivi încât să credeţi basmele cu înflorituri pe care le “vând" cei ce vin acasă o dată la 25 ani pe datorie, sau agenţii de emigrare înfometate de câştig.
Nu intenţionez să formez opinii privind emigrarea şi nu doresc să dau sfaturi (fiecare ştie ce face, oare?).
Vreau doar să vă prezint situaţii reale de viaţă, a mea, în special şi chiar şi a altora.
În ţară, timp de peste un deceniu am slujit Radioul Naţional, prin Departamentul Studiourilor Teritoriale şi Locale, în calitate de corespondent la Radio Cluj şi Radio Tg. Mureş.
Timp de peste un deceniu am scris în presa locală, cu preponderenţă la Tribuna. Ca şi atunci, şi acum mi s-a oferit posibilitatea de a pune pe tapet un subiect cu cântec “dulce-amar”: Emigrantul, cu oportunităţi sau eşecuri, cu miere şi lapte sau pelin, sau toate la un loc. (va urma)

Marius GHINESCU






comentarii
5 comentarii

Problema dumitale e ca nu ai avut o meserie bazata pe munca ci pe ziaristica -radio- bine inteles ca nema engleza nu poti face altceva decat munci si alea necalificate care aduc putini banuti la bugetul familiei si de aici saracia --frustrarea si ginduri de remuscare -- Am emigrat in State -- pe strada ma saluta necunoscutii -- -- Buna ce mai faci ,cum esti?? in romanica mea ma binecuvantau cu niste injuraturi -- Diferenta -- acolo am fost dat afara din facultate -- ( tata fost credincios in Dumnezeu a fost inchis si batut pina a decedat ) deci eu nu aveam drepturi ca orice cetatean -- aici compania ma trimis la College pe banii ei si ma-am ridicat mult peste media celor nascuti aici -- deci ,daca muncesti ,esti integru,si sincer dai inainte si devii -bogat-- Acolo comunistii au luat toata averea parintilor -- aici am insutit-o -- Totusi doar cu munca si sudoare -- altfel , te tarai ca viermele -- Ai dreptae la inceput totul e greu dar incetul cu incetul incepi sa te acomodezi si la urma sa iubesti tara care tea primit cu bratele deschise - fiindca tara in care ma-am nascut am primit doar picioare in fund --pentru simplul motiv nu eram membru DE PARTID frate cu calaii ROMANIEI
mike
22.10.2019 19:14
Ce Downtown frumos! Oare Centrul orașului Sibiu nu poate arăta asa?
Am uitat! De ce să aducem frumos la ciobani ?
Sibienii locuiesc la stână sau la Spitalul de Pisihiatrie...
Lor nu le place frumosul...
Fac plângere la orice proiect frumos care se derulează !
Eu vreau să construiesc 2 zgarie nori de 29 de etaje fiecare vreau să văd dacă proiectul va fi aprobat...
Unul din zgarie nori va fi pe locul defunctei DUMBRAVA!
DA. Magazinul Dumbrava!
Celălalt zgarie nori va fi construit lângă Colegiul Regina Maria !
Leonard
23.10.2019 05:53
La astia sa le vorbesti in alta limba si sa nu le spui ca esti roman -- dar pe straini ai pupa si in fund -- adica slugoi la straini si politai pentru romani-- fiindca romanii care vor sa investeasca vor avea intotdeauna frine la rotite -- O alta alternativa -- o spaga babana care sa unga toate rotitele bugetare -- Stiu un prieten din LOS ANGELES-- CARE A INVESTIT A CONSTRUIT SI LA URMA DUPA CE A CHELTUIT TOTI BANII , NU IAU DAT FINALUL FIINDCA NU A SPAGUIT DESTUL -- A PLECAT OMUL INAPOI IN STATE AMAGIT-- SI FURIOS ---Sunt de acord cu respectarea arhitecturii locale dar de ce hotelurile alea inalte au putut sa fie construite si altele -nu?
23.10.2019 06:12
Mike draga, de ce nu iti scrii memoriile? Ca stii sa dai sfaturi ne-am lamurit. Sa vedem cum stai la capitolul memorii... Apropo... acum unde traiesti? in State, in Canada sau in Romania?
@ mike
25.10.2019 14:07
Pt.Leonard : Un zgârie-nori trebuie sa fie în primul rând NECESAR ( la Sibiu, intr-un zgârie-nori s-ar putea instala cel mult un magazin de lactate, obținând în felul acesta un zgârie-brânza)
Mentat
05.11.2019 13:45
Din aceeasi categorie
sevis

targul de cariere

classic junior festival

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia