logo
Cam cum se derulează anul Centenarului Marii Uniri
Dr. Mihai RACOVITAN
1989 vizualizari
Cam cum se derulează anul Centenarului Marii Uniri

Este îndeosebi propriu popoarelor care au avut o istorie frământată să-şi celebreze evenimentele epocale care, treptat, în timp, le-au scos la lumină, la civilizaţie, la dezvoltare. Pentru români, momentul unic, ora sa astrală care ne-a înfăptuit destinul a fost 1 Decembrie 1918.

    Toate generaţiile de români de astăzi au privilegiul – spun eu - să celebreze cu mare demnitate, seriozitate şi în unitate deplină momentul unic de acum 100 de ani, care ne permite astăzi să trăim într-o Românie, stat independent, unit şi suveran.
    Privind însă la peisajul contemporan, văd cu atât mai mult în acest an jubiliar o naţiune dezbinată, fără perspective, fără ca măcar cârmuitorii ei să facă în acest an un proiect de ţară – de cinstire şi de dezvoltare. O naţiune dezbinată, constatare tristă la care contribuie din plin preşedintele ţării, din motive personale, sau altele care îmi scapă, cu guverne care se schimbă, în care „se evidenţiază” miniştri ai învăţământului care stâlcesc limba română. Proiecte de dezvoltare guvernamentală care, fie sunt prost croite, fie şi mai prost explicate, care în cele peste 2 luni care au trecut din acest an, nu fac altceva decât să nemulţumească serios diferite categorii sociale: personal medical, poliţişti, profesori, funcţionari în administraţie, mineri etc. Cu mitinguri şi demonstraţii de stradă ale unora, din păcate destul de mulţi, şi mai din păcate mulţi tineri debusolaţi, care dau impresia că demonstrează „pentru-contra” şi despre care eu cred că sunt acţiuni bine dirijate de unii, neprieteni, adversari ai dezvoltării României pentru români.

Asistăm la gafe făcute la nivel înalt, care chiar fac înconjurul lumii, cum ar fi demisia primului-ministru, cam cu o zi înainte doar de a ne onora cu o vizită în România, nu primul ministru al unui stat ca Burkina Faso, ci premierul Japoniei, a treia putere economică şi de influenţă a lumii, prima vizită de acest fel în istoria relaţiilor româno-japoneze, însoţit de o numeroasă delegaţie de oameni de afaceri, dispuşi să contribuie cu bani grei şi cu inteligenţă la modernizarea reală a ţării. Aşa că primul ministru japonez a făcut o vizită la Muzeul Satului din Bucureşti, admirând ciuturi, mori de vânt şi de apă, stâni ş. a. Un penibil absolut şi specific românesc. Ne închipuim cu ce impresii s-a întors acasă, iar eu pot să jur că nici în 200 de ani de acum înainte nu vom mai prinde un prim-ministru japonez la Bucureşti. Apoi este circul legat de legile Justiţiei, circ care s-a transferat şi la Bruxelles, prilej abia aşteptat de comisarii europeni să vină să ne bruftuluiască în fel şi chip. Mai grav, se pare că se întorc vremuri întunecate ale Evului Mediu, cu epidemiile sale de ciumă şi holeră, astăzi în România murind zeci de oameni de o banală gripă; te duci cu oareşce necaz într-un spital şi ieşi de acolo cu picioarele înainte. Dar vom face nu ştiu câte spitale moderne regionale, vom face un spital naţional la Bucureşti de vom lua faţa lumii. La fel cum facem iarăşi sute de km de autostrăzi şi de drumuri expres, în vreme ce a început să se rupă şi podeaua vagoanelor, de cad bieţii trecători între şine, sub tren; noroc că merg scârţa-scârţa, aşa că pericolul nu e mortal.

    Iată că au trecut deja două luni din anul Centenarului şi guvernul anunţă că va prezenta un proiect de ţară închegat şi demn, care să pună în faţa lumii unitatea naţională, lucrarea pentru progres, pentru dezvoltarea naţiunii române animate de aceleaşi idealuri. Nu ne facem cunoscute în lumea largă istoria, tradiţiile, frumuseţi naturale unice în Europa, ospitalitatea şi toleranţa românilor. În schimb, „prietena” noastră de la Apus, Ungaria atipicului premier în ochii Europei, Victor Orban (dar pe el îl doare-n cot), are măcar de un an de zile un proiect guvernamental bine asamblat, cu scopul de a contracara în fel şi chip aniversarea românilor. 

