logo
Doi sibieni au pus tricolorul pe Vârful Aconcagua
Andra MARINESCU
17688 vizualizari
Doi sibieni au pus tricolorul pe Vârful Aconcagua
Andrei Romanescu şi Mircea Baciu sunt doi sibieni care, la începutul acestui an, au cucerit cel mai înalt vârf din America, Vârful Aconcagua, situat la o altitudine de 6.968 metri. Mărturisesc că a fost o experienţă frumoasă şi că cea mai mare bucurie pentru ei a fost atunci când au atins vârful şi s-au fotografiat ţinând drapelul României în mâini. Pentru expediţie, s-au pregătit din timp, cucerind în toamna anului trecut Vârful Mont Blanc şi citind peste 50 de bloguri ale montaniarzilor care au urcat cei aproape 7.000 de metri altitudine, în Argentina. Despre peripeţiile lor, greutăţi şi frumuseţi ne-a povestit Andrei Romanescu, care, tot alături de camaradul său, Mircea Baciu, făcea subiectul unui articol acum trei ani, în paginile TRIBUNEI, când au urcat pe Vârful Elbrus, din Rusia.


 

La începutul acestui an, Andrei şi Mircea au lăsat pentru câteva săptămâni joburile de ingineri la Transelectrica pentru a mai accepta o provocare, aceea de a urca pe Vârful Aconcagua, la cei 6.968 de metri altitudine. Înainte cu câteva luni, au mers împreună cu soţia lui Andrei Romanescu într-o expediţie pe Vârful Mont Blanc, ca să se pregătească pentru ceea ce aveau să trăiască începând din 6 ianuarie 2017. Pentru montaniarzi, cel mai important antrenament este aclimatizarea.

  • “În România nu poţi să te aclimatizezi nici pe Vârful Moldoveanu, la 2.544 metri. Poţi să şi dormi pe creastă, că tot nu reuşeşti să faci aclimatizare, pentru că altitudinea este prea mică. Aşa că am mers pe la vecini”, povesteşte Andrei.

Pregătire intensă

Când s-au întors de pe Mont Blanc, s-au apucat să caute tot mai multe informaţii despre Aconcagua, de la păreri ale turiştilor, la bloguri specializate sau oameni care au făcut traseul dorit şi de ei.

  • „Am început cu şase-şapte luni înainte de a pleca să ne documentăm. Era important să ştim infrastructura, programul de aclimatizare, ce traseu trebuia să parcurgem, alte date legate de taxe de intrare, unde e Ministerul Turismului, ce echipament ne trebuie, de ce antrenament aveam nevoie. Noi am mers la sala de sport toată luna decembrie”, mai spune Andrei.

Aşa, după pregătiri intense, pe 6 ianuarie au plecat spre Mendoza, în Argentina. De la -20 de grade Celsius, au ajuns la temperaturi ce le permiteau să stea în tricou, la +24 de grade Celsius. Au făcut un popas de o noapte în Buenos Aires, după care a doua zi au continuat drumul către Mendoza. După ce s-au cazat la hotel, au plecat la Ministerul Turismului, ca să obţină toate actele necesare expediţiei. Au trecut şi pe la o firmă, prin care au închiriat un catâr care să îi ajute la transportul bagajelor până în tabăra de bază, putând astfel să facă aproape 40 de kilometri fără rucsaci.

  • “Ajungeam la o altitudine de 4.300 metri. Nu îţi permiţi luxul de a ajunge obosit, pentru că organismul se reface greu în acele condiţii. Măgarul ne-a ajutat cu doi saci de câte 30 kg fiecare”, povesteşte Andrei.

Totodată, alegerea lor privind transportul bagajelor cu un catâr s-a bazat şi pe faptul că în momentul în care contractezi nişte servicii, obţii o reducere pentru taxa de vârf (care a ajuns astfel la 800 dolari/ persoană).

Şi au pornit

În prima zi, au mers cu autocarul până la Los Penitentes, o staţiune aflată la 2.580 metri altitudine. Acolo au primit un tichet prin care îşi puteau recupera, în tabăra de bază, bagajele cărate de măgar. Au continuat drumul pe jos până la Confluencia, o tabără aflată la 3.390 metri, unde au început şi programul de aclimatizare. Aici, au dormit două nopţi, iar a treia zi au plecat spre Plaza de Mulas, aflată la altitudinea de 4.350 metri.

Pe drum au apărut primele dificultăţi.

  • Am început să simţim radiaţii foarte puternice din cauza soarelui. Chiar dacă ne era foarte cald, am mers cu bandană pe cap, ochelari de soare, şapcă, aveam mânecă lungă şi foloseam o cremă de protecţie solară foarte puternică. Aerul era foarte uscat. Consumam trei până la şase litri de apă pe zi. Uneori găseam apă, alteori topeam din gheţari. Foloseam şi pastile de purificare a apei, dar şi prafuri cu multivitamine. Am băut multă apă cu aromă de portocale, de mă săturasem, ne mai destăinuie Andrei.

Cu cât înaintau pe creastă, cu atât mai mult simţeau efectele deshidratării. “Lipsa unei hidratări corespunzătoare la altitudine ridicată duce şi la dureri de cap”, mai povesteşte tânărul.

În ultima zi, cea în care au atins vârful, sibienii s-au trezit cu noaptea-n cap, iar după ora 4 dimineaţa au pornit la drum. La 10.30, au ajuns pe vârf.

  • Am avut o stare de emoţie, a fost o dorinţă împlinită. Trebuie să ai ambiţie ca să reuşeşti. Am stat cam o oră pe vârf. Eu am avut emoţii mai mari înainte să ajung acolo sus. Era o privelişte foarte frumoasă. Erau diverse reacţii acolo sus”, spune Andrei.

De exemplu, mai adaugă că un coleg argentinian nu se oprea din plâns când a ajuns pe vârf.

La coborâre le-a fost mai uşor, iar la ieşirea din parc a trebuit să facă check-out-ul, rangerii asigurându-se că nu au lăsat gunoaie în urma lor. De altfel, cei care urcă în parc, de la tabăra de bază situată la 4.350 metri, primesc şi pungi pentru materiile fecale pe care le predau la întoarcerea în tabără, astfel încât pe munte să nu rămână nicio urmă a trecerii montaniarzilor.

De la intrarea în parc şi până pe vârf, cei doi sibieni au făcut 11 zile şi au dormit zece nopţi în cort. Pentru o asemenea expediţie, ei recomandă un echipament bine pus la punct, condiţie fizică şi pregătire anterioară. Costurile totale ajung la circa 4.000 -5.000 euro/ persoană, în funcţie de echipament şi de biletele de avion.

Îi felicităm pentru spiritul temerar şi le dorim cât mai multe astfel de performanţe!


 

Despre Aconcagua

*Aconcagua este cel mai înalt vârf din America (de Sud şi de Nord) precum şi unul dintre “cele şapte vârfuri” importante ale lumii.

*Face parte din lanţul muntos al Anzilor Cordilieri.

*Există şi un râu cu acelaşi nume, care izvorăşte de pe panta sudică şi apoi curge spre vest, vărsându-se în Oceanul Pacific.

*Se spune că numele “Aconcagua” ar fi o adaptare a formulei “Ackon Cahuk”, care ar însemna “Santinelă de piatră”, în limba quechua.

*Atingerea altitudinii maxime se face, în general, pe versantul nordic.

 

 




loading...
comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie


TIFF

Ciclism Sibiu

Hertel Nordbayern

Filarmonica Sibiu

Eurotrip Rekze
Fundatia APT
Auchan