logo
Ce-a fost şi ce-a ajuns. „Timiş”, de la primul „împinge tava” la marele nimic de acum
Dumitru CHISELIŢĂ
9517 vizualizari
Ce-a fost şi ce-a ajuns. „Timiş”, de la primul „împinge tava” la marele nimic de acum
Înainte de a începe invazia asta de terase, fast şi slow food-uri, pub-uri, lounge-uri ori alte obiective turistice unde să stea omul cu nasu-n smartphone şi furculiţa sub nas, viaţa de consumator era mult mai simplă. Aveai „bufet”, „restaurant”, „grădină de vară” sau odioasele „Gospodina”. Nu erau deosebit de multe, dar erau. Nu era obligatoriu să intri, dar, la nevoie, pentru „una mică”, o bere şi ceva de îmbucat, aşa, la botul calului sau între două trenuri navetiste erau utile. Comerţul socialist nu era unul neapărat competiţional, dar, pentru acele vremuri şi pretenţiile oamenilor de atunci, era, cum se spune, OK. De atunci, lumea cică a progresat, pretenţiile au crescut, la fel şi oferta, şi rar mai găseşti pe câte cineva care să-şi amintească, mai mult cu nostalgia unor vremuri trecute-trăite decât cu cea a lui „era bine”, de vechile restaurante, emblematice sau doar populare, ale Sibiului. Unul din acestea este, pardon, a fost, „Timiş”, de la intersecţia străzilor Turnului cu Târgu Vinului. Hai să zicem că nu era un restaurant cu mare blazon, ca mai faimoasele colege de pe Corso sau Bretter, dar totuşi...

Hotelul care a dat numele locului. „Coroana”

Pentru sibienii mai vechi, piaţeta de la cotitura străzilor Faurului cu Turnului s-a numit „la Coroana”. Chiar după zeci de ani de ştergere (din motive proletare) oficială a numelui („Coroana”,adică rege, adică expolatatori burghezo-moşiereşti, păi e posibil, tovarăşi?), locul aşa era ştiut. De unde venea numele? Păi trocmai de la clădirea unde se afla (şi cumva se mai află), „Timiş”-ul.

Cărţile de adrese ale epocii menţionau aici, pe Saggasse 11, ca proprietar, pe un anume Joseph Unterer (probabil aceeaşi persoană cu fabricantul de salam Joseph Unteter). De la finele secolului al XIX-lea, mai exact din 1899, clădirea devine un hotel, cu restaurant şi cafenea, numit „Hotel Mihaiu”, deschis de Ion („Jon”, după grafia vremii) Mihaiu, „hotelier” român, după cum spune patrimoniu.sibiu.ro. Mihaiu se îmbolnăveşte, în 1911, şi trece hotelul şi restaurantul în administrarea lui Georg Molnar, după care, în 1912 hotelul este cumpărat de Fritz Markus cel care îi şi dă numele care a făcut celebru locul: "Krone" - „Coroana”. După primul război mondial „Coroana” este cumpărat de Franz Bonfert. În 1938, hotel-restaurantul "Coroana" e preluat de Ghe. Ilieşianu.

O reclamă de epocă ne prezintă „Coroana”, ca „Hotel şi bucătărie de prim rang”, cu „pivniţi proprii de vinuri”, care sunt comercializate şi en-gros. O altă imagine, mai veche, ne arată o firmă asemănătoare teribil cu o antenă parabolică, pe care era scris „Hotel – Kaffee”. Era o zonă, evident, cu „vad”: loc de târg în piaţetă, linie de tramvai care venea dinspre gară, aproape de centru, staţie de autobuze R.A.T.A.

Din altă reclamă, interbelică, aflăm că aici ni se ofereau „mâncăruri calde şi reci”, „vinuri naturale de Târnave”, „lichioruri de calitate”, „bere specială”, toate la „preţuri modeste”.

Dar perioada „de aur” a „Coroanei” începe să apună, în 1939 apare ca hotel de categoria a III-a, iar duzpă război este menţionat doar ca restaurant. Valul naţionalizărilor loveşte şi aici, clădirea devenind sediu al Cooperativei de aprovizionare şi desfacere „Unirea”. De la finele anilor '50 apare restaurantul „Timiş”, cel care a devenit primul restaurant „împinge tava”, adică era „cu autoservire” din Sibiu.