Istoria românilor, mistificată grosolan de guvernul ungar

S-a creat la nivelul guvernului ungar Departamentul Trianon 100, care a şi trecut serios la treabă, publicând cărţi traduse în limbi de circulaţie şi difuzate în lume, care mistifică grosolan istoria românilor. Activează cu râvnă şi structura guvernamentală „Acţiunea 1000 de ani în Europa, 100 de ani în România”, condusă de fostul primar ultraşovin al oraşului Odorheiul Secuiesc, Szász Jenő, ajuns – culmea – viceprim-ministru al guvernului ungar; coordonează sumedenie de organizaţii şoviniste şi revizioniste maghiare, inclusiv pe cele din România. Maghiarii au pornit serios la treabă, antrenându-i în mod firesc şi natural şi pe liderii formaţiunilor politice maghiare din România (şi nu doar pe ei). Astfel că, Kelemen Hunor, fost viceprim-ministru al României şi ministru al Culturii, liderul moderat al U. D. M. R., a declarat încă de anul trecut că maghiarii din România nu vor serba Ziua de 1 Decembrie. Partidele maghiare primesc anual milioane de euro de la statul român pentru buna funcţionare. În acest an, aniversar, s-a trecut la acţiuni de mari proporţii: moderatul Kelemen Hunor, în frăţietate cu liderii partidelor extremiste, Partidul Popular Maghiar din Transilvania (al lui Tökes) şi Partidul Civic Maghiar, au înaintat un Memorandum către Parlament, cerând ca în localităţile şi judeţele în care maghiarii reprezintă peste 20%, justiţia să se desfăşoare şi în limba maghiară. Asta ar însemna de la Satu Mare până jos, la Sf. Gheorghe, exact în zona răpită de unguri în 1940. În Parlamentul ţării, maghiarii au cerut ca ziua de 15 martie (care a marcat începutul revoluţiei maghiare de la 1848), zi neagră pentru românii transilvani, să fie declarată drept „Ziua maghiarilor de pretutindeni”, acţiune pe care ungurii o desfăşoară şi în Europa şi în S. U. A.

Tot de dată recentă, un deputat maghiar, ridică iarăşi problema unei legi prin care să recunoaştem autonomia teritorială, administrativă a ţinutului Secuiesc, motivând cu egalitatea de şanse şi protejarea identităţii naţionale a minorităţii maghiare. Acest stat în stat în inima României ar urma să aibă un consiliu de autodeterminare cu 77 de consilieri regionali, un fel de Parlament regional, mai vor o comisie de autodeterminare, un fel de Guvern propriu, şi … un preşedinte.
    Întrucât numai la începutul acestui an guvernul ungar susţine mişcarea iredentistă, separatistă din Transilvania, avansându-i imensa sumă de 327 de milioane de euro, din care 162 de milioane confesiunilor maghiare, recent s-a produs un fapt incredibil: în 13 ianuarie 2018, cu ocazia a 450 de ani de la proclamarea aşa-numitului Edict de la Turda, episcopii bisericilor tradiţionale maghiare au elaborat un document prin care cer parlamentelor României şi Ungariei, precum şi Parlamentului European, ca data de 13 ianuarie să fie marcată drept „Ziua Libertăţii Religioase”. Mint cucernicii episcopi maghiari de-ngheaţă apele, dar mint perfid şi periculos şi cu bătaie lungă. Atunci, în 1568, ca urmare a Reformei religioase, care în mai multe ţări europene, şi în Ungaria, dar mai ales în Transilvania a pus capăt supremaţiei absolute a catolicismului, Dieta întrunită la Turda a declarat ca religii oficiale, de stat („recepte”), catolicismul, lutheranismul, calvinismul şi unitarianismul. Se consolida astfel pentru vreme de sute de ani sistemul politic al Transilvaniei, bazat pe cele trei naţiuni: maghiarii, secuii şi saşii, şi cu excluderea românilor şi a religiei lor ortodoxe, considerată doar ca tolerată.

    Dacă aceasta înseamnă mult-trâmbiţata lozincă a maghiarimii despre toleranţa instituită de ei, vreme de secole în Transilvania, mă convertesc şi eu. Condiţia românilor era cea de a fi toleraţi câtă vreme nobilii şi patricienii saşi au nevoie de ei. Să vedem care era toleranţa maghiarilor faţă de români, aşa cum este ea statuată în legile Dietei Transilvaniei „Appobatae et Compilatae constitutiones” din 1669: românul ca şi ţiganul nu au voie să se apropie mai mult ca de o bătaie de puşcă, de gardul de acăţi care înconjoară satul unguresc sau săsesc, sub pedeapsa împuşcării. Românii nu aveau voie să îşi ridice biserici din piatră, ci doar din lemn, popa ortodox trebuia să plătească dare preotului maghiar sau sas, la fel ca iobagul.
    Ce urmăresc în fond: să motiveze tendinţa lor clară de a pune în evidenţă (falsă) superioritatea civilizaţiei maghiare şi toleranţa ei seculară, un prim pas spre separarea Transilvaniei.
    Redau în final concluzia competentă, autorizată, a academicianului Dinu C. Giurescu: "În acest an aniversar, 2018, ironia sorţii face ca statul român să se prăbuşească şi să se dezmembreze treptat, lent".

 






comentarii
4 comentarii

De fapt, bisericile de lemn au fost construite de nobilii unguri,care nu vedeau cu ochi buni faptul ca romanii nu aveau deloc biserici.
Miranda Veracruz Delahoya Cardinal
10.03.2018 10:52
In 1948 ,Biserica Greco Catolica a fost interzisa in Romania. In Ungaria ,aceeasi biserica romaneasca greco catolica si-a continuat activitatea ,netulburat si in pace, de acum si pana-n veac...
10.03.2018 11:11
Nu exista vreo limita privind numarul de popi ortodocsi. Un sat de 250 de locuitori putea sa aiba 15-20 de popi ortodocsi. De unde si marea raspandire a numelui de POP.
Ciocoii vechi. Si noi.
10.03.2018 11:35
mi se pare ca Centenarul ne prinde fara nici o autostrada peste Carpati. Probabil ca Dieta Transilvaniei e de vina. Domnule Profesor va rog vedeti si realitatea actuala . In afara de Catedrala Neamului nu prea avem cu ce ne lauda la 100 de ani. Nu luam in seama discursurile cu tricolorul in piept si vorbe goale . Pacat dar asa e Romania cu miticii in frunte
10.03.2018 11:46
Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

guitar

cibinfest

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
auchan
Licitatie publica

accentmedia