Dacă ne-am mirat şi oarecum revoltat că în plin centru turistic, geografic şi istoric mai sunt spaţii care, în loc să fie folositoare şi să aducă profit proprietarilor, zac, aşa, cu uşile închise, vitrinele prăfuite sau, în cel mai fericit caz, scoase la vânzare pe termen nelimitat, să nu ne mirăm că şi în părţile mai "second hand" dar tot centrale ale aceluiaşi Sibiu, situaţia e asemănătoare. Vorbim aici de Oraşul de Jos. Un fel de oaie neagră a Centrului "de fiţe", deşi, istoric vorbind, cea mai veche parte a Sibiului e aici.

În continuarea plimbării noastre în căutarea spaţiilor comerciale care nu mai oferă nimic sau sunt închise temporar, am dat o primă tură prin zona 9 Mai – puţin din Ocnei - Faurului. Ce am găsit, veţi afla.

Dar spunem, ca şi data trecută, că nu e neapărat o arătare cu degetul şi o bătaie urbanistică de obraz ceea ce scriem, că nu ne interesează ce s-a întâmplat şi cum s-a ajuns ca un spaţiu care era util sau să nu mai existe. Situaţia e complexă în aceste cazuri, poate proprietarul nu a mai dorit să ofere sau să închirieze spaţiul, poate în cazul spaţiilor deţinute de alţi proprietari ne-persoane fizice, chiriile sunt mari, iar comerciantul pur şi simplu consideră că nu are profit şi nu mai reînnoieşte contractul. Mai e posibilitatea ca locul să fie închis doar temporar, să fie în renovare-reamenajare sau să aibă un orar mai aparte. Aşa că nu ne-o luaţi în nume de rău, iar dacă cineva are detalii suplimentare, e binevenit să ne îmbogăţească cu informaţii proaspete.

9 Mai, mult mai bine decât ne aşteptam

În general nu ocolesc strada aceasta, 9 Mai, fostă Guşteriţei sau Elisabeta. Era strada comercială a ne-bogaţilor Sibiului, indiferent de dominaţie sau regim. Aici nu era Centru, dar era "Corso"-ul oamenilor modeşti: muncitori, ţărani veniţi în oraş, soldaţi, elevi.  Aici găseai orice, de la cârciumi "populare" şi terase gen "Foamea", la magazine alimentare şi de jucării la ateliere foto ieftine şi fără pretenţii, frizerii, reparaţii de orice, jocuri mecanice, tutungerii, "darac şi torcătorie", "ceaprazărie", vulcanizare sau "studiouri de înregistrări". După o perioadă cam de izbelişte, strada 9 Mai a devenit, din loc nu aşa bine famat, un ceva cu o imagine mult mai bună: pensiuni, restaurante destul de cu pretenţii, magazine mai speciale, ateliere de optică, ce fac casă bună cu magazinele alimentare de cartier, outlet-uri, second-hand-uri şi, în principiu, "de toate pentru toţi".
Ce m-a mirat într-adevăr a fost gradul de ocupare a spaţiilor comerciale. Consistent. Totuşi, a mai scăpat câte ceva. Nu mai pomenim de mastodontul abandonat şi nefinisat din Piaţa 1 Decembrie, că am tot vorbit de el. Nici de fundaţiile blocului neconstruit din vecinătate, rămase aşa din anii '80. Începem de la clădirea aceea lipită de blocul de pe colţ cu Constituţiei. Nici nu îţi dai seama că ai de-a face cu o construcţie veche. Aici, pe vremuri, era Hotelul Naţional. Parterul a fost modificat de când se transformase în sediul Băncii Columna, prin anii '90. Şi tot din anii 90, aici nu mai e nimic. Ceva mai sus, dincolo de intersecţie, un alt loc abandonat de destul timp este cel de la nr. 47. Fostul magazin al lui Kwanka, noi îl ştiam drept un frumos magazin de jucării şi papetărie, obligatoriu de vizitat când începea şcoala. Acum, spaţiul e, de ani buni, părăsit şi de închiriat. Păcat, locul e spaţios. La fel de abandonat e şi spaţiul de lângă el, din aceeaşi clădire. "Aici poate fi afacerea ta". Bine, aşteptăm. Chiar dacă locul unde acum se află pensiunea "Casa Sibianului" este funcţional, spaţiul de la stradă încă îşi aşteaptă "investitorii". E şi anunţ pe tema asta. Şi aici, poate-poate...
Până la Dragoner, mai marcăm două-trei locuri "cu nimic" şi magazinul "Smeralda", cu grilajele interbelice din metal pe poziţia "închis".
La Dragoner, marea tristeţe se numeşte "La Mielul Alb". Monument istoric, han la fel de istoric, dar "locaţia" e închisă, cred că de mai bine de un deceniu. Fostă cărciumă, pardon, "bufet" "Cindrelul", apoi cofetărie cu acelaşi nume, faină şi răcoroasă, apoi cu numele schimbat "La Mielul Alb", acum se ambiţionează să arate turiştilor o uşă închisă, un zid mâzgălit de un anume George şi două felinare strâmbe.  Felicitări, ce să zic...

Pustietatea s-a născut pe Faurului

După "pauza" de pe Ocnei, ajungem pe Faurului. Probabil cea mai "părăsită", comercial vorbind, stradă din centru. Magazinul alimentar al lui "Orizontul Cristalin SRL" am şi uitat cum era înăuntru de când e tot închis. Parcă aici erau "plicurile"? Poate. Aoleu, de aici văd că şi fostul "Sportul" nu mai e Raiffaisen. Nu mai e, dar locul e prea cu "cârlig" ca să stea abandonat. Dar să revenim pe strada noastră. "Scufiţa Roşie" (parcă aia era pe vremuri) e pustie, renovată şi de închiriat. La fel alte ŞASE "locaţii", unul cu un nume chiar drăguţ, "Duţa Moasă". Farmacia veterinară care era bucuria noastră când eram copii, că avea "machete" din gips de vacă, miel, cal şi porc, nu mai arată cum arăta, iar aşa, în viteză de galop, nici nu-l mai pot localiza. Chiar şi pozatul e dificil, că ai parcări peste parcări, care obturează orizontul, iar "riveranii" mă privesc ciudat, că pe aici cei cu camere foto sunt deosebit de rari.
Şi ajungem la superstarul zonei, în materie de spaţiu gol care a devenit istoric de gol ce a fost şi de când a fost gol: Magazinul DOINA. Hai să vă zic că el exista încă de când exista în Sibiu Întreprinderea "Sibiana", că avea în vitrină roţi de caşcaval făcute din carton, că firma mai are sigla cu cap de vacă şi reclame la gumă de mestecat. Vestea bună e că  se lucrează la clădire. Apropo, chiar dacă am sărit deja din Faurului în Turnului, au (re)descshis "Timişul", care era închis din anii '90. Nu ştiu cum o fi, nu ştiu care or fi preţurile, dar e bine că specificul s-a păstrat cumva.
Mai încolo avem iar imaginea dezolării şi izbeliştei, în piaţeta cunoscută ca "La Coroana". Dar de aici vom porni când ne vom plimba pe Faurului, să vedem ce e şi pe acolo. Până una alta, urcâm pe scările ce se renovează, spre Centru. Ca să re-vedem că superbul fost restaurant "Medieval" se ambiţionează şi el să fie "Closed". Bun aşa, prea era un loc liniştit.