„Timiş” - ce a fost şi cum a apărut în presa vremii

„Timişul”, că aşa îl ştia lumea, era un local fără pretenţii, ca oricare „împinge tava” din perioadă. Mâncare făcută în serie, un meniu nu prea variat, dar puteai alege, preţuri mici, iar băutura consumată aici era, în general, berea. A avut parte şi de o anume mediatizare în presa vremii, fiind un punct obligatoriu al raidurilor-anchetă privind comerţul socialist. Graţie colegului nostru, N.I. Dobra, avem şi ceva relatări de atmosferă, despre cum era pe acolo. Spicuim din volumul „Nu toţi am fost jigodii”: 

La Carpaţi şi Timişul, sesizări datând din luna iunie şi începutul lunii iulie nu fuseseră aduse la cunoştinţa conducerii IAP, iar multe din măsurile preconizate pentru eliminarea unor lipsuri semnalate conţineau o apreciabilă doză de formalism. Cel mai adesea am întâlnit formulările stas: „i s-a atras atenţia”, „i s-a pus în vedere”, „a fost: sancţionat cu mustrare”. ("Trista viaţă a localurilor de categoria a III-a” - 1972)

La bufetul Timişul se pot servi mici şi grătar la orice oră. (În alte părţi eşti obligat pînă după-amiază pentru aşa ceva). Mai remarcăm la acest local folosirea raţională a spaţiilor de care dispune: salon, bucătărie, magazii. În plus se găsesc mai ales mîncăruri specifice bucătăriei ardeleneşti” (Comerţ civilizat în alimentaţia publică nu înseamnă numai „Împăratrul Romanilor” - 1973)

Următorul popas, la autoservirea „Timiş”. Plină ochi cu oameni care beau, dar mai şi mănîncă. Dacă eşti flămând şi n-ai chef să mai cauţi şi în altă parte, aici poţi lua cîte ceva, dar impresia generală este că personalul nu se pierde cu firea în a oferi sortimente mai multe şi mai de calitate (sînt păstrate încă la vedere – deşi este aproape ora prânzului – nişte farfurii cu o marmeladă lichefiată de căldură şi nişte ouă fierte din care a ţâşnit gălbenuşul) . Mîncăruri gătite: două ciorbe, patru „feluri doi”, niciun desert. (Izul de dezinteres este accentuat şi de firma localului, din care n-a mai rămas decît jumătate)(„Gusturi de categoria a IIIa (?!)” - 1980)



Ce a mai rămas din vechiul „Timiş”...

Păi se vede cu ochiul liber. NIMIC. Parterul este părăsit de pe la mijlocul finele anilor '90, cînd „Restaurant Timiş” al lui SC Timiş SRL (unde la un moment dat plăteai să mergi la WC) şi-a dat ultima suflare. De atunci, spaţiul este al nimănui. Doar firma „nouă” care începe să se facă praf de a ajuns să se vadă cea veche şi iniţialele „AT” („Autoservirea Timiş”) din fier rotund sudat pe „portiţa” de la intrare mai amintesc că aici a fost ceva. Nici clădirea nu arată mai optimis, unele hornuri fiind gata-gata să cadă (şi când cad ce facem? Îi dăm cu „nu noi”, „Nu am ştiut”? „A, strada Turnului e in Sibiu?”), tencuiala e deja o legendă, totul arată deprimant şi neîngrijit. Doar e Oraşul de Jos, nu „de Sus”. Păcat, locul ar fi fost pretabil pentru un „împinge tava” frumos, ieftin şi de succes. Ca pe vremuri.



Mulţumesc pe această cale, din nou, membrilor grupului „Alt-Hermannstadt in Ansichtskarten, Fotos, Gemälden und Grafiken”, pentru imaginile de epocă şi documentaţia oferită.  

 




comentarii
5 comentarii

Frumos si interesant articol!sportplart
Lae
19.06.2017 10:32
185.55.75.2
Foarte frumos, domnule Chiselitza. Preocuparea dv pentru Sibiul dintotdeauna va face cinste. Felicitari!
Vad ca nu stie nimeni a cui este in prezent cladirea localului Timis de altadata si deci nimeni nu poate fi tras la raspundere pentru felul cum arata locatzia. Dupa cum, tot nimeni nu stie a cui este cladirea fostului Tribunal din Sibiu, din buricul targului, de peste sase ani o ruina bine imprejmuita cu aparentza unui santier ce nu functioneaza. Nu scrietzi ceva despre palatul lasat in paragina de edilii sibieni, acolo, pe Bulevardul Victoriei? Sau despre cele cateva cladiri in paragina, nelocuite dar care fac un deserviciu de imagine superlativ Sibiului, pe Soseaua Nationala ce traverseaza orasul, taman peste drum de distinsa Prefectura? Desigur, cu documentatzia si curajul care va caracterizeaza. Asteptam.
Neste sibieni
19.06.2017 13:38
5.15.119.230
Violeta s-a inchis...iar langa ea era alt impinge tava, parca Negoiu se numea. E dezastru acolo...
Maigret
19.06.2017 22:16
79.115.240.214
Asemene locatii ar putea fi inchiriate pe o suma simbolica ( 100 de lei ) pe termen de 5 ani, avand in vedere cat de mult trebuie investit in reabilitare...
thornton percival hareton ironcastle
20.06.2017 14:09
89.122.89.98
Alt articol despre fostele localuri ale Sibiului! Se vede ca ati fost mare fan al localurilor. Si poate mai sunteti ...
gogu
21.06.2017 10:56
86.123.149.195
Din aceeasi categorie
Fabrica de lactate Sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